pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Mulțumim lui Dumnezeu, care ne-a dat victoria Sa
Duminica Învierii Domnului, 23 aprilie 2006
Lectura: Ioan 1,1-17
pr. Anthony M. Coniaris

Cei care au văzut "Jesus Christ Superstar" spun că la final au rămas cu un gust amar, deprimați cumva, pentru că se încheie cu crucificarea. Ce poate fi mai deprimant decât o piesă de teatru sau un film care se încheie cu crucificarea eroului principal? Nu este surprinzător că "Jesus Christ Superstar" se încheie cu crucificarea, din moment ce cei care l-au scris au fost necredincioși. Ei au încercat să exprime prin această operă rock filozofia lor deprimantă despre viață, și anume că ea se încheie cu crucificarea pentru fiecare dintre noi. Poate că așa s-au comportat Apostolii imediat după răstignire, dar cu siguranță nu după Înviere. Cuvântul cheie pentru primii creștini a fost VICTORIA:

"Moartea a fost înghițită de biruință. Unde îți este, moarte, biruința ta? Unde îți este, moarte, boldul tău? [...] Să dăm mulțumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruința prin Domnul nostru Isus Cristos!" (1Corinteni 15,54-57). "Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit" (Romani 8,37). "Aceasta este biruința care a biruit lumea: credința noastră. Cine este cel ce biruiește lumea dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?" (1Ioan 5,4-5). Noul Testament este plin de convingerea că prin Cristos Dumnezeu ne-a dat victoria Sa; victoria asupra fiecărui dușman; victoria asupra fiecărui rău posibil; victoria asupra la orice a mers greșit în Creația lui Dumnezeu; victoria asupra păcatului, răului și morții.

Datorită Învierii Domnului Isus Cristos, adevăratul creștin este mereu optimist. Problema e că atunci când ești un veșnic optimist, lumea te crede naiv; spune că nu știi de fapt cum merg lucrurile. Adevăratul creștin este orice, dar nu naiv. El știe exact cum merg lucrurile în lumea aceasta. El știe că există oameni răi în lume, care vor război; el știe că există boli fatale; știe că lumea este tot mai mult asemenea unei jungle. Este însă optimist deoarece îl cunoaște pe Cristos. Iar concentrarea lui cade nu pe probleme, ci pe răspunsuri. "În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea" (Ioan 16,33). Isus nu a spus "Eu voi birui lumea" ci "Eu am biruit lumea". Pe cruce a spus: "S-a sfârșit". Nu a fost un strigăt de învins, ci de învingător: "Scopul pentru care am venit 's-a sfârșit', a fost împlinit. Am răscumpărat poporul Meu. Le-am dat victoria. Acum ține de ei să o accepte. Pentru că nu îi pot forța să o primească."

Celebrând Învierea lui Isus, noi nu celebrăm doar un eveniment istoric, ce s-a întâmplat cândva în trecut; celebrăm un eveniment care ne influențează pe fiecare dintre noi, astăzi, acum. Datorită Învierii lui Cristos, fiecare creștin botezat care și-a dedicat viața lui Isus poate să spună: "Cristos trăiește; de aceea și eu voi trăi. Cristos trăiește; de aceea și eu am trecut de la moarte la viață. Cristos trăiește; de aceea și eu am la dispoziție aceeași putere ce l-a ridicat pe El din morți. Cristos trăiește; de aceea și eu am victoria."

 

Victoria asupra...

1. Victoria asupra păcatului. Păcatul are puterea de a înrobi, puterea de a ne îngropa de vii în mormântul vinovăției și disperării. Doar Cristos are puterea de a sparge acest mormânt și de a ne elibera.

2. Victoria asupra demonilor. Evangheliile îl prezintă adesea pe Isus alungând demoni. El face la fel și astăzi, dându-ne victoria asupra demonilor care ne chinuie, care ne fac din viață un adevărat iad: ura, invidia, pofta trupească, lăcomia, etc. "Dacă este cineva în Cristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi" (2Corinteni 5,17).

3. Victoria asupra noastră. Cristos îmi oferă victoria asupra mea. Adevăratul război este mereu cel interior. Aici trebuie să învingem mai întâi pentru ca orice victorie exterioară să aibă vreun sens. Și totuși, mulți creștini ce merg la biserică nu sunt învingători, ci învinși. Învinși de circumstanțe, învinși de păcat, învinși de pierderi, de durere, de suferință, de părere de rău. Sunt creștini doar cu numele. Sunt membrii unei religii, dar îi resping puterea. Nu s-au ridicat niciodată deasupra unei vieți centrate pe propria persoană; nu au urcat niciodată înălțimile credinței și ale angajamentului total față de Cristos. Nu și-au revendicat victoria lui Cristos: victoria asupra păcatului și asupra sinelui.

4. Victoria asupra morții. Victoria definitivă a lui Cristos oferită nouă este asupra celui mai mare și din urmă dușman: moartea.

Un bolnav de cancer, aflat pe moarte, se întreba de ce prietenilor lui necredincioși nu părea a le place să vină să îl viziteze, în timp ce prietenii lui creștini veneau tot mai des. Un prieten i-a spus că motivul era poate faptul că creștinismul știe să facă față tuturor acestor lucruri, are un loc pentru ele, cunoaște pacea lui Dumnezeu în mijlocul lor, și siguranța pe care o dă victoria definitivă în Cristos. În mulții mei ani de slujire preoțească, am oficiat nu puține înmormântări. Am fost alături de mulți în mari dureri și teribile pierderi personale a celor dragi. În astfel de momente există unele lucruri ce aduc o oarecare alinare - prezența prietenilor, coroanele de flori, slujba înmormântării. Dincolo de toate acestea sunt însă cuvintele preaiubitului nostru Domn Cristos, luate din chiar inima mesajului său pascal. "Eu sunt Învierea și viața." Aceste cuvinte au un efect pe care nu îl poate egala nimic. Evident că durerea și pierderea sunt tot acolo. Însă cuvintele Domnului Înviat ne dau oarecum puterea de a merge mai departe și asigurarea că moartea nu are ultimul cuvânt. Sf. Pavel afirmă aceasta într-un limbaj ce vorbește fiecărei generații în parte:

"Ce vom zice deci la acestea? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră? El, Care pe Însuși Fiul Său nu L-a cruțat, ci L-a dat morții, pentru noi toți, cum nu ne va da, oare, toate împreună cu El? Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce îndreptează; Cine este Cel ce osândește? Cristos, Cel ce a murit, și mai ales Cel ce a înviat, Care și este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijlocește pentru noi! Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? [...] Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Cristos Isus, Domnul nostru" (Romani 8,31-39).

Pe vremuri, în Rusia, în Duminica Paștelui, după-amiaza, se ținea o ceremonie specială în cimitirul din sat. După o slujbă în capela cimitirului, preotul însoțit de diaconi și de cor pornea în procesiune prin cimitir, cântând "Cristos a înviat". Oprindu-se în dreptul fiecărui mormânt, unde se afla familia celui plecat din această viață, preotul saluta cu "Cristos a înviat!", iar rudele răspundeau cu încredere: "Adevărat a înviat!" Ce frumoasă mărturie a credinței noastre creștine! Să mergi printr-un cimitir în Duminica Paștelui cântând "Cristos a înviat!"

"Dar acum Cristos a înviat din morți, fiind începătură (a învierii) celor adormiți. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om și învierea morților. Căci, precum în Adam toți mor, așa și în Cristos toți vor învia" (1Corinteni 15,20-23). Este victoria asupra morții. "Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8,51 și 52). "Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac" (Ioan 11,26).

 

Nu scăpare ci victorie.

Ceea ce își doresc astăzi majoritatea oamenilor este ceva care să îi scape de realitate. De aceea cel ce lucrează în industria spectacolelor, cinematografiei sau muzicii este plătit mai mult decât medicul. El asigură o evadare din realitate. Acesta este de asemenea motivul pentru care se cheltuiesc atât de mulți bani pe băutură. Oamenii pun mare preț pe evadare. Pentru aceasta ei sunt dispuși să plătească scump. Totuși scăparea pe care o obțin este temporară; poate funcționa pentru un timp scurt, dar în final realitatea ne ajunge din urmă și trebuie să o înfruntăm. Și aici vine măreția credinței noastre creștine. Nu ne oferă o evadare, ci victorie. Ne permite nu să fugim de viață, ci să o cucerim prin Cristos care a spus: "... îndrăzniți. Eu am biruit lumea".

 

O victorie derivată.

Victoria despre care am vorbit este o victorie derivată. A fost câștigată de Cristos. Noi participăm la ea prin botez și credință. Sf. Pavel ne reamintește în Romani 6,4-11 că învierea trebuie să facă parte din viața fiecărui creștin. În botez, spune el, fiecare dintre noi este făcut părtaș la experiența Învierii lui Cristos. Așa după cum El a fost îngropat în pământ și a înviat, și noi suntem înmormântați în apele botezului și înviem. Creștinii au primit cu toții puterea lui Cristos cel înviat, pentru a învia din moartea păcatului la o nouă viață în El. De aceea în Biserica primară botezul era mereu acordat în fericita noapte a Paștelui. Cum majoritatea dintre noi am fost copii când am fost botezați, Paștele devine pentru noi un timp al reînnoirii voturilor de la botez: respingerea satanei și dedicarea pentru Cristos. Într-un fel bisericile noastre pline de Paște neagă tocmai faptul pe care ar trebui să îl celebreze. Mii de oameni își trădează credința venind la biserică o dată pe an. Ei nu cred cu adevărat în victoria extraordinară a lui Cristos, la care suntem chemați să luăm parte. Dacă ar crede, ar fi aici la biserică să o celebreze și să fie parte a ei în fiecare duminică, pentru că creștinii celebrează Învierea Domnului în fiecare duminică.

 

Bucurați-vă!

Când în ciuda așteptărilor grecii i-au bătut pe perși la bătălia de la Maraton, au trimis un soldat grec să alerge până la Atena să ducă vestea victoriei cetății asediate. Acesta a alergat cât l-au ținut puterile, a comunicat mesajul, "Bucurați-vă! Am învins!", și apoi a căzut mort de oboseală. Și Isus a învins. Bucurați-vă! Acesta este efectul victoriei: bucuria! G. K. Chesterton scria: "Un creștin care crede cu adevărat ar trebui să facă două lucruri: să danseze de bucurie și să lupte pentru victorie. Ritualul dansului, pentru a exprima bucuria victoriei lui Cristos, nu este necunoscut liturgiei răsăritene. Se regăsește încă în liturgia etiopiană. O altă expresie a acestei bucurii o reprezintă imnele răsăritene.

"Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare,
Paștele Domnului, Paștele!
Că din moarte la viață și de pe pământ la cer,
Cristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-I cântăm cântare de biruință.

Cristos a înviat din morți!

Să ne curățim simțirile
Și să vedem pe Cristos strălucind,
Cu neapropiată lumină a Învierii.
Și bucurați-vă zicând: "luminați să-L auzim",
Cântându-I cântare de biruință.

Cristos a înviat din morți!

Cerurile după cuviință să se veselească,
Și pământul să se bucure.
Și să prăznuiască toată lumea
Cea văzută și cea nevăzută
Că Cristos S-a sculat, veselia cea veșnică."

Vince Lombardi a spus cândva: "A învinge nu este important; este esențial." Cristos Înviat ne-a oferit victoria Sa. Cât de mult avem nevoie astăzi de această stare de spirit de victorioși! Sarcinile noastre sunt copleșitoare. A-ți pierde încrederea înseamnă a pierde totul. Răul câștigă de fiecare dată când noi ne pierdem siguranța. A fi siguri în Cristos, pe Cristos, înseamnă începutul victoriei. Mai mult: este victoria! Dacă nu revendicăm drept a noastră victoria lui Cristos asupra păcatului, asupra noastră și asupra morții, ne furăm singuri pălăria, pierzând cea mai mare victorie ce ne este dat să o cunoaștem acum și în vecii vecilor.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire