pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Botezul lui Isus și botezul nostru
Botezul Domnului, 8 ianuarie 2006
Lecturi: Isaia 55,1-11 Psalm 12 1Ioan 5,1-9 Marcu 1,6b-11
pr. Daniel Meynen

"Ioan avea o haină din păr de cămilă și centură de piele încinsă la mijloc, iar hrana lui erau lăcustele și mierea sălbatică. Și predica spunând: 'Cel care vine după mine este mai puternic decât mine; eu nu sunt vrednic să-i duc încălțămintea. Eu v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc'."

La finalul perioadei Crăciunului, și înainte de intrarea în timpul liturgic ordinar, Biserica ne prezintă spre contemplare un episod din viața Domnului: botezul său făcut de Ioan. Evanghelia din această duminică este luată din Sfântul Marcu. Relatarea botezului lui Isus este foarte scurtă la Sfântul Marcu: ca de obicei, el rezumă. Versiuni mai ample ale evenimentului găsim la Sfântul Matei (3,13-17) și la Sfântul Ioan (1,29-34).

Sfântul Luca (3,21-23) nu este mai generos în cuvinte decât Sfântul Marcu, dar ne oferă o mărturie, păstrată de atunci de Tradiție, conform căreia botezul lui Isus a avut loc când Acesta împlinea 30 de ani: "Când Isus a început să predice, avea cam treizeci de ani" (Luca 3,23). Care alta să fie semnificația botezului Domnului, dacă nu inaugurarea și începerea vieții sale publice? Păcate împotriva lui Dumnezeu nu avea nici unul, El fiind Dumnezeu. Păcate împotriva Legii nu avea nici unul, căci El însăși era autorul Legii lui Moise.

Sfântul Matei relatează următorul dialog între Isus și Ioan Botezătorul: "Atunci a sosit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan încerca să-l oprească spunându-i: Eu trebuie să fiu botezat de tine, și tu vii la mine?" (Matei 3,13-14). Este într-adevăr un mare paradox: aici se întâlnește Legea Veche cu Legea Nouă; și pentru ca să se nască și să vadă lumina zilei, Legea Nouă trebuie să se supună Legii Vechi. Căci dacă Isus și-a început viața publică în acea zi, a făcut-o pentru ca într-o zi să își încheie viața disprețuit, sub condamnarea pronunțată chiar de reprezentanții oficiali ai Legii Vechi, care vor fi victorioși... pentru puțin timp, doar până în ziua Învierii.

Dacă botezul Domnului are ceva în comun cu botezul nostru, acest ceva nu este ștergerea păcatului originar - pentru că Isus nu a moștenit păcatul originar; acest ceva nu este nici începutul vieții veșnice, adus nouă de botez, pentru simplul fapt că Isus avea deja aceasta în plinătatea Sa. Lucrul în comun între botezul Domnului și botezul nostru este faptul că ne pune pe drumul regal spre Sfânta Cruce, drumul pe care înaintea noastră Isus l-a parcurs, acoperindu-l cu Sângele Său răscumpărător. Sfântul Paul le scria romanilor: "Sau nu știți că noi toți, care am fost botezați în Cristos Isus, am fost botezați în moartea Lui? Așadar, am fost înmormântați împreună cu El prin botez în moartea Lui, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morți prin gloria Tatălui, la fel și noi să umblăm într-o viață nouă" (Romani 6,3-4).

Noua viață pe care ne-o dă botezul este viața în Duh: "Eu v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duh Sfânt". Duhul care sfințește și care este "dătător de viață" (Crez), este de asemenea Cel care animă viața noastră pentru ca să putem să îi urmăm lui Cristos în suferința și moartea pe cruce, căci "prin Duhul veșnic (Cristos) s-a oferit pe sine fără prihană lui Dumnezeu" (Evrei 9,14). Botezați în Duh, cu toții suntem chemați să murim și să înviem în Duh!

"În zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileii și a fost botezat de Ioan în Iordan. Și îndată ce s-a ridicat din apă, a văzut cerurile deschise și Duhul, ca un porumbel, coborând asupra Lui. Și din cer s-a auzit un glas: Tu ești Fiul Meu cel iubit, în Tine mi-am găsit bucuria."

"Tu ești Fiul Meu iubit, în Tine mi-am găsit bucuria." Acestea sunt cuvintele spuse de Tatăl la Botezul Domnului! Putem acum să înțelegem ceva mai bine importanța acestor cuvinte în acel moment al vieții lui Isus: dat fiind că își începea slujirea publică, El avea nevoie de un sprijin, de o încurajare pentru a merge cu fermitate spre crucea care îl aștepta la capătul drumului. Aceste cuvinte ale Tatălui ne sunt și nouă adresate: "Tu ești fiul meu iubit; în tine mi-am găsit bucuria." Desigur, noi suntem fii adoptivi ai Tatălui, dar iubirea lui Dumnezeu este infinită. Suntem iubiți de Dumnezeu, de Tatăl, de toate Persoanele din Preasfânta Treime: aceasta este tăria noastră, aceasta este puterea noastră cane ne ajută să îl urmăm pe Cristos, care a murit și a înviat pentru noi!

Când Isus a auzit aceste cuvinte ale Tatălui Său, a privit spre ceruri: "Și îndată ce s-a ridicat din apă, a văzut cerurile deschise..." El privea deja dincolo de Patimă și de Înviere... Isus contempla deja momentul în care se va ridica la ceruri pentru a sta de-a dreapta Tatălui... Și tot atunci, El vedea deja ultima zi a omenirii, când va sosi din ceruri așa cum s-a ridicat, pentru a-i răsplăti pe drepți și pentru a-i pedepsi pe vinovați... Astfel Isus ne-a dat un exemplu de urmat: trebuie să privim spre ceruri, spre acele ceruri unde nu ne vom plictisi niciodată, ci vom fi mereu ocupați să iubim: să îl iubim pe Tatăl, să îl iubim pe Fiul, să îl iubim pe Spiritul Sfânt!

Fie ca Maria, Maica lui Isus, care și-a urmat mereu Fiul pe perioada vieții publice, chiar și până sub cruce, să ne ajute prin rugăciunile ei! Fie ca botezul nostru să ne conducă la viața veșnică în ceruri, spre gloria Preasfintei Treimi și a Mariei, Regina cerurilor și a pământului!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire