pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins De la evitare la implicare
Duminica a XXII-a de peste an, 3 septembrie 2006
Lecturi: Dt 4,1-2.6-8 Ps 14 Iac 1,17-18.21b-22.27 Mc 7,1-8a.14-15.21-23
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Doi călugări, fratele Francisc și unul mai bătrân, mergeau pe un drum de țară, într-o zi ploioasă. Pe drum au văzut la un moment dat o frumoasă tânără, îmbrăcată în mătăsuri, care nu îndrăznea să treacă drumul datorită noroiului de pe drum. "Haide", îi spune fratele Francisc, "te trec eu." A luat-o în brațele sale puternice și a trecut-o drumul. Cei doi călugări au mers apoi mai departe, în liniște, până la mănăstirea lor. În cele din urmă călugărul bătrân nu s-a mai putut abține: "Călugării nu ar trebui să stea lângă tinere", a spus el, "mai ales lângă tinere frumoase și atrăgătoare ca aceea! De ce ai ajutat-o?" "Dragă frate", a spus fr. Francisc, "eu am dus fata de pe o parte pe alta a drumului, dar tu ai adus-o până în mănăstire!" Cu gândul, desigur...

În acești doi călugări vedem cele două frecvente căi de abordare a spiritualității creștine, respectiv evitarea și implicarea. Spiritualitatea evitării subliniază îndeplinirea cu devoțiune a obligațiilor religioase, și fuge de cei priviți ca păcătoși, de teama ca nu cumva aceștia să contamineze. Ținta ei este să ne țină separat de lume, nici gând să schimbe lumea sau să încerce măcar așa ceva. Spiritualitatea implicării, pe de altă parte, subliniază solidaritatea activă cu păcătoșii. Nu fuge de ei, ci aleargă să le întindă o mână, crezând cu tărie că este mai bine să aprinzi o lumânare decât să blestemi întunericul. Echilibrul în spiritualitatea creștină presupune reconcilierea acestor două tendințe, punerea lor în armonie. După cum ne spune Iacob: "Religiozitatea curată și fără pată înaintea lui Dumnezeu și a Tatălui este aceasta: a-i vizita pe orfani și pe văduve în necazurile lor (implicarea) și a se păstra nepătați de lume (evitarea)" (Iacob 1,27).

În Evanghelia de astăzi, fariseii și cărturarii vorbesc despre spiritualitatea evitării. Atenția lor cade asupra respectării ritualului. Plângerile lor privitoare la mâncatul cu mâinile nespălate nu au de-a face cu igiena personală. Ei sunt interesați de ritualul spălării mâinilor pentru că ei credeau că astfel se apără puritatea ritualică a evreilor de presupusa impuritate a neamurilor. Nerespectarea prescripțiilor de către discipolii lui Isus făcea mai neclară distincția dintre evrei și neamuri, ca și cum ar fi fost tot una. Isus apără această spiritualitate a includerii "proscrișilor" cu cuvinte ferme: "Ascultați-mă cu toții și înțelegeți! Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, să-l poată face impur, însă cele care ies din om, acelea îl fac pe om impur" (Marcu 7,14-15).

Prin această afirmație, Isus a demolat întreaga construcție a fobiei religioase de atunci, alungând teama de oamenii ce nu sunt ca noi. Neamurile nu îi fac mai impuri pe evrei decât evreii pe neamuri. Nimic și nimeni din afara persoanei nu poate să murdărească o persoană. Dacă în jurul tău vezi murdărie, poate fi pentru că tu o duci acolo. O persoană cu mintea curată nu vede decât curat peste tot, în toți și în toate. Am putea să extindem puțin frumoasa fericire spusă nouă de Isus: "Fericiți sunt cei curați cu inima, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu peste tot, în toți și în toate". Nu ne mirăm atunci că Isus nu a ezitat să atingă un lepros, să mănânce cu păcătoșii, să lase o femeie "necurată" să se atingă de el. S-a apropiat atât de mult de oamenii cu o reputație proastă încât a primit și o poreclă: "prietenul vameșilor și al păcătoșilor" (Matei 11,19).

Astăzi este o zi potrivită pentru a mai ne analiza odată orientarea spirituală. Cultivăm o spiritualitate a evitării, ca bătrânul călugăr care ar fi lăsat o tânără pe marginea drumul doar pentru a respecte niște reguli de om concepute și pentru a nu-și compromite sfințenia? Dacă da, Evanghelia de astăzi ne provoacă să fim mai mult asemenea fratelui Francisc, care a întins mâna spre cei aflați în nevoie, știind că dacă nu ești deja murdar în inimă, atunci nimeni și nimic din afară nu te poate murdări.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire