pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Faceți ucenici din toate națiunile
Înălțarea Domnului, 1 iunie 2003
Lecturi: Fap 1,1-11 Ps 46 Ef 4,1-13 Mc 16,15-20
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Evangheliile conțin multe parabole despre un stăpân care a plecat într-o călătorie lungă și le-a încredințat slujitorilor săi grija pentru proprietatea sa până când se va întoarce. În sărbătoarea Înălțării Domnului, această parabolă devine realitate. Isus pleacă la Tatăl Său ceresc și le lasă ucenicilor grija împărăției Sale până la revenirea Sa în slavă. Fiecare dintre Evangheliile pe care le avem se încheie cu o scenă în care Isus își ia rămas bun de la ucenicii Săi. Aceste scene de despărțire nu se concentrează pe descrierea în detaliu a evenimentului, ci pe ultimele cuvinte pe care Isus le adresează ucenicilor Săi. Faptul înălțării cu trupul la cer a lui Isus este descris doar de către Luca. El este cel care a scris Faptele Apostolilor, din care a fost luată prima lectură de astăzi. Un final scris mai târziu al Evangheliei lui Marcu include și Înălțarea. Există similarități și diferențe importante între Evanghelia lui Luca și Faptele Apostolilor pe de o parte, și Evangheliile lui Matei și Marcu pe de altă parte, cu privire la detaliile acestei scene de despărțire.

De exemplu, în Luca și Fapte, Înălțarea are loc în Ierusalim, în timp ce la Matei și Marcu are loc în Galileea. Ambele tradiții, însă, menționează că a avut loc pe un munte. În Luca și Fapte, Înălțarea are loc la patruzeci de zile după Înviere, perioadă în care Isus le-a apărut în mod repetat ucenicilor Săi. În Matei și Marcu nu există nici o indicație privind această perioadă de timp dintre Înviere și Înălțare, ci prima apariție a lui Isus în fața ucenicilor după Înviere este și ultima. Scriitorii evanghelici se pare că nu urmăreau acuratețea detaliilor istorice; ei erau mai preocupați de transmiterea unui mesaj.

Care este așadar mesajul, însărcinarea e care Isus o dă ucenicilor Săi atunci când pleacă fizic dintre ei? Mesajul este formulat diferit în Fapte și în Evanghelii: "Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veți primi o putere și îmi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea și Samaria, și până la marginile pământului" (Fapte 1,8). "Așadar, mergeți, faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-i să țină toate câte v-am poruncit. Și iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii" (Matei 28,19-20). "Mergeți în toată lumea și predicați evanghelia la toată făptura. Cine va crede și va fi botezat se va mântui; iar cine nu va crede va fi condamnat. Acestea sunt semnele care îi vor însoți pe cei care cred: în numele meu vor alunga diavoli, vor vorbi limbi noi, vor lua șerpi în mână și, dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu le va dăuna. Își vor pune mâinile peste cei bolnavi și ei se vor vindeca" (Marcu 16,15-18).

Acestea sunt ultimele cuvinte ale lui Isus redate diferit în Faptele Apostolilor și în Evangheliile lui Matei și Marcu. Toate aceste relatări concordă în privința faptului că (a) Isus le-a dat ucenicilor Săi o misiune, o sarcină în care să se angajeze până la întoarcerea Sa în slavă, și că (b) i-a asigurat de ajutorul Său divin în îndeplinirea acestei misiuni.

Misiunea este aceea de a da mărturie despre Vestea cea Bună a lui Isus până la marginile pământului, a merge la toate popoarele lumii și a proclama Vestea cea Bună întregii creații. Amploarea universală a acestei misiuni este foarte clară. Mesajul lui Isus este destinat să fie veste bună pentru urechile întregii omeniri indiferent de naționalitate sau cultură. Datorită faptului că până în prezent multe națiuni au îmbrățișat alte religii în detrimentul Evangheliei, poate că este timpul să ne întrebăm: Aceste persoane resping mesajul lui Isus sau resping mesagerii și modul în care ei l-au prezentat? Aerul de superioritate și triumfalism afișat de mulți misionari creștini este un deserviciu adus evangheliei și nu face parte din vestea cea bună. Nu am distrus oare, spunând-o, povestea lui Dumnezeu?

La începutul secolului al XX-lea, câțiva creștini orientați spre misiune au fondat un periodic pe care l-au numit "Secolul creștin". Acel titlu a fost o expresie a credinței lor triumfaliste că până la sfârșitul secolului întreaga lume va fi încreștinată. Să sperăm că astăzi am devenit mai înțelepți și mai umili înțelegând că în secolul al XX-lea, nu doar am eșuat în a încreștina întreaga lume, ci mai degrabă am adăugat două războaie mondiale la lista noastră de "realizări".

Răspândirea Veștii Bune la toate popoarele nu este un țel care poate fi atins prin puterea și măiestria omului. De aceea Isus a promis că le va da trimișilor Săi putere de sus prin prezența Sa și prin Duhul Sfânt. Provocarea de a împărtăși Vestea cea Bună întregii omeniri trebuie, așadar, să înceapă cu noi stând în genunchi, mărturisind că adesea am luat problemele în mâinile noastre umane egoiste, și promițând că îi vom da Duhului Sfânt șansa de a acționa.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire