pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Hrănind mulțimea flămândă
Duminica a XVII-a de peste an, 30 iulie 2006
Lecturi: 2Rg 4,42-44 Ps 144 Ef 4,1-6 In 6,1-15
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Micuțul Johnny fusese la școala de duminică iar mama venise să îl ia acasă. "Uau", exclamă Johnny așezându-se în spatele mașinii, "povestea cu Moise și cu toți oamenii trecând Marea Roșie a fost extraordinară!" "Povestește-mi-o", i-a spus mama. "Ei bine, israelienii fugeau din Egipt, dar faraonul și-a trimis armata să-i zdrobească. Așa că israelienii au accelerat până au ajuns la Marea Roșie. Între timp Armata Egipteană se apropia tot mai mult. Moise și-a luat mobilul și a sunat Forțele Aeriene Israeliene cerându-le să bombardeze Egiptul. Între timp, Marina Israeliană a construit un pod pentru ca lumea să treacă peste el. Și l-au făcut!" Femeia l-a privit șocată: "Așa v-a spus la ora de religie că s-a întâmplat?" "Păi... nu tocmai", a recunoscut Johnny, "dar dacă ți-aș fi spus cum ne-a povestit la oră nu ai fi crezut." Micuțul Johnny se dovedea și el îmbibat de mentalitatea seculară a vremurilor noastre, care nu mai lasă spațiu miracolelor și realităților spirituale. Credința naturală, care este limitată la ceea ce putem observa și verifica, nu îi este suficientă credinciosului pentru a ajunge la acea credință supranaturală fără de care nu putem experimenta mâna miraculoasă a lui Dumnezeu.

În Evanghelia de astăzi despre hrănirea celor cinci mii, Ioan pomenește cu numele doi discipoli: Filip și Andrei. Acești discipoli pot fi văzuți ca reprezentând două tipuri de credință. Filip reprezintă credința naturală ce nu permite miracole, iar Andrei reprezintă credința supranaturală, ce admite miracolele, făcându-le deci posibile.

Isus și discipolii Săi aveau o problemă. O mulțime imensă de oameni îi urmau și erau înfometați: trebuiau deci hrăniți. Isus îi pasează problema lui Filip: "De unde vom cumpăra pâini ca aceștia să mănânce?" De ce Isus s-a întors către Filip și l-a întrebat despre cumpărarea pâinilor? El știa că Filip, în orbirea produsă de gândirea sa naturalistă, nu putea să își imagineze alt mod de a hrăni mulțimea decât folosindu-se de bani. De aceea Ioan adaugă: "Însă spunea aceasta ca să-l pună la încercare; de fapt, el știa ce avea de gând să facă." Răspunsul lui Filip nu face decât să confirme cât de bun era la chestiunile materiale: "Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte o bucățică". Dar El știa ce va face. Isus l-a întrebat pe Filip doar pentru a-i sublinia modul eronat în care gândește, pentru a-i contrapune acestei gândiri modul în care avea El să acționeze mai apoi.

Imediat după, vorbește Andrei: "Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești. Însă ce sunt acestea pentru atâția?" Andrei era suficient de realist ca să își dea seama că cinci pâini de orz și doi pești nu reprezintă nimic în fața unei mulțimi de 5.000 de bărbați, plus femei și copii, dar totuși avea suficientă credință să vadă din acestea un început. Poate Andrei a amintit de pâini și de pești știind de experiența nunții din Cana, unde Isus a transformat apa în vin. El și-a amintit că Isus nu a făcut vinul din nimic; l-a făcut din ceva. Și a simțit că este de datoria apostolilor să îi ofere lui Isus acel element de bază pe care, din iubire, să îl transforme ca pe apă în vin, înmulțind mâncarea pentru mulțimea flămândă. Credința nu înseamnă deci a ne împreuna mâinile în rugăciune, fără să facem nimic, privind doar spre Cer și așteptând să cadă de acolo ceea ce ne dorim. Dimpotrivă: noi trebuie să facem ceva, să căutăm cele cinci pâini și cei doi pești ai noștri, știind că fără acestea nu va fi miracol. Miracolul nu înseamnă Dumnezeu lucrând pentru noi; înseamnă Dumnezeu lucrând cu noi.

Henry Ford spunea odată: "Crezi că poți sau că nu poți: așa va fi după cum crezi." La fel se poate spune despre credința sau lipsa de credință în miracole. Credincioșii, crezând, permit miracolelor să aibă loc în viețile lor. Necredincioșii, necrezând, blochează posibilitatea de a experimenta miracole. După cum spunea adesea și Isus: "Să vi se facă după credința voastră" (Matei 9,29).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire