pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Toma Apostolul vs Toma Inventatorul
Duminica a II-a a Paștelui, 16 aprilie 2006
Lecturi: Fap 4,32-35 Ps 117 1In 5,1-6 In 20,19-31
pr. James Gilhooley

Într-o carte intitulată "Gânduri mari", Thomas Edison, inventatorul becului, este citat afirmând cu ton dogmatic: "Nu am văzut niciodată nici cea mai mică dovadă științifică în sprijinul teoriilor religioase ce afirmă existența raiului și a iadului." Edison a fost un geniu, fără îndoială. Dar nu a fost un teolog. Până și copiii de grădiniță i-ar putea spune că dacă cineva demonstrează ceva în mod științific, atunci nu mai vorbim despre credință. Iar credința, după cum au învățat Apostolii, este elementul cheie în această perioadă pascală.

Toma, Apostolul ale cărui îndoieli au dispărut după întâlnirea cu Domnul are mai multe în comun cu Toma de Aquino din secolul XII, decât cu Toma Edison din secolul XX. Aquino scria: "Inima poate să meargă acolo unde capul trebuie să se oprească." Lumea îi dedică mai multă atenție lui Toma Inventatorul decât lui Toma Apostolul. Păcat. Toma din urmă are mai multe să ne învețe despre credință decât Edison. Apostolul a avut o personalitate complexă și unică. Această unicitate a lui explică de ce l-a ales Isus între cei doisprezece. Este probabil că Domnul nostru Isus Cristos s-a hotărât să se folosească de el pentru propria noastră educare.

Există doar trei referințe la Toma în Noul Testament. Fiecare este în Evanghelia lui Ioan. Această Evanghelie a fost ultima scrisă. Probabil Ioan s-a gândit că neglijarea lui Toma în celelalte relatări evanghelice au fost o nedreptate față de Apostol, dar și față de credincioși în general. Să vedem starea psihică în care ni-l prezintă Evanghelia lui Ioan. Toma este pesimist, încăpățânat ca celebrul măgar, și convins de principiul "cred (doar) ce văd". Îmi amintesc de un coleg din studenție ce îmi spunea: "Cred doar ceea ce pot să văd." Credea că cu aceasta m-a pus în încurcătură. Toma era tot un semn de întrebare. Starea lui psihică este bine descrisă de capodopera lui Caravaggio, în care Toma este pictat punându-și degetul în rana lui Cristos.

Știm finalul fericit al Evangheliei. Toma avea să nu uite niciodată experiența pascală. "Fericiți sunt cei care nu au văzut și au crezut!" Toma a primit o lecție pe care Edison probabil nu a învățat-o niciodată. Graham spunea odată: "Este nevoie de mai multă credință pentru a fi ateu decât pentru a crede în Dumnezeu." Toma considera că a vedea înseamnă a crede. Dar lecția lui Cristos ne spune că a crede înseamnă a vedea. După această experiență Toma i-a apreciat pe cei ce spuneau că credința puternică vede invizibilul, crede incredibilul și acceptă imposibilul.

Să remarcăm strigătul lui Toma: "Domnul meu și Dumnezeu meu." Deși era ultimul dintre Apostoli care a crezut în Învierea lui Cristos, Toma a fost primul care a făcut o mărturie atât de clară despre divinitatea Mântuitorului. Într-o milisecundă, credința lui a făcut un salt uriaș. Seismografele teologice din Ierusalim trebuie că și-au rupt acul la acest cutremur al credinței. Și să mai remarcăm un lucru: Evangheliile ne spun că Toma a avut un frate geamăn. Cine este acesta? Ești tu și sunt eu. William Bausch ne spune că fiecare dintre noi suntem un amestec de îndoială și siguranță, de pesimism și optimism, de neîncredere și încredere. În aceste zile când îndoiala, pesimismul și necredința par a fi cele mai tari, trebuie să ne prindem de mantia lui Toma să nu cădem.

În secolul al VI-lea, Sf. Grigore și-a dat seama despre valoarea lui Toma pentru creștinătatea întreagă. El scria: "Modul lent în care Toma a ajuns la credință ne este mai de folos să ne întărească decât credința de-a gata a tuturor apostolilor credincioși." Ioan și-a dat seama aceasta cu secole înainte de Grigore. De aceea ne-a spus episodul cu Toma. Plecând astăzi de la Liturghie, să spunem o rugăciune de mulțumire pentru Toma. Să nu uităm apoi că nu este suficient să credem credinței noastre. Trebuie să le și spunem altora despre ea. În fine, amintiți-vă să spuneți un Bucură-te Marie și pentru celălalt Toma, adică pentru Edison. La urma urmelor îi datorăm atâtea și lui.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire