pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Bucurați-vă în iubirea lui Dumnezeu
Duminica a IV-a din Post, 26 martie 2006
Lecturi: 2Cr 36,14-16.19-23 Ps 136 Ef 2,4-10 In 3,14-21
pr. Ernest Munachi Ezeogu

"Bucură-te, Ierusalime, și voi, cei care îl iubiți, săltați de veselie. Fiii în culmea veseliei, voi cei care îl plângeați!" (Antifonul la intrare, Isaia 66,10-11). De ce ne invită Biserica în mijlocul perioadei penitențiale a Postului Mare la bucurie? Povestea unui mic incident ce a avut loc la Mainz, în 1456, când Gutenberg tipărea prima Biblie, ne poate ajuta să înțelegem.

Tipograful avea o fetiță, Alice, care a intrat în tipografie și a ridicat de pe jos o bucată de hârtie pe care scria doar atât: "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat..." Să ne amintim că erau vremuri în care religia în popor însemna mai mult frica de mânia lui Dumnezeu. Alice a pus hârtia în buzunarul ei și se tot gândea la faptul că Dumnezeu iubește lumea, iar fața ei îi radia bucurie. Mama ei a sesizat acest fapt și a întrebat-o ce o face atât de fericită. Alice i-a arătat bucata de hârtie. Mama a privit-o o vreme și apoi a întrebat-o: "Dar ce a dat Dumnezeu?" "Nu știu", a răspuns Alice, "dar dacă Dumnezeu ne iubește atât de mult încât să ne dea ceva, atunci nu trebuie să ne fie frică de El."

Ce este iubirea? Ce înseamnă a spune că Dumnezeu ne iubește? Pentru a vedea ce înțelege Biblia prin iubirea lui Dumnezeu, trebuie să ținem cont că limba greacă exprima cu trei cuvinte diferite trei tipuri diferite de iubire. În greacă acestea erau: (1) eros, însemnând iubirea romantică (de genul iubirii dintre un bărbat și o femeie, iubire ce conduce spre căsătorie); (2) philia, însemnând iubire camaraderească, prietenească (precum dragostea de fotbal ce îi unește pe oamenii dintr-un club); și (3) agape, sau iubirea sacrificială (precum iubirea ce o face pe o mamă să își riște propria viață pentru copilul ei nenăscut încă). În iubirea romantică tânjim să primim, în iubirea camaraderească tânjim după împărtășire, iar în iubirea sacrificială tânjim să dăruim. Atunci cu ce iubire ne iubește Dumnezeu? Dumnezeu ne iubește cu agape, sau iubirea sacrificială. "Dumnezeu a iubit atât de mult lumea încât a dat". Aceasta este o mare diferență între Dumnezeu și noi: Dumnezeu dă și iartă, noi primim și uităm. A da este un semn de agape. Acesta este tipul de iubire pe care Dumnezeu o are pentru noi. Aceasta este iubirea pe care ar trebui să o avem unii față de alții. Acest fel de iubire este practicat în ceruri. Și acolo unde nu se practică această iubire, acolo dai de iad.

O oarecare sfântă i-a cerut lui Dumnezeu să îi arate diferența dintre rai și iad. Dumnezeu a trimis un înger să o ia și să o conducă mai întâi în iad. Aici ea a văzut bărbați și femei stând în jurul unei mese pline cu bunătăți. Dar nimeni nu părea a mânca. Toți erau triști. Sfânta l-a întrebat pe unul dintre ei: "De ce nu mănânci?" El i-a arătat mâna: în ea avea o furculiță de peste un metru, cu care ori de câte ori încerca să mănânce răsturna mâncarea pe jos. "Ce trist", a spus sfânta. Apoi îngerul a dus-o în rai. Sfânta a fost surprinsă să vadă un context aproape identic ca în iad: bărbați și femei stând în jurul unei mese pline cu bunătăți, cu aceleași furculițe gigantice. Dar aici oamenii erau fericiți și râdeau. "Cum e posibil", a întrebat nedumerită sfânta, "să fiți fericiți cu astfel de furculițe?" "Vezi tu", i-a răspuns un bărbat, "aici ne hrănim unii pe alții." Putem noi spune că facem așa cu membrii familiilor noastre, cu semenii noștri, cu Biserica noastră, cu lumea noastră? Dacă putem spune "da, așa facem", atunci înseamnă că nu suntem departe de Împărăția cerurilor.

Astăzi Biserica ne invită să reflectăm la iubirea lui Dumnezeu pentru lume și să fim bucuroși din pricina ei. Dumnezeu ne iubește pe fiecare dintre noi, atât de mult încât ni l-a dat pe propriul Său Fiu. Astăzi suntem invitați să spunem da iubirii lui Dumnezeu. Este dificil uneori să credem că Dumnezeu mă iubește chiar pe mine. Dar știu totuși aceasta pentru că știu că iubirea lui Dumnezeu este necondiționată. Fără "dacă". Să răspundem la iubirea lui Dumnezeu cu iubire, să intrăm într-o relație de iubire cu El. Atunci, ca micuța Alice, fața noastră va radia de bucuria iubirii lui Dumnezeu. Vom învăța să împărtășim iubirea lui Dumnezeu celor de lângă noi. Vom învăța să ne dăruim lui Dumnezeu și semenilor așa cum Dumnezeu ni se dăruiește nouă.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire