pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Formulele teologice și implicațiile vieții
Duminica a XXIV-a de peste an, 17 septembrie 2006
Lecturi: Is 50,5-9a Ps 114 Iac 2,14-18 Mc 8,27-35
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Într-o zi Sherlock Holmes și dr Watson au mers într-o excursie în pădure. Cam pe la miezul nopții Holmes îl scoală pe Watson și îi spune: "Watson, privește în sus și spune-mi ce vezi." Watson îi răspunde: "Văd milioane de stele." Holmes îl întreabă: "Și ce îți spune aceasta?" Watson îi spune: "Astronomic, îmi spune că există milioane de galaxii și probabil miliarde de planete. Teologic, îmi spune că Dumnezeu este mare și noi suntem mici și nesemnificativi. Meteorologic, îmi spune că mâine va fi o zi frumoasă. Dar ție ce îți spune?" Holmes îi răspunde: "Că cineva ne-a furat cortul." Unii oameni sunt foarte tari la capitolul cunoștințe speculative, dar când vine vorba de implicațiile lor pentru viața de zi cu zi sunt zero. Cam așa îl vedem și pe Petru în Evanghelia de astăzi.

Specialiștii în biblic ne spun că pericopa de astăzi este textul central al Evangheliei lui Marcu. Prima jumătate a Evangheliei conduce spre acest pasaj, iar a doua parte decurge din acesta. De la începutul Evangheliei și până în acest punct a fost o pregătire pentru revelarea secretului identității lui Isus, ca fiind Mesia; în acest pasaj, secretul mesianic este descoperit; și de aici până la sfârșitul Evangheliei este prezentată împlinirea misiunii lui Isus ca Mesia. În acest pasaj îl vedem pe Isus examinându-și discipolii pentru a vedea dacă i-au înțeles învățătura. Examinarea are două părți: una doctrinal-teologică și alta practico-existențială.

Prima parte se concentrează în jurul întrebării: "Voi cine spuneți că sunt Eu?" (Marcu 8,29a). În manieră tipic teologică, ei se rezumă la ce spun alții pe această problemă, evitând să își exprime propriile viziuni. Petru, vorbind în numele apostolilor, dă răspunsul corect: "Tu ești Cristosul!" (Marcu 8,29b). Importanța acestui moment de dezvăluire este evidențiată mai puternic în Evanghelia lui Matei, unde Isus îl felicită pe Petru, asigurându-l că această cunoaștere este o revelație primită direct de la Dumnezeu. Apoi îl răsplătește pe Petru, al cărui nume până atunci era Simon, numindu-l Petru - Chefa adică Piatră; și îi promite că pe această piatră, El, Cristos, va zidi Biserica Sa și că puterile iadului nu o vor putea distruge. Acesta este sfârșitul primei părți a examinării, partea teoretică, doctrinală; iar Petru iasă premiant.

A doua parte a examinării este despre implicațiile practice, existențiale ale concluziei la care s-a ajuns în prima parte. "Apoi a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei și cărturari, să fie ucis și a treia zi să învie. Și le spunea aceasta în mod deschis." (Matei 8,31-32). Acum însă Petru începe să nu fie de acord cu Isus. Devine chiar vehement. Deși obținuse 10 cu steluță la partea doctrinală a examenului, el arată prin gesturile sale că, de fapt, nu știe nimic despre implicațiile practice a ceea ce tocmai spusese. Atunci Isus îl îndepărtează de la El: "Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândești la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor" (Matei 8,33). Piatra de temelie a Bisericii, care luase 10 la examenul de doctrină, sfârșește prin a fi numit Satana după proba practică.

Trebuie că Petru a suferit atunci un mare șoc: și așa trebuie să fie și pentru noi. Pentru că suntem foarte mult asemenea lui Petru, acordând prea multă atenție fidelității și corectitudinii doctrinale și prea puțină atenție transpunerii în practică. Vedem aceasta din modul de pregătire a celor care vin în Biserică. Le putem în mână Catehismul și apoi îi verificăm dacă știu să răspundă corect întrebărilor. Pe copii la Prima Împărtășanie îi ascultăm dacă știu Crezul. Întrebările noastre sunt de genul: "Crezi în doctrina aceasta și aceasta?" Ei răspund: "Da", și totul este în regulă. De ce nu găsim o metodă de a analiza modul în care teoria este trăită, pusă în practică? Dacă pe noi pare a nu ne interesa aceasta, pentru Isus contează enorm.

În parabola cu Judecata de apoi, Isus ne descoperă faptul că vom fi judecați mai mult după cum ne-am practicat credința, și mai puțin după cât de bine ne-am cunoscut-o. Desigur, ambele aspecte sunt importante, dar partea practică are prioritate. Să îi cerem astăzi lui Dumnezeu să ne facă tari ca piatra în mărturisirea credinței adevărate, în primul rând prin răspunsurile practice pe care le dăm provocărilor la adresa credinței pe care le ridică viața de zi cu zi.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire