pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Exemplul femeii samaritene
Duminica a III-a din Postul Mare

In 4,5-42 (In 4,5-15.19b-26.39-42): A venit, așadar, într-o cetate din Samaria, numită Sihar, aproape de ținutul pe care Iacob l-a dat fiului său, Iosif. Acolo era fântâna lui Iacob. Atunci, obosit fiind de drum, Isus s-a așezat la fântână. Era pe la ceasul al șaselea.A venit o femeie din Samaria ca să scoată apă. Isus i-a spus: "Dă-mi să beau!" Discipolii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare. Așadar, femeia samariteană i-a zis: "Cum, tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?" De fapt, iudeii nu aveau legături cu samaritenii. Isus a răspuns și i-a zis: "Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine este acela care îți spune «Dă-mi să beau», tu ai fi cerut de la el și el ți-ar fi dat apă vie". Femeia i-a spus: "Doamne, nici nu ai cu ce scoate apă, iar fântâna este adâncă; de unde, deci, ai apa vie? Nu cumva ești tu mai mare decât părintele nostru, Iacob, care ne-a dat fântâna și a băut din ea el, fiii lui și turmele lui?" Isus a răspuns și i-a zis: "Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, dar pentru cel care bea apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care țâșnește spre viața veșnică". I-a zis femeia: "Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin aici să scot". "Doamne, văd că tu ești profet. Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta, iar voi spuneți că la Ierusalim este locul unde trebuie să te închini". Isus i-a spus: "Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veți adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim. Voi adorați ceea ce nu cunoașteți. Noi adorăm ceea ce cunoaștem, pentru că mântuirea vine de la iudei. Însă vine ceasul - și chiar acum este - când adevărații adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh și adevăr, căci și Tatăl astfel de adoratori își caută. Dumnezeu este duh și cei care îl adoră, în duh și adevăr trebuie să-l adore". Femeia i-a zis: "Știu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăța toate". Isus i-a zis: "Eu sunt, cel care îți vorbesc!" Mulți dintre samaritenii cetății aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mărturisit: "Mi-a spus tot ce am făcut". Așadar, când au venit la el, samaritenii l-au rugat să rămână la ei, iar el a rămas acolo două zile. Și cu mult mai mulți au crezut pentru cuvântul lui. Îi spuneau femeii: "Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii".

În Wyoming, SUA, există un fenomen natural impresionant - un copac care crește din mijlocul unei stânci. Lângă el se află o placă ce amintește că din cauza acestui copac, linia ferată a fost deviată; și că de fiecare dată când treceau pe lângă acest copac, trenurile se opreau, iar conductorul arunca la rădăcina lui o găleată cu apă.

Mă întreb câți oameni, ca și copacul din stâncă, nu s-ar fi uscat și nu ar fi murit dacă nu ar fi fost alții să îi îngrijească. Orice plantă crește pe locul unde i-a căzut sămânța. Dar nu este întotdeauna așa ușor cum sună. Chiar și pentru noi! "Terenurile" noastre sunt foarte diferite... Unii trăim în medii care încurajează o viață plină și prosperă, în timp ce alții trăiesc în medii care îi omoară. Oamenii care trăiesc în întuneric (fie că e vorba de orbire fizică sau spirituală) sau în sărăcie abjectă sau în boală sau în alte situații dure și ostile, nu pot să crească pe acel teren, nu pot nici măcar să supraviețuiască, dacă nu au ajutor generos al unor semeni.

Și știți ce? Chiar și cei mai bogați și mai sănătoși oameni au nevoie de ajutor, din când în când, în special în plan spiritual. Chiar și Isus, persoana cea mai auto-suficientă care a umblat vreodată pe acest pământ, în Evanghelia de astăzi cere un pahar de apă de la o necunoscută samariteană.

Știm cu toții povestea, aproape pe de rost. Ea a mers pe la amiază după apă, când trebuia să își acopere fața cu un văl, și nu dimineața, așa după cum mergeau femeile "respectabile". În ochii sătenilor, ea era - cum să o spun cu delicatețe? - o femeie pe care nu ați dori ca fiul Dvs să v-o aducă în casă. În plus, evreii îi urau puternic pe samariteni, considerându-i pe jumătate păgâni, eretici, trădători ai credinței. Evreii care călătoreau preferau să ocolească Samaria, chiar dacă astfel drumul devenea mai lung: orice, dar să nu calce pe pământul celor pe care ar fi fost în stare să îi și scuipe în față.

Și iată că aici Isus stă de-a dreptul de vorbă cu ea - o femeie care probabil se considera a fi auto-suficientă. După o scurtă tachinare, iubirea lui Cristos iese la suprafață iar ea își deschide inima spre El. Însetată de darul 'apei vii', ea îl primește pe Isus nu doar în micul antreu al vieții ei, unde sunt primiți oaspeții nedoriți care apoi sunt dați afară, ci, dimpotrivă, femeia îi permite lui Isus să intre în cea mai profundă parte a inimii ei, unde majoritatea dintre noi nu dăm acces nimănui, uneori nici măcar nouă.

Dacă ne gândim bine, cu toții suntem femeia samariteană. Suntem persoane care ne considerăm auto-suficiente, nu-i așa? Ceea ce a trăit ea, trăim și noi. Atunci când suntem botezați, și noi suntem spălați cu apa vie a lui Isus. Iar la vigilia pascală suntem din nou spălați și iertați și transformați, asemenea femeii din Samaria. Din păcate, unii dintre noi continuăm să ne îndoim că o astfel de schimbare radicală a noastră ar fi posibilă, și trecem prin Postul Mare cu ezitare, renunțând la fumat sau la băutură, sau apelând la nu știu ce dietă, în loc să renunțăm poate la mânie sau la bârfă sau la invidie.

Postul este, și trebuie să fie pentru noi toți, o perioadă de schimbare a vieții. Tot ce ne cere Isus este un pahar de... credință. Să ne încredem în El, și ne va arăta atunci exact ceea ce vrea de la noi în acest Post și în zilele ce vor urma. Nu vă pierdeți niciodată speranța! Nu vă lăsați pradă disperării crezând că nu vă puteți schimba după atâția ani de încercări repetate, fără de succes! Lăsați-l pe Isus să ude terenul pe care vă aflați. Cereți-i lui Isus să vă dea o inimă neînfricată - o inimă în care doar El poată să intre până în străfunduri. Permiteți-i lui Isus să vă transforme inima într-una nouă - o inimă plină de iubire și de speranță. Acceptați ca Isus să vă transforme mentalitatea - pentru ca să fiți mereu deschiși spre ceea ce El vrea de la voi. Să vă transforme Isus cu iubirea Sa!

Așa a făcut femeia samariteană, și așa puteți face și voi. Urmați calea ei și nu veți greși. Puteți fi siguri.

traducere și adaptare după HomiliesAlive.com
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire