pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Scuturându-ne de praful eșecului
Duminica a XV-a de peste an, 16 iulie 2006
Lecturi: Am 7,12-15 Ps 84 Ef 1,3-14 (Ef 1,3-10) Mc 6,7-13
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Un fermier a angajat un tâmplar ca să îl ajute să își repare vechea fermă. Prima zi a tâmplarului a fost groaznică. A ajuns târziu la fermă pentru că i s-a spart un cauciuc, la jumătatea lucrului fierăstrăul electric i s-a stricat, iar când să plece acasă seara mașina nu i-a mai pornit. Fermierul l-a dus atunci cu mașina sa acasă. Ajunși acolo, tâmplarul l-a invitat să intre, să îi cunoască familia. Dar înainte să intre, tâmplarul s-a oprit puțin în fața unui copac, atingându-i trunchiul cu ambele mâini. Apoi a intrat în casă și cu un zâmbet călduros și-a îmbrățișat copiii și și-a sărutat soția. După cină l-a condus pe fermier la mașină. Trecând pe lângă copac, fermierul nu și-a mai putut stăpâni curiozitatea și l-a întrebat de ce făcuse mai înainte acel gest. "O, știi, acesta este copacul necazurilor mele", i-a răspuns tâmplarul. "Știu că inevitabil mai am necazuri când lucrez, dar un lucru este sigur: aceste probleme nu țin de copiii și de soția mea. Așa că atârn necazurile de copac în fiecare seară când vin acasă. Apoi dimineața le iau din nou. Și știi ce este interesant? Când vreau să le ridic dimineața nu mai sunt atât de multe pe cât mi se părea cu o seară înainte."

Copacul necazurilor este o soluție pentru a face față eșecurilor și problemelor care uneori pot părea copleșitoare. Deoarece ele fac parte din viață, cu toții avem nevoie de un copac al necazurilor. De aceea Isus, când și-a trimis apostolii să evanghelizeze lumea, s-a gândit că ar fi bine să le dea și un copac al necazurilor: "Dacă nu veți fi primiți în vreun loc și nu vă vor asculta, plecând de acolo, scuturați praful de pe picioarele voastre ca mărturie împotriva lor" (Marcu 6,11). Cu alte cuvinte, dacă încercați să predicați oamenilor dintr-o anume localitate și lucrurile nu merg bine, nu lăsați ca eșecul să vă copleșească. Scuturați-vă de praful acelui loc și mergeți în altul, ca un nou început. Scuturarea prafului de pe picioare este modul lor de a-și atârna problemele în copacul necazurilor.

Asemenea apostolilor și tâmplarului, și noi avem nevoie de un copac al necazurilor. De ce? Deoarece pentru oricine vrea să trăiască o viață în care să facă ceva, eșecurile și problemele sunt inevitabile. Dar uneori ne adâncim prea mult în nereușitele trecutului și le permitem să ne răpească entuziasmul și bucuria. Uneori le permitem problemelor și presiunilor de la locul de muncă să ne ruineze pacea vieții de familie. Pentru ca așa ceva să nu se întâmple, avem nevoie de un copac al necazurilor unde să ne agățăm și uităm de cele rele, cel puțin pentru o vreme. Trebuie ca la sfârșitul zilei să putem să ne scuturăm de praful grijilor și nereușitelor, știind că ziua de mâine va aduce cu ea noi oportunități. Este ca la un meci de fotbal. Poate că ieri ai pierdut cu 5-0, dar astăzi începe un meci nou, și scorul pornește de la 0-0.

Ce se întâmplă dacă nu avem un copac al necazurilor? Dacă nu avem o modalitate de a ne scutura de praful eșecurilor de ieri, praful se acumulează pe picioare și ni le îngreunează. Rezultatul este depresia și disperarea. Și atunci renunțăm. Renunțăm în loc să mergem într-un loc nou, să ne asumăm un proiect nou. Dar Isus nu dorește ca noi să clacăm în fața greutăților. El dorește ca noi să fim oameni care încep cu curaj fiecare zi. O nouă zi, noi provocări, noi ocazii!

Suntem oamenii lui Dumnezeu și trebuie să îi fim recunoscători chiar și pentru eșecurile noastre, pentru slăbiciunile noastre, pentru imperfecțiunile noastre. Oamenii lui Dumnezeu nu sunt cei care nu greșesc niciodată, ci sunt cei care își conștientizează greșelile, se luptă cu ele, și când este cazul le pun în urmă și merg mai departe, începând fiecare zi nouă cu o speranță nouă. Dumnezeu în milostivirea sa ne oferă un copac al necazurilor: Cristos. El însuși a luat păcatele noastre în trupul său pe cruce (1 Petru 2,24). Prin sacramente, în special prin sacramentul spovezii, avem acces la acest copac al vieții. De asemenea prin rugăciunea zilnică, atunci când facem așa după cum ne spune Sfântul Petru: "Lăsați pe seama Lui orice amărăciune a voastră, căci El vă poartă de grijă" (1 Petru 5,7).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire