pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Despre orbirea noastră, astăzi
Duminica a IV-a din Postul Mare

In 9,1-41: Pe când trecea, a văzut un om, orb din naștere. Discipolii lui l-au întrebat: "Rabbi, cine a păcătuit că s-a născut orb, el sau părinții lui?" Isus a răspuns: "N-a păcătuit nici el, nici părinții lui, ci [este astfel] ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Noi trebuie să săvârșim lucrările celui care m-a trimis, atât timp cât este zi; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât timp sunt în lume, eu sunt lumina lumii". După ce a spus acestea, a scuipat pe pământ, a făcut tină cu salivă, i-a pus tina pe ochi și i-a zis: "Du-te și spală-te la piscina Siloe!" - care înseamnă "Trimisul". Așadar, el a plecat, s-a spălat și s-a întors văzând. Atunci, vecinii și cei care îl văzuseră mai înainte că era cerșetor, au zis: "Nu este el cel care ședea și cerșea?" Unii spuneau: "El este!", alții ziceau: "Nu, dar seamănă cu el!" El a zis: "Eu sunt!" Așadar, i-au spus: "Cum ți s-au deschis ochii?" El a răspuns: "Omul care se numește Isus a făcut tină, mi-a uns ochii și mi-a zis: «Du-te la Siloe și spală-te!» Deci, m-am dus și, după ce m-am spălat, am început să văd". Ei i-au zis: "Unde este acela?" El a spus: "Nu știu". L-au dus la farisei pe cel care fusese orb. De fapt, era sâmbătă ziua în care a făcut Isus tina și i-a deschis ochii. Fariseii l-au întrebat din nou cum a început să vadă. El le-a zis: "Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat și văd". Câțiva dintre farisei ziceau: "Omul acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ține sâmbăta". Alții, însă, ziceau: "Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?" Și era dezbinare între ei. Deci, i-au zis iarăși orbului: "Tu ce spui despre el, de vreme ce ți-a deschis ochii?" El a răspuns: "Este un profet". Iudeii nu credeau despre el că fusese orb și a început să vadă, până când i-au chemat pe părinții celui care și-a căpătat vederea și i-au întrebat: "Acesta este fiul vostru pe care spuneți că l-ați născut orb? Așadar, cum de vede acum?" Părinții lui au răspuns și au zis: "Știm că acesta este fiul nostru și că l-am născut orb. Dar cum de vede acum, nu știm. Și nici cine i-a deschis ochii nu știm. Întrebați-l pe el; e destul de mare. Va vorbi el însuși despre sine". Părinții lui au spus acestea pentru că se temeau de iudei. De fapt, iudeii se înțeleseseră deja ca, dacă cineva ar fi mărturisit că el este Cristos, să fie exclus din sinagogă. De aceea au spus părinții lui: "E destul de mare; întrebați-l pe el". Atunci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au zis: "Dă mărire lui Dumnezeu! Noi știm că omul acesta este un păcătos". El a răspuns: "Eu nu știu dacă este un păcătos. Eu una știu: că eram orb și acum văd". Ei i-au zis: "Ce ți-a făcut? Cum ți-a deschis ochii?" Le-a răspuns: "V-am spus deja și nu m-ați ascultat. De ce vreți să auziți din nou? Nu cumva vreți și voi să deveniți discipolii lui?" Atunci au început să-l insulte, zicând: "Tu ești discipolul lui. Noi suntem discipolii lui Moise! Noi știm că lui Moise i-a vorbit Dumnezeu. Dar acesta nu știm de unde este". Omul a răspuns și le-a zis: "Tocmai asta-i de mirare, că voi nu știți de unde este, iar el mi-a deschis ochii. Noi știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși ci, dacă cineva îl cinstește pe Dumnezeu și împlinește voința lui, pe acela îl ascultă. De când e lumea, nu s-a auzit ca cineva să fi deschis ochii unui orb din naștere. Dacă acesta n-ar fi de la Dumnezeu, n-ar fi putut face nimic". I-au răspuns și au zis: "Tu ești născut cu totul în păcat și ne înveți pe noi?" Și l-au dat afară. Isus a auzit că l-au dat afară și, întâlnindu-l, i-a zis: "Crezi tu în Fiul Omului?" El a răspuns: "Cine este, Doamne, ca să cred în el?" Isus i-a spus: "L-ai și văzut. Este cel care vorbește cu tine". El i-a zis: "Cred, Doamne"; și s-a închinat înaintea lui. Isus i-a zis: "Am venit în lumea aceasta ca să fac judecată pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei care văd să devină orbi". Unii dintre fariseii care erau cu el au auzit acestea și i-au zis: "Nu cumva suntem și noi orbi?" Isus le-a zis: "Dacă ați fi orbi, nu ați avea păcat. Dar pentru că spuneți: «Vedem», păcatul vostru rămâne.

Martorii lui Iehova se pricep foarte bine la evanghelizarea din ușă în ușă. Îmi amintesc de unul din această sectă ce își desfășura misiunea în zona în care locuiesc eu. Era orb și obișnuia să își înceapă discursul ridicând Biblia și strigând: "Am fost orb, dar acum văd". Imediat în jurul lui se strângeau oameni, uimiți de cum putea acest orb să spună că acum vede. Iar orbul își începea atunci predicarea în spiritul sectei lui. Prin stilul lui de abordare a oamenilor el reușea să facă o clară distincție între orbirea fizică și cea spirituală. El era orb fizic, dar în mod spiritual el vedea clar... sau cel puțin așa credea el.

Evanghelia de astăzi se centrează pe analogia și opoziția dintre orbirea fizică și cea spirituală. Creștinii văd orbirea fizică din pasajul evanghelic ca pe o metaforă pentru orbirea spirituală care îi oprește pe oameni să îl recunoască pe Isus și să meargă la el. Astfel de episoade, de vindecări de orbi, mărturisesc deci puterea lui Isus nu doar de a vindeca orbul ochilor ci și, mai presus de toate, orbul inimii. Indiciul pe care ni-l oferă evanghelistul pentru a citi pasajul evanghelic pe cele două nivele, fizic și spiritual, se găsește la final: "Isus a zis: 'Am venit în lumea aceasta ca să fac judecată pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei care văd să devină orbi'. Unii dintre fariseii care erau cu el au auzit acestea și i-au zis: 'Nu cumva suntem și noi orbi?' Isus le-a zis: 'Dacă ați fi orbi, nu ați avea păcat. Dar pentru că spuneți: Vedem, păcatul vostru rămâne'." (Ioan 9,39-41)

Cuvintele tocmai spuse de Isus nu sunt adevărate, valide doar pentru farisei, ci și pentru oamenii zilelor noastre. Pentru a învăța de la Isus trebuie mai întâi să admitem că suntem ignoranți, pentru a fi vindecați trebuie mai întâi să recunoaștem că suntem orbi, pentru a fi iertați trebuie să ne mărturisim păcatele. Mentalitatea "totul e OK", care prevalează în societatea de astăzi, face să nu fim foarte departe de mentalitatea fariseilor. Marele Arhiepiscopul Fulton J. Sheen obișnuia să spună că în trecut doar catolicii credeau în Neprihănita Zămislire, dar astăzi toți se cred a fi fost zămisliți neprihăniți, și se cred fără de păcat.

De la începutul creștinismului evanghelia de astăzi a fost asociată cu botezul. Așa după cum orbul a coborât în apele Siloamului și a ieșit vindecat, așa și credincioșii coborâți în apa botezului ies vindecați de orbirea cu care s-au născut. Pentru că, asemenea orbului din evanghelie, noi toți ne năștem orbi, spiritual vorbind. Un alt motiv pentru care acest pasaj era folosit în pregătirea catecumenilor pentru botez este acela că ne prezintă într-un mod foarte dramatic ce îți trebuie pentru a fi discipol al lui Isus. Este de fapt o poveste despre cum un om orb, care obișnuia să stea și să cerșească, devine un discipol care îl mărturisește pe Isus. Săptămâna trecută am auzit despre convertirea femeii samaritene la fântâna lui Iacob. Lectura din această duminică întărește aceeași idee: singurul lucru de care ai nevoie pentru a aduce mărturie despre Isus nu este să ai anumite studii, ci să ai o anumită experiență de viață. Criza de credință din vremurile noastre nu este foarte diferită de criza de credință a fariseilor: ea constă în a crede că adevărata pietate înseamnă a ști și a urma cele scrise în Scriptură. Dar creștinismul este în primul rând legal de cunoașterea și de urmarea unei Persoane, și anume a Domnului nostru Isus Cristos.

Problema numărului nesatisfăcător al credincioșilor pe care îi avem astăzi la biserică este rezultatul unei îndelungi neînțelegeri a faptului că a fi creștin nu înseamnă a respecta niște doctrine și a participa la niște ritualuri. Cel mai important lucru, conducerea credincioșilor spre o relație personală cu Isus, a fost adesea neglijat. Ironia situației este că doar după ce o persoană intră în această relație cu Domnul poate să aprecieze cu adevărat cultul adus în biserică și valoarea doctrinei pentru viața sa de credință. Trăirea credinței vine înaintea teologiei. De aceea orbul ajunge la adevărata credință în Isus înaintea învățaților farisei. Așa se face că atunci când subliniem doctrina și cultul înaintea întâlnirii cu Domnul, ne putem întreba dacă nu cumva punem căruța în fața calului.

Să ne recunoaștem astăzi că suntem orbi spiritual și să ne rugăm: "Doamne, fă să văd!" Iar Domnul ne va da lumină.

traducere și adaptare după SundayHomilies.com
pr. Ernest Munachi Ezeogu, cssp

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire