pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins A-l vinde pe Dumnezeu cu reducere
Duminica a III-a din Post, 19 martie 2006
Lecturi: Ex 20,1-17 (Ex 20,1-3.7-8-12-17) Ps 18 1Cor 1,22-25 In 2,13-25
pr. Ernest Munachi Ezeogu
(predică pe marginea lecturii a doua)

Un tânăr preot nigerian a scris o cărticică intitulată "A-l vinde pe Dumnezeu cu reducere". Cartea este o critică tăioasă a așa-numitei evanghelii a prosperității care domină în predicarea din noile mișcări religioase din creștinism. Potrivit acestor predicatori de astăzi, prosperitatea personală imediată, sănătatea și bogăția sunt semnele adevăratei credințe. Dumnezeu a promis să îi binecuvânteze pe cei care vin la El și această binecuvântarea ia întotdeauna și în mod invariabil forma prosperității vizibile, materiale. Chiar dacă această învățătură se găsește mai mult în nou fondatele Biserici și comunități decât în cele tradiționale, principale, nu este de fapt nimic nou în teologia prosperității. Aceasta se găsește și la evreii din Vechiul Testament. În a doua lectură de astăzi, din 1Corinteni, Sf. Paul condamnă gândirea religioasă care nu recunoaște crucea ca o parte esențială a adevăratei credințe creștine.

Pentru Paul, mesajul creștin, departe de a fi o Evanghelie a prosperității, este mesajul crucii. "Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu" (1Corinteni 1,18). Paul recunoaște că acest mesaj, care pentru adevărații credincioși este puterea lui Dumnezeu, este perceput ca nimic altceva decât nebunie de către falșii credincioși. Teologia crucii, spre deosebire de teologia prosperității, recunoaște că nenorocirile și suferințele pot merge împreună cu adevărata credință în Domnul răstignit și înviat. În cele din urmă, răsplata pentru adevărata credință este în afara acestei lumi. A crede că răsplata credincioșiei se găsește întotdeauna în această viață nu este altceva decât materialism haine religioase.

Paul recunoaște că adevărata învățătură creștină, teologia crucii, nu are sens potrivit standardelor umane. Crucea reprezintă slăbiciunea și nebunia lui Dumnezeu. Însă, așa cum spune Paul, "fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înțeleaptă decât înțelepciunea lor și ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor" (1Corinteni 1,25).

Paul găsește exemple ale gândirii umane în răspunsul evreilor și al grecilor din timpul său la predicarea mesajului creștin. "Fiindcă și iudeii cer semne, iar elinii caută înțelepciune, însă noi propovăduim pe Cristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie. Dar pentru cei chemați, și iudei și elini: pe Cristos, puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu" (1Corinteni 1,22-24).

Evreii cereau semne. Potrivit credinței lor, Mesia, Fiul lui Dumnezeu, va trebui să dovedească cine este prin semne și minuni. Însă Isus a spus în mod fundamental nu unei vieți a semnelor și minunilor. Atunci când diavolul l-a ispitit să sară de pe templu și să-i uimească pe oameni pentru ca să creadă, El a refuzat. Atunci când cei care priveau la cruce l-au luat în derâdere: "Pe alții i-a salvat, pe sine nu se poate salva! Dacă este regele Israelului să coboare acum de pe cruce și vom crede în el" (Matei 27,42), a acționat Isus după așteptările lor? Nu. El a provocat în fiecare punct teologia prosperității dominantă la evrei. Și ca și când aceasta nu ar fi fost de ajuns, le-a dat un semn negativ. Crucea a fost un semn negativ. Scripturile evreiești spuneau că "blestemat este înaintea Domnului tot cel spânzurat pe lemn" (Deuteronom 21,23). Pentru evrei faptul că Isus a fost răstignit pe cruce, departe de a dovedi faptul că a fost Fiul lui Dumnezeu, l-a combătut. Evreii au căutat semne și minuni. Ceea ce au primit în schimb a fost însă crucea, un semn negativ.

Grecii, pe de altă parte, cereau înțelepciune. Ei au dezvoltat o filozofie logică cu privire la Dumnezeu și s-au așteptat ca Dumnezeu să acționeze în concordanță cu filozofia lor. De exemplu, ei credeau că Dumnezeu nu poate suferi. Așa că oricine suferă și moare pe cruce nu poate să se pretindă a fi divin. Din nou, răstignirea lui Isus Cristos devine un obstacol în acceptarea mesajului creștin.

Crucea a fost un obstacol în calea spre adevărata credință pentru evreii și grecii din vremea lui Paul. Dar astăzi? Este încă o problemă. Credem încă în Evanghelia prosperității? Îl lăudăm și îl preamărim pe Dumnezeu atunci când lucrurile merg bine pentru noi. Dar îl mai lăudăm și preamărim atunci când lucrurile merg rău? Fie ca Domnul să ne dea adevărata credință pentru ca să-l putem iubi și sluji necondiționat, pentru a continua să credem în soare chiar și atunci când nu strălucește, pentru a continua să credem, să îl iubim și să îl slujim pe Dumnezeu, chiar dacă ne agățăm de crucea aparent abandonată de Dumnezeu.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire