pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Dormind în furtună
Duminica a XII-a de peste an, 25 iunie 2006
Lecturi: Iob 38,1.8-11 Ps 106 2Cor 5,14-17 Mc 4,35-41
pr. Ernest Munachi Ezeogu

O profesoară s-a gândit să regizeze cu elevii săi o piesă de teatru despre potolirea furtunii de către Isus. Ea le-a explicat copiilor cum să îl interpreteze pe Isus, pe apostoli, vântul, chiar și barca. Apoi i-a întrebat pe fiecare dintre ei ce rol ar dori să joace. Evident, copiii doreau rolurile care cereau mai multă implicare, mișcare. O fetiță i-a surprins pe toți spunând: "Eu vreau să fiu perna pe care își ține capul Isus." De ce ar vrea cineva să joace un rol atât de pasiv, când toți ceilalți se întreceau care să primească rolurile mai active? Dar poate tocmai fetița înțelesese cel mai bine mesajul istorioarei. La urma urmelor tocmai "actorilor" cu roluri active din episodul evanghelic le reproșează Isus: "De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?" (Marcu 4,40).

Pentru mulți dintre noi este dificil să înțelegem de ce Isus s-ar răsti la sărmanii discipoli care încercau să îl trezească, pentru a-i ajuta să nu se scufunde barca. Oare nu așa trebuie să facă discipolii, să alerge la Învățătorul lor când au nevoie de El? Nu este o dovadă de credință faptul că îl cheamă în ajutor în momentele de criză? Nu a spus oare chiar Isus: "Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă" (Matei 11,28)? De ce îi mustră pe discipolii copleșiți de furtună?

Pentru a înțelege motivația lui Isus, trebuie vă propun să ne întoarcem cu mintea în vremea primelor comunități creștine. Comunitatea lui Marcu era o comunitate persecutată, o comunitate înspăimântată, o comunitate în care mulți trebuiau să plătească chiar cu viața pentru faptul că credeau în Isus. Biserica lui Marcu era ca o barcă firavă pe o mare furtunoasă, în pericolul de a fi înghițită de valuri. Și totuși, chiar dacă El a promis să fie alături de Biserica Sa, Isus nu intervenea să pună capăt situației de criză. Deși a promis că nici porțile iadului nu vor distruge Biserica Sa, ceea ce vedeau ei era cum Biserica dispărea decimată. Cum au reacționat primii creștini la criza care amenința să îi înece ca o furtună? Au recurs la rugăciune, un fel de rugăciune-protest către Isus care privește de sus și nu face nimic în timp ce oamenii Săi mor. Doarme Isus în timp ce barca lui Petru (vechiul nume și simbol al Bisericii) se scufundă? Rugăciunea era mijlocul lor de a-l trezi pe Isus.

Prin modul în care episodul se încheie cu Isus ridicându-se și calmând marea Marcu vrea să spună Bisericii persecutate că Isus le aude rugăciunile și va pune capăt crizei și va readuce pacea. Rugăciunea lor nu este deci în van. Este cursul normal al lucrurilor pentru discipolii prinși în mijlocul unei furtuni care amenință existența lor și a Bisericii. Dar Marcu mai vrea să le spună ceva creștinilor persecutați. Crizele puternice cer credință puternică. În fața persecuțiilor ce le amenință viața, de la ei nu se așteaptă mai puțin decât să fie eroici în credință. Credința eroică în această situație o arată discipolii care îl lasă pe Isus să doarmă, chiar dacă aceasta înseamnă că se vor scufunda. Este credința martirilor care, deși ar fi vrut ca Isus să îi salveze, au fost totuși gata să moară pentru El, dacă aceasta este voia Lui. Este credința lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego în fața cuptorului de foc, când i-au spus regelui Nabucodonosor: "Dacă, într-adevăr, Dumnezeul nostru Căruia Îi slujim poate să ne scape, El ne va scăpa din cuptorul cel cu foc arzător și din mâna ta, o, rege! Și chiar dacă nu ne va scăpa, știut să fie de tine, o, rege, că noi nu vom sluji dumnezeilor tăi și înaintea chipului de aur pe care tu l-ai așezat nu vom cădea la pământ!" (Daniel 3,17-18).

Este ușor să credem că atunci când vom ajunge la capătul puterilor Dumnezeu va apărea și ne va ajuta. Să ne întrebăm astăzi dacă suntem pregătiți să credem în soare chiar și când nu strălucește, să credem în Isus până acolo încât să îl lăsăm să doarmă în barcă, ținându-i chiar noi perna în timp ce furtuna își face de cap în jurul nostru.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire