pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Euharistia și spălarea picioarelor
Joia Mare, 13 aprilie 2006
Lecturi: Ex 12,1-8.11-14 Ps 115 1Cor 11,23-26 In 13,1-15
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Viața în Palestina din timpul lui Isus era grea. Mijlocul obișnuit de transport erau propriile picioare. Oamenii străbăteau distanțe lungi pe drumuri prăfuite pentru a merge din Galileea la Ierusalim, de exemplu. Adesea pe călători îi dureau cumplit picioarele atunci când ajungeau la destinațiile lor. Ca semn de ospitalitate, gazda avea grijă ca oaspeții săi să aibă parte de o baie caldă la picioare și de masaj, ca un mod de a le alina rănile și durerile. Acest lucru era făcut de obicei de slujitorii sau sclavii casei.

Acest serviciu de a spăla și a alina picioarele obosite era de asemenea oferit de către casele de odihnă sau hanurile amplasate în locații strategice de-a lungul principalelor drumuri. Călătorii obosiți de drum puteau să intre în aceste hanuri pentru hrană și pentru spălarea picioarelor. Refăcându-și astfel energiile, erau în stare apoi să își continue și încheie lunga lor călătorie. În acest fel casele de odihnă aflate de-a lungul drumului au primit numele de "restaurante" - ele restaurau, refăceau forțele călătorilor istoviți aflați pe drum. Discipolii au înțeles gestul lui Isus de a le spăla picioarele în lumina acestui fundal cultural. Iar nouă ne arată semnificația Euharistiei pe care o celebrăm.

Înțeleasă în lumina gestului spălării picioarelor, Euharistia este un loc de refacere pentru oamenii aflați pe cale. Viața unui creștin în lume este un pelerinaj, un drum lung, greu. De-a lungul drumului suntem uneori obosiți, epuizați, și suntem tentați să renunțăm și să ne întoarcem din drum. Însă Isus ne-a oferit Euharistia ca loc în care putem intra pentru spălarea picioarelor noastre obosite și pentru a ne reface în trup și suflet pentru drumul care se află încă înaintea noastră. Împărtășania dată unei persoane bolnave o numim viaticum, ceea ce înseamnă "provizii pentru drum". Euharistia este întotdeauna un viaticum: în Euharistie noi primim putere pentru a continua călătoria noastră în sus către Dumnezeu.

Din relatarea evanghelică aflăm că Petru s-a simțit stânjenit de faptul că Isus îi spăla picioarele. Petru, care era oarecum un activist, ar fi preferat ca el însuși să facă această spălare, să spele picioarele lui Isus și chiar și pe ale celorlalți discipoli. Uneori este mai greu să rămânem pasivi și să lăsăm pe altcineva să ne spele decât să spălăm pe altcineva, așa cum orice copil v-ar spune. Însă a lăsa ca picioarele noastre să fie spălate și a spăla picioarele celorlalți sunt cele două fețe ale monedei pe care o numim viață creștină.

Prima și esențiala parte este să îl lăsăm pe Domnul să ne spele. Așa cum i-a spus Isus lui Petru, "Dacă nu le voi spăla, nu vei avea parte cu mine" (Ioan 13,8). În primul rând, Domnul ne curăță prin spălare pentru ca să aparținem Domnului. Doar atunci suntem calificați și împuterniciți să spălăm picioarele fraților noștri în Domnul. Când Petru a înțeles acest adevăr, și-a depășit împotrivirea și a strigat: "Doamne, în cazul acesta, spală-mi nu numai picioarele, ci și mâinile și capul" (v. 9). Pentru ca aceasta să se întâmple, Domnul are nevoie pur și simplu doar ca noi să fim acolo, să venim în fața Lui și să îl lăsăm să ne spele.

Cealaltă față a monedei, la fel de importantă, este că după ce picioarele noastre au fost spălate de Domnul, trebuie să mergem și să spălăm picioarele celorlalți. După ce Isus a spălat picioarele discipolilor Săi, le-a spus: "Înțelegeți ce am făcut Eu? Voi mă numiți pe mine: Învățător și Domn, și bine ziceți, căci sunt. Deci dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, și voi sunteți datori ca să vă spălați picioarele unii altora. V-am dat un exemplu ca și voi să faceți ceea ce v-am făcut Eu vouă" (Ioan 13,12-15).

Isus stabilește o legătură strânsă între gestul Său de a spăla picioarele discipolilor, și gestul acestora de a spăla picioarele celorlalți. Dacă Euharistia este locul în care Domnul ne spală picioarele, viața de zi cu zi este locul în care noi trebuie să spălăm picioarele celorlalți. Euharistia conduce la viață și viața conduce la Euharistie. Adevărata pietate euharistică trebuie să conducă la slujirea celorlalți. Isus care a frânt pâinea euharistică a spălat de asemenea picioarele discipolilor Săi. Trebuie să urmăm exemplul Său atât la altarul Euharistiei cât și la altarul vieții.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire