pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Să învățăm de la Sf. Paul!
Vinerea Mare

În 1950, o rusoaică săruta picioarele lui Cristos. Un soldat comunist a întrebat-o: "Bunică, ai săruta și picioarele marelui lider, tovarășul Stalin?" "Da", i-a răspuns ea, "dacă moare răstignit pentru mine."

În urmă cu mai mulți ani, când tocmai fusesem hirotonit, o mamă a venit nervoasă la mine după predica din Vinerea Mare despre răstignire. Mama cu pricina avea doi copii. "Nu vreau ca băiatul și fata mea", a strigat ea la mine, "să audă despre atâta sânge și violență la vârsta pe care o au!" Era foarte nervoasă. Recunosc că răspunsul pe care i l-am dat nu i-ar face mândri pe profesorii mei de la seminar. Dar această mamă dorea de fapt ca Isus să nu se urce pe Cruce! Mulți ar vrea de fapt să nu mai existe răstignirea lui Cristos, să nu se mai vorbească despre ea.

Să ne amintim însă de Sfântul Paul, de vizita pe care a făcut-o atenienilor. Scena este descrisă pe larg în Fapte 17,16-34. În Atena, Paul a ignorat crucea Mântuitorului. Accentul pus de el a fost pe Înviere. Iar rezultatul? "Și auzind despre învierea morților, unii l-au luat în râs, iar alții i-au zis: Te vom asculta despre aceasta altădată. Astfel Paul a ieșit din mijlocul lor." A fost o reacție dură, cu care Apostolul Neamurilor nu era obișnuit. Și-a strâns bagajul și a plecat. Nu și-a trecut Atena în lista orașelor prin care să mai revină. Și-a propus să nu mai revină acolo, și așa s-a și întâmplat. Nu a deschis aici o biserică, nici nu a trimis vreo faimoasă epistolă către atenieni.

După Atena, Paul a plecat spre Corint. A fost o călătorie lungă, pe jos. Paul a avut timp să își vindece rănile și să se întrebe ce se întâmplase de lucrurile nu au mers cum sperase. Nu este greu să ni-l imaginăm pe misionarul umilit rugându-se lui Cristos. Cu siguranță i-a cerut să îl ajute să înțeleagă ce greșise, unde era problema în strategia folosită în Areopag. Iar Isus nu l-a dezamăgit. Duhul Sfânt i-a ars predicile folosite în fața atenienilor. Și ajungând în Corint, Paul a luat-o de la capăt, cu o nouă strategie, cu planul B. Despre acesta a dat explicații mai apoi în scrisoarea către biserica fondată în Corint: "Iudeii cer semne, iar elinii caută înțelepciune, însă noi propovăduim pe Cristos cel răstignit... puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu... Căci am judecat să nu știu între voi altceva, decât pe Isus Cristos, și pe Acesta răstignit."

Predicarea lui Paul în Corint a fost una de succes. Orașul era și mai imoral decât Atena. Dar Paul a produs senzație. Cei pe care i-a convertit nu l-au lăsat să plece din orașul lor timp de optsprezece luni. Când Paul a plecat de acolo, a luat și multe amintiri dragi despre corinteni. Dovada acestor amintiri stă în cele două scrisori pe care le-a adresat acestora. Când Apostolul Neamurilor a întors spatele lui Cristos răstignit, predicarea nu a adus roade. Când însă a predicat cu un crucifix pe amvon, mii de oameni au venit la Cristos.

Mel Gibson ne-a demonstrat cât de fascinați sunt oamenii de Cruce, prin filmul său "Patima lui Cristos". Oameni care uitaseră unde se află cinematografele s-au înghesuit să vadă filmul. Pentru a face față mulțimilor, cinematografele au rulat filmul și dimineața și noaptea. Peste o sută de milioane de dolari s-au strâns în primele cinci zile de vizionare, pentru un film vorbit în limbi neînțelese: latina și aramaica.

Până și copiii înțeleg puterea crucii. Un copil mi-a spus: "Știu cât de mult ne iubește Dumnezeu. El și-a întins ambele brațe la maxim și ne-a spus: 'Atât de mult!' Și apoi a murit." Un altul mi-a spus: "Isus a construit un pod din două scânduri și trei cuie."

Ar fi o prostie să nu vorbim despre Isus pe cruce. Trupul lui Cristos, fără sânge, ține de ficțiune, nu de istoria adevărată. Dar nici nu trebuie să îl părăsim pe cruce. Trebuie să luăm o scară, să îl dăm jos, să îl îmbrățișăm. De ce? Apostolul Paul îi dă răspunsul tânărului Timotei în a doua scrisoare (2,11): "Dacă am murit împreună cu El, vom și învia împreună cu El."

Ce s-ar fi întâmplat dacă Paul s-ar fi întors între intelectualii din Atena și le-ar fi vorbit subliniind Crucea? Din păcate nu vom ști niciodată.

Laureatul premiului Nobel, Czeslaw Milosz, scria că prizonierii politici din închisorile fostei Uniuni Sovietice își făceau cruci din rămurele, iar noaptea se rugau în fața acestora în celulele lor. Ei nu au uitat lecția lui Paul. Nici noi nu trebuie să o uităm.

traducere și adaptare după pr. James Gilhooley
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire