pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Să nu trăim pentru noi
Înălțarea Sfintei Cruci, 14 septembrie 2005
Lecturia: Ioan 19,6-11.13-20.25-28.30-35
OrthodoxEngland.co.uk

Noi, creștinii, știm cât de importantă este Crucea pentru credința noastră. Crucea este faptul central al credinței. În Evanghelie ni se spune că pierzându-ne viața prin Cruce, ne câștigăm viața. Cu alte cuvinte, dacă trăim pentru Cristos, ne salvăm viața. Dacă trăim pentru noi înșine, ne-o pierdem. Este o lege a ființei noastre, lege pe care o putem recunoaște în atâtea domenii ale vieții umane.

Copilul răsfățat care trăiește pentru el, nu își împarte jucăriile. Mai devreme sau mai târziu devine singuratic și plictisit, și nu are pe nimeni să se joace cu el. Viața sa este pierdută.

Bărbatul sau femeia care trăiește pentru sine, nu își împărtășește viața. Este singur, separat, divorțat, trăiește inutil. Viața sa este pierdută.

Cuplul care trăiește doar pentru ei înșiși, refuză să aibă copii; cei doi fac bani din carierele lor. Îmbătrânesc și ajung frustrați: este prea târziu să aibă copii. Viețile lor sunt pierdute.

Bogații care trăiesc pentru ei înșiși, nu împart banii. La final ajung în mormânt, iar banii îi ia guvernul. De viețile lor inutile nu este nimeni să își mai amintească. Viețile lor sunt pierdute.

Egoistul care trăiește pentru sine, nu își împarte teritoriul. Trăiește în ură cu vecinii. Viața sa este pierdută.

Dictatorul vrea pentru el lumea întreagă, teritorii, populații. Este urât de oameni. Viața sa este pierdută.

Trăiește pentru tine și vei pierde totul, iar viața ta va fi inutilă... o plictiseală îndelungată. Pe de altă parte, istoria Bisericii ne arată că sfinții, care au trăit pentru Cristos, nu au fost nici singuri, nici plictisiți, și cu siguranță nu au trăit degeaba. Trăind pentru Crucea lui Cristos, ei nu gustă din moarte la Judecata de Apoi. Trăind prin Cruce, ei gustă Împărăția lui Dumnezeu, trăiesc Paștile sufletelor lor, experimentează bucuria ce vine doar din cruci, slăbiciuni, dificultăți. Crucile sunt instrumente ale victoriei, arme ale salvării sufletului. Nu trebuie să privim la noi, cu mâinile în sân, ci trebuie să privim la ceilalți.

Sf. Ioan Gură de Aur vorbea despre "sacramentul semenilor noștri". Cu alte cuvinte, el spunea că mântuirea vine la noi prin ceilalți, prin provocările și dificultățile care apar în fața noastră când intrăm în relație cu semenii. Doar omul mândru își poate imagina că mântuirea vine prin el însuși. Să mergem deci astăzi și să ne luăm crucile, să le înălțăm cu bucurie, pentru că ele, prin puterea lui Cristos, sunt instrumentele mântuirii noastre.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire