pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Dacă bobul de grâu nu moare
Duminica a V-a din Post, 2 aprilie 2006
Lecturi: Ier 31,31-34 Ps 50 Evr 5,7-9 In 12,20-33
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Filosoful grec Socrate este considerat ca unul dintre cei mai înțelepți oameni din toate timpurile. Acest om care a trăit între anii 470 și 399 îC și-a dedicat viața demascării ignoranței, ipocriziei și a orgoliului la confrații lui atenieni și chemării lor la o radicală re-examinare a vieții. "Viața ne-examinată", a spus el, "nu merită să fie trăită". El a atacat opiniile populare cu privire la religie și politică și a căutat să îi aducă pe oameni la o mai bună înțelegere a virtuții, dreptății, pietății și a conduitei corecte. A atras mulți discipoli, în special din rândul tinerilor. Însă cei de la putere l-au arestat, l-au judecat și l-au condamnat la moarte. A fost acuzat de false învățături cu privire la stat, că a propagat idei revoluționare și a corupt tinerii din Atena. Familia și prietenii lui au dorit să intervină pentru a răsturna sentința dar el nu i-a lăsat. Avea opțiunea să plece în exil din Atena, dar nu a dorit. A acceptat în schimb să bea otrava și să moară. Generațiile următoare de greci au ajuns să îl considere pe Socrate un martir pentru adevăr. Ei au hotărât să nu mai persecute pe nimeni în baza convingerilor lui.

În timpul lui Isus grecii au ajuns unul dintre popoarele cele mai liberale în gândire din lume. Diferite tradiții religioase și filozofice au înflorit în mijlocul lor și au concurat pentru popularitate. Vedem în Evanghelia de astăzi că în mijlocul mulțimilor care au venit în Ierusalim pentru sărbătoarea Paștilor se aflau și câțiva greci. Nu le-a luat mult acestor greci să vadă că nu toate mergeau bine la Ierusalim. Astfel că au mers să îl vadă pe Isus. De ce au dorit oare să îl vadă? Deși Ioan a spiritualizat oarecum relatarea, dând astfel impresia că ei au venit pentru a căuta să fie primiți în "trupul" lui Cristos (Ioan 12,32), este mai probabil ca ei să fi venit pentru a-l avertiza pe Isus cu privire la gravitatea pericolului care îl înconjoară și a-i sugera să plece cu ei în Grecia, pământul libertății. Răspunsul pe care l-a dat Isus la cererea lor arată că era vorba într-adevăr despre moartea lui iminentă și că El a ales să rămână și să o înfrunte în loc să caute un mod de a scăpa.

Mulți oameni văd moartea ca pe o întrerupere a vieții și misiunii lor. Însă Isus a văzut moartea ca împlinirea vieții și misiunii Sale. De multe ori în trecut oamenii plănuiseră să îl prindă, dar Isus a scăpat întotdeauna din mâinile lor deoarece "nu venise încă ceasul Lui" (Ioan 7,30; 8,20). Acum însă a venit ceasul Său. "A sosit ceasul ca să fie preamărit Fiul Omului... Dar ce să zic, «Tată, scapă-mă de ceasul acesta?» Nicidecum! Căci tocmai de aceea am ajuns la ceasul acesta" (Ioan 12,23.27). Isus folosește parabola bobului de grâu pentru a explica faptul că fugind de moarte atunci când vine ceasul, nu facem decât să ne limităm viața și misiunea ("rămâne singur"), în timp ce dăruindu-ne pe noi înșine până la moarte atunci când vine ceasul, o sporim ("aduce mult rod"). Astfel, Isus refuză în mod categoric să caute orice ajutor, uman sau divin, pentru a-și prelungi viața pe pământ dincolo de voința Tatălui Său. Glasul din cer confirmă că această decizie este într-adevăr voința lui Dumnezeu și că pentru Isus, slujitorul fidel al lui Dumnezeu, moartea și slava sunt într-adevăr două fețe ale aceleiași medalii.

Această relatare trebuie să fi constituit o încurajare puternică în credință pentru creștinii persecutați cărora le-a scris Ioan. Le arăta că doar prin supunerea lui Isus la o moarte nemeritată ei beneficiază de credință și mântuire. Dar apoi continua reamintindu-le cuvintele lui Isus că ucenicii Lui trebuie să meargă pe urmele Lui până la moarte. "Cine-și iubește viața o va pierde, iar cine-și urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică. Dacă-mi slujește cineva, să mă urmeze pe mine, și unde sunt eu, acolo va fi și slujitorul meu" (Ioan 12,25-26). Unde este Isus? Este în slavă. Însă pentru a ajunge acolo a trebuit să treacă prin porțile morții în ascultare față de voința lui Dumnezeu. Aceasta este povestea. Aceasta trebuie să fie și povestea noastră.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire