pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Glasul celui ce strigă în pustie
Duminica dinaintea Botezului Domnului, 1 ianuarie 2006
Lectura: Marcu 1,1-8
pr. Anthony M. Coniaris

Cu multe secole înainte de venirea lui Isus, profetul Isaia a prezis că Mesia va fi precedat de un mesager: "Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feței Tale, care va pregăti calea Ta" (Marcu 1,2-3). Cine a fost acest mesager? Sfântul Luca scrie: "În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponțiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al Itureii și al ținutului Trahonitidei, iar Lisanias, tetrarh al Abilenei, în zilele arhiereilor Anna și Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie" (Luca 3,1-2). Mesagerul care trebuia să pregătească calea pentru Isus a fost nimeni altul decât Ioan, fiul lui Zaharia. Acest verset ne dă o dată exactă a momentului în care Ioan și-a început predicarea. De fapt este singura dată fixă și precisă dată în Noul Testament. Știm din alte surse că "al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu" a fost anul 28 sau 29 îC. Având această dată putem să calculăm altele din viața Domnului nostru Isus Cristos. Bogăția de informații istorice furnizate în aceste versete despre începutul slujirii lui Ioan arată marea importanță pe care primii creștini o acordau acestui moment, care marchează, așa cum citim în Fapte 1,22, începutul mântuirii lumii, chiar începutul slujirii publice a lui Isus. Bogăția de informații istorice mai arată faptul că întruparea lui Cristos nu este un mit ci un eveniment care a avut loc la un moment dat în istoria umanității.

Dumnezeu nu își vizitează poporul fără să își proclame venirea. De-a lungul secolelor El a trimis profeți Israelului pentru a anunța vizita divină ce va urma. Venirea sa nu a fost neașteptată. Au existat profeții clare că se va naște în Betleem, dintr-o mamă fecioară, că va trăi în Nazaret și că își va da viața pentru păcatele oamenilor, că se va naște în casa lui David și că un mesager îl va precede, pregătindu-i calea.

 

Mesagerul și Mirele.

"În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu" mesagerul și-a început slujirea. Numele lui era Ioan Botezătorul. Mai mult decât un profet oarecare, el era mesagerul și înaintemergătorul a cărui sarcină era de a pregăti calea pentru venirea Regelui.

În Ioan 3,29, Ioan Botezătorul se referă la Isus ca la "mirele" și pe sine ca "prietenul mirelui". Una dintre cele mai importante imagini ale Vechiului Testament este cea a Israelului ca mireasă a lui Dumnezeu, și a lui Dumnezeu ca mire al Israelului. Relația dintre Dumnezeu și Israel era atât de apropiată încât nu putea fi imaginată decât ca o căsătorie. Prietenul mirelui juca un rol important la nunțile iudeilor. El aranja căsătoria și acționa ca o legătură între mire și mireasă. El îi aduce pe mire și pe mireasă la un loc. Exact aceasta a fost sarcina lui Ioan: să îi aducă la un loc pe Israel și pe Isus, să aranjeze căsătoria dintre Cristos, mirele, și Israel, mireasa. În acest sens, Ioan a fost ca operatorii de telefonie care ne spun: "Răbdare, încerc să vă fac acum legătura". Când legătura este în sfârșit făcută, operatorul telefonic dispare, lăsându-ne singuri cu persoana cu care dorim să vorbim. Singurul scop al lui Ioan a fost să ne pună în legătură cu Isus, față de care simțea că nu merită nici onoarea de a-i dezlega cureaua încălțămintei.

 

Glasul.

Timp de trei sute de ani, nici o voce de profet nu se mai auzise în Israel. "Nu mai este profet", se plânge psalmistul (73,10). Tăcea oare Dumnezeu? Se hotărâse să nu mai vorbească poporului Său? După trei sute de ani Dumnezeu sparge în sfârșit tăcerea. Trimite un alt profet: pe Ioan Botezătorul. Prin El Dumnezeu a vorbit din nou, cu "glasul celui ce strigă în pustie". În Ioan oamenii recunoșteau încă o dată glasul și autoritatea unui profet. Așa că au venit la el. "Și ieșeau la el tot ținutul Iudeii și toți cei din Ierusalim". El venise ca ultimul și cel mai mare dintre profeții Vechiului Testament. Venise să arate spre El, spre cel pe care Israelul îl aștepta: Mesia, Mântuitorul, Lumina lumii. Dintre toți profeții care l-au vestit pe Mesia, Ioan a fost singurul care a avut privilegiul de a-l arăta și a spune: "Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii". De aceea icoana Sfântului Ioan Botezătorul are poziția de onoare lângă Cristos pe iconostasele bisericilor răsăritene. În el întregul Vechi Testament dă mărturie despre Cristos ca Mântuitorul promis. Grunewald l-a pictat pe Ioan Botezătorul cu degetul cu care indică spre Cristos, nenatural de lung. Același deget nenatural de lung este folosit și în unele icoane bizantine ale Sfântului Ioan Botezătorul, pentru a exprima principalul scop al slujirii sale: să indice spre Cristos, Mântuitorul așteptat.

 

Iată Mielul lui Dumnezeu.

În capitolul deschizător al Evangheliei lui Ioan citim: "Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toți să creadă prin el. Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină" (Ioan 1,6-8). Era un om al cărui singur scop în viață a fost să dea mărturie, să vorbească despre altcineva, să introducă, să anunțe, să prezinte. A fost cea mai importantă prezentare pe care a făcut-o cineva în istoria lumii, pentru că pe însuși Isus ni l-a introdus:

"Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Acesta este despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era, și eu nu-L știam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă. Și a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel și a rămas peste El. Și eu nu-L cunoșteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu" (Ioan 1,29-34).

La început Ioan nu știa cine era Mesia; tot ce știa era că Mesia trăia undeva printre oameni: "dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L știți, cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost și Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei" (Ioan 1,26-27). A știut cine este Mesia doar când Isus a venit să fie botezat, iar din ceruri s-a auzit vocea Dumnezeului Tată spunând "Acesta este Fiul lui Dumnezeu" și cerurile s-au descris, iar Spiritul a coborât sub chip de porumbel - abia atunci recunoscând în Isus pe Mesia, Ioan a spus: "Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu" (Ioan 1,34).

 

Pregătiți calea Domnului.

Ioan și-a asumat sarcina de a pregăti calea pentru Cristos și pentru Împărăția Sa. Citând din Isaia, el a spus: "În pustiu gătiți calea Domnului, drepte faceți în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru. Toată valea să se umple și tot muntele și dealul să se plece; și să fie cele strâmbe, drepte și cele colțuroase, căi netede. Și se va arăta slava Domnului și tot trupul" (Isaia 40,3-5). Pe vremuri, când regele vroia să viziteze un anumit ținut, își trimitea înainte mesagerii, pentru a vedea dacă drumurile pe care urma să meargă sunt reparate și bune. Dealurile erau netezite; văile umplute; drumurile întortocheate erau îndreptate. Și Dumnezeu, ne spune Ioan, ne trimite pe noi să îi pregătim calea. Obstacolele morale trebuie eliminate. Cristos nu va veni într-o viață în care sunt munți de mândrie și de prejudecăți, văi de viață degradantă, drumuri întortocheată de neciste și minciună, terenuri abrupte din lipsă de amabilitate. Totul trebuie îndreptat prin pocăință.

 

Pocăiți-vă!

Laitmotivul predicării lui Ioan a fost pocăința. El a venit să propovăduiască "botezul pocăinței întru iertarea păcatelor". I-a chemat pe oameni să se întoarcă de la păcat spre Dumnezeu. Îl auzim spunând: "Cel ce are două haine să dea celui ce nu are și cel ce are bucate să facă asemenea" (Luca 3,11). Iar vameșilor le spune: "Nu faceți nimic mai mult peste ce vă este rânduit" (v. 13). Soldaților: "Să nu asupriți pe nimeni, nici să învinuiți pe nedrept, și să fiți mulțumiți cu solda voastră" (v. 14). Ioan nu le-a spus oamenilor să trăiască în deșert, să mănânce lăcuste și miere, sau să se îmbrace în haine din piele de cămilă. El a dorit să le ceară doar ceea ce de fapt Dumnezeu cere oamenilor: să se pocăiască și să ducă o viață dreaptă. Fariseilor care credeau că au un pașaport spre ceruri deoarece se trăgeau din Avraam, el le spune: "Să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate și din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. Iată securea stă la rădăcina pomilor și tot pomul care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc" (Matei 3,9-10). Ce contează cu adevărat nu sunt rădăcinile, ci roadele. Omul trebuie să își conștientizeze păcatul înainte de a-l putea accepta pe Mântuitorul. Dacă credem că mesajul lui Ioan era prea aspru sau că judeca prea dur lumea, să ne amintim doar că în trei ani Israelul avea să își crucifice Regele.

 

Botezul lui Ioan.

Când un străin trecea la iudaism ca prozelit, era botezat. Trebuia să fie curățat și spălat de răul vieții de până acum de străin. Nimeni nu considera însă că vreun evreu, dat fiind că era din poporul ales, trebuie să se boteze. Nimeni, până la Ioan. El i-a invitat pe toți, evrei și neevrei, pentru că erau păcătoși, să vină și să fie curățați de Dumnezeu. Când a fost întrebat de ce botează dacă nu este Cristos, Ioan a răspuns: "Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt" (Marcu 1,8). Ioan boteza în râul Iordan ca semn de pocăință. Știa că botezul său nu regenera, nici nu învia sufletele moarte. Botezul lui Isus avea să facă aceasta. De aceea a subliniat diferența majoră dintre botezul său și botezul pe care Isus avea să îl dea mai târziu.

 

Măreția lui Ioan.

Măreția lui Ioan stă în mărturia sa fidelă dată despre Cristos ca Mesia. A avut privilegiul de a alerga în fața caleștii regelui strigând: "Cristos a venit". A fost o persoană umilă care nu a căutat onoare sau glorie pentru sine. Considerându-se nedemn să dezlege încălțămintea lui Mesia, el a spus: "Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez" (Ioan 3,30). El a stat ferm în fața regelui Irod, care trăia cu soția fratelui său: "Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău" (Marcu 6,18), i-a spus el. La final, acest profet cel mai mare între profeți a fost decapitat de Irod la cererea Salomeii. În toată viața sa, Ioan a dat mărturie despre Isus. Când a aflat de moartea sa, Isus a dat la rândul său mărturie despre Ioan. El a spus: "Între cei născuți din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan" (Luca 7,28).

 

Rugăciune.

Doamne, îți mulțumim pentru Ioan Botezătorul, mesagerul trimis de tine pentru a vesti venirea Mesiei. Ajută-ne să îi pregătim calea, acum când El vrea să intre în viețile noastre. Să îndepărtăm munții de mândrie și prejudecată, să facem drepte prin pocăință căile întortocheată de neciste și minciună. Pentru că Cel ce vine să își facă sălaș în noi este Mielul lui Dumnezeu. El vine să ne ia păcatele și să ne facă tabernacole ale prezenței Sale în lume. Amin.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire