pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Voi sunteți scrisoarea lui Cristos
Duminica a VIII-a de peste an, 26 februarie 2006
Lecturi: Os 2,16-17.21-22 Ps 102 2Cor 3,1b-6 Mc 2,18-22
(predică pe marginea lecturii a doua)
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Dacă arheologii ar descoperi un document vechi ce s-ar dovedi a fi o scrisoare scrisă de Cristos însuși, atunci întreaga lume ar fremăta de emoție. Cu toții, creștini și necreștini, ar dori să știe conținutul acestei scrisori. Turiști din lumea întreagă ar călători oricât pentru a vedea scrisoarea. În câteva săptămâni experții ar publica volume întregi în care ar analiza scrisoarea cuvânt cu cuvânt, căutând să îi cuprindă toate semnificațiile. Dar astăzi, Paul, în a doua lectură din 2 Corinteni, ne surprinde spunându-ne că da, Cristos a scris cu adevărat o scrisoare. Nu a scris-o pe o tăbliță sau pe un sul de papirus, care în timp s-ar distruge. El a scris în inimile credincioșilor. Scrisoarea lui Cristos este comunitatea credincioșilor căreia îi aparțin și eu și tu. Această profundă învățătură are serioase implicații pentru noi legat de modul în care ne percepem pe noi, percepem Biserica și percepem Biblia.

Ce l-a condus pe Paul la această sublimă doctrină spirituală? Ca fost învățat evreu, Paul știa importanța unei scrisori de referință sau de recomandare, dată de o autoritate religioasă recunoscută. Când a mers la Damasc să îi aresteze și întemnițeze pe creștini, Paul avea cu el o astfel de scrisoare de la marele preot (Fapte 9,1-2). Dar odată cu convertirea de la persecutor la promotor al creștinismului, el nu a mai avut aceste scrisori, însărcinarea sa fiind spirituală și venind de la Domnul însuși. Oponenții evrei ai lui Paul probabil au încercat să îl prezinte pe apostol ca fiind un auto-proclamat profet, deoarece nu avea scrisori de recomandare de la o autoritate religioasă recunoscută. Imaginați-vă cum ar fi să apară în parohia voastră un preot, prezentându-se ca noul vostru paroh, dar fără vreo scrisoare de numire de la Episcop!

Paul răspunde la această acuză afirmând că scrisoarea sa de recomandare este comunitatea credincioșilor pe care a înălțat-o el în Corint. Argumentul său se bazează pe cel al lui Cristos: după roade îi veți recunoaște, nu după hârtiile ce îi însoțesc. El le cere acuzatorilor săi să privească la viața pioasă și la iubirea din sânul bisericii fondate de el în Corint, după învățătura sa - după aceasta se recunoaște că învățătura lui Paul este adevărată. Comunitatea credincioșilor din Corint devine astfel scrisoarea sa de recomandare. Dar Paul nu se apără niciodată pe sine fără a se compara cu Cristos. El subliniază că Cristos nu a avut de asemenea scrisoare de recomandare. Scrisoarea Sa de recomandare a fost viața exemplară a comunității celor care cred în El și îi urmează învățăturile.

Dacă noi, comunitatea creștină, constituim scrisoarea de recomandare a lui Cristos, atunci înseamnă că fiecare în parte formăm o anumită parte din scrisoare. Dacă întreaga scrisoare radiază roadele Duhului Sfânt (Galateni 5,22), atunci eu ce parte din natura lui Cristos o radiez? Este iubirea lui Cristos, bucuria Sa, pacea Sa, răbdarea Sa, bunătatea Sa, generozitatea Sa, fidelitatea Sa...? Unii spun că creștinismul este o religie în cădere liberă. Dacă așa este, există un motiv. Când oamenii ne citesc, când citesc scrisoarea lui Cristos, nu sunt impresionați. Nu văd vestea cea bună. Din fericire scrisoarea lui Cristos este cu sfârșitul deschis. Așa cum Cristos s-a folosit de Paul pentru a scrie scrisoarea Sa în comunitatea din Corint, așa Cristos se folosește de fiecare dintre noi pentru a scrie scrisoarea Sa în comunitatea locală unde trăim. Cu cât suntem mai pătrunși de mesajul lui Cristos, cu atât mai mult lumea va fi atrasă de noi, deoarece mesajul lui Cristos este vestea bună pentru omul modern.

Înainte să încheiem ar fi bine să amintim că mulți creștini cred astăzi că această scrisoare a lui Cristos se găsește în primul rând într-un document terminat, precum Biblia. Cristos nu și-a scris scrisoarea într-un document închis, ci într-un mediu viu și cu sfârșitul deschis: Biserica. Oricât de mult am respecta și onora Biblia, trebuie să fim atenți să nu punem carul în fața cailor. Cristos a scris scrisoarea sa în Biserică, iar Biserica ne-a dat Biblia. Dacă cineva vrea deci să citească astăzi scrisoarea lui Cristos, locul unde trebuie să meargă este comunitatea credincioșilor: Biserica înaintea Bibliei. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să trăim astfel ca atunci când alții ne citesc să nu vadă altceva decât vestea cea bună, iubitoare și eliberatoare, a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire