pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Cel care e cu adevărat mare: acela care slujește
Duminica a V-a din Post, 9 aprilie 2006
Lectura: Marcu 10,32-45
pr. Anthony M. Coniaris

O publicație națională a inclus în paginile ei, acum câțiva ani, o reclamă pe toată pagina căutând doi servitori: un bucătar și un majordom. Nimeni nu a răspuns. Publicația a tras concluzia în următoarea afirmație: "Americanilor nu le place să fie servitori și în curând fiecare dintre noi va trebui să ne descurcăm fără ei." Dar nu doar americanilor nu le place să fie servitori. Iacob și Ioan, doi discipoli ai lui Isus, au venit la El, după cum ne spune Evanghelia de astăzi, și i-au spus: "Dă-ne nouă să ședem unul de-a dreapta Ta, și altul de-a stânga Ta, întru slava Ta." Este ca și cum i-ar fi spus: "Doamne, acum că în curând vei fi rege, fă-ne pe unul din noi ministrul de stat și pe celălalt ministru al comerțului."

"Auzind ceilalți zece, au început a se mânia pe Iacob și pe Ioan." Erau supărați pentru faptul că urmăreau ambiții omenești: dar erau și supărați pe ei înșiși că nu ceruseră ei poziții privilegiate. Ce face Isus în fața cererii lui Iacob și Ioan, de a fi primii în împărăție? Evanghelia ne spune: "Isus, chemându-i la Sine, le-a zis: Știți că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie așa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Și care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți."

 

Ce spune lumea

Lumea spune că ești mare după puterea pe care o ai asupra celorlalți. Cu cât ai mai multă autoritate, cu cât domini mai mult, cu atât ești mai mare. "Dar între voi nu trebuie să fie așa", spune Isus. Lumea spune că ești mare în funcție de poziția pe care o ocupi. Cu cât ai o poziție mai sus pusă, cu atât ești mai mare. "Dar între voi nu trebuie să fie așa." Lumea spune cât de mare ești după bunurile pe care le deții. Măreția ta este măsurată după cartierul în care locuiești, după dimensiunea casei tale, după marca de mașină pe care o conduci, după banii pe care îi ai. "Dar între voi nu trebuie să fie așa", spune Isus.

 

Ce spune Cristos

Dacă măreția noastră nu stă în poziție, putere, bunuri, atunci unde o găsim? Cine vrea să fie primul între voi, să fie tuturor slugă. Printr-o singură frază, Isus dă peste cap valorile lumii. Lumea i-a pus în vârful listei pe regi, pe comandanții militari, pe bogați, pe cei ce se bucură de onoare și recunoaștere. În josul listei sunt marea masă a umanității, urmată de slugi. Isus inversează întreaga scală a valorilor și spune: Cel mai mare dintre voi este cel care vă slujește.

Pentru lumea de astăzi cuvântul "slujitor" este unul nepopular. Puțini oameni îi mai servesc pe alții. Majoritatea însă așteaptă să fie serviți. Majoritatea vor să fie deasupra celorlalți; scopul vieții lor este să se urce cât mai sus, chiar dacă aceasta înseamnă să calce peste alții în drumul lor. Multe din problemele lumii de astăzi vin din această dorință de a fi cel mai mare - cel mai onorat, mai privilegiat, mai puternic, mai prosper, cel mai bine plătit, cel mai bine hrănit, cel mai bine găzduit. Când ne vine ideea că suntem mai buni decât cei de lângă noi, că suntem pur și simplu în mod natural superiori, că Dumnezeu ne-a pus primii, atunci încep să apară problemele, așa după cum au apărut între discipoli. "Auzind ei, au început a se mânia pe Iacob și pe Ioan."

De ce pune Isus atât de mult accentul pe importanța slujirii? De ce pune slujirea deasupra poziției sociale, deasupra puterii, deasupra bunurilor și a orice altceva? Răspunsul este acesta: dacă creștinismul este ceva, atunci este IUBIRE, și mai mult decât iubire. Creștinismul este iubire militantă. Este iubirea în acțiune. Este iubirea pornită să slujească. Este iubirea care se sacrifică pe sine. Este iubirea ce își are temelia în iubirea lui Cristos care a venit "nu ca să i se slujească, ci ca El să slujească și să-și dea sufletul răscumpărare pentru mulți".

 

Exemple vii

De fiecare dată când spiritul lui Cristos prinde captiv un om, în orice etapă a vieții ar fi acesta, omul devine slujitorul Său. Cu ceva vreme în urmă, Cardinalul Leger, Arhiepiscop romano-catolic de Montreal, a renunțat la funcția sa pentru a merge ca simplu misionar la leproșii din Africa, unde se află unii dintre cei mai săraci și mai neglijați oameni ai lumii. Dr. Tom Dooley, un tânăr medic, a părăsit ceea ce ar fi putut fi o viață confortabilă pentru a se dedica săracilor din Laos, oferindu-le servicii medicale gratuite. Dr. Paul Carlson, medic misionar, ucis acum mai mulți ani, a slujit oamenii din Congo. Pr. Damien, slujitor al leproșilor din Molokai. Dr. Albert Schweitzer, cunoscut filozof, teolog, muzician și medic, slujitor al bolnavilor din Africa. Atunci când băștinașii l-au întrebat de ce a venit, dr. Schweitzer a răspuns simplu: "M-a trimis Isus."

 

Începem de acasă

Nu trebuie să ne părăsim casele și să mergem departe de tot pentru a fi slujitori ai lui Cristos asemenea Cardinalului Leger sau dr. Tom Dooley sau dr. Schweitzer. Putem să fim slujitori ai lui Cristos începând de acasă. Putem fi servitorul partenerului nostru de căsnicie. Câte căsătorii nu au fost ruinate de dorința de a porunci în loc de a asculta, de a fi iubit în loc de a iubi, de a fi servit în loc de a sluji, de a fi înțeles în loc de a înțelege. Când de diferite ar fi căsătoriile dacă ne-am ghida după cuvintele lui Cristos: "Care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă".

Ce schimbare dramatică ar aduce adoptarea statutului de slujitor în relațiile noastre cu copiii! Câți tineri nu au ajuns rebeli pentru că în copilărie au trăit sub dictatura unui părinte? A unui părinte care nu știa decât să latre comenzi, să se comporte ca un avocat, să ceară ascultare în virtutea faptului că este tată sau mamă. Dar oare părinții sunt "cei mari" datorită poziției lor în familie, sau aceasta ar trebui să depindă de disponibilitatea lor de a-și sluji copiii, de a le da un exemplu demn de respect, de a-și petrece timpul cu ei, de a se juca cu ei, de a se ruga cu ei, de a vorbi cu ei, de a-i asculta, de a discuta, de a-i înțelege? "Care va vrea să fie întâi între voi (inclusiv tu, soțule/soție, sau tu, părinte), să fie tuturor slugă."

 

Cel mai mare exemplu

Cel mai mare exemplu al unei astfel de slujiri umile ni l-a dat Isus. Când nimeni nu a vrut să spele picioarele apostolilor conform obiceiului, Isus și-a dat jos haina, a luat ligheanul cu apă și prosopul, a îngenuncheat și le-a spălat El picioarele. Celsus, un păgân din secolul al II-lea, găsea acest pasaj blasfemiator. Era unul din motivele pentru care considera creștinismul ca fiind îngust: cum putea Dumnezeu să moară pe cruce și mai mult, să spele picioarele cuiva! Departe de a considera gestul o blasfemie, creștinii prețuiesc spălarea picioarelor ca pe o mare lecție pe care ne-a dat-o Cristos. "După ce le-a spălat picioarele și Și-a luat hainele, S-a așezat iar la masă și le-a zis: Înțelegeți ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiți pe Mine: Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt. Deci dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, și voi sunteți datori ca să spălați picioarele unii altora; Că v-am dat vouă pildă, ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceți și voi" (Ioan 13,12-15).

Gândindu-ne la acest act de umilință al lui Isus, ne întrebăm: a fost o umilință mai mare pentru Isus faptul de a spăla picioarele discipolilor Săi sau faptul ca El - Creatorul Universului - să fie înfășat în scutece și așezat într-o iesle? sau să fie pălmuit de un servitor în timpul procesului Său? sau să fie încoronat cu spini și batjocorit? sau să fie pironit pe cruce ca un criminal notoriu? Atunci când Dumnezeu a ales să vină pe pământ, a ales să vină ca un slujitor. Sf. Pavel a exprimat frumos aceasta atunci când a scris că Isus Cristos, "Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu Ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce" (Filipeni 2,6-8).

Să ne despărțim cu aceste cuvinte ale Arhiepiscopului Temple:

Doresc să vă las cu imaginea pe care Sf. Ioan ne-o dă despre ceea ce a făcut Domnul nostru într-un moment de specială conștientizare a misiunii și autorității Sale divine. Știind că a venit de la Dumnezeu și că va merge la Dumnezeu, ce a făcut El? Nu s-a așezat pe un tron ca să îi invite pe discipolii Săi să se închine în fața Lui. S-a încins și a început să îndeplinească pentru ei actul de slujire care în acele timpuri și locuri era considerat ca fiind cel mai slugarnic act pe care cineva îl putea face pentru altul. Le-a spălat picioarele. Aceasta a simțit El că înseamnă a fi Dumnezeu: a sluji.

"V-am dat vouă pildă, ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceți și voi" (Ioan 13,15).

"Știți că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie așa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Și care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă."

 

 

Rugăciune.

Doamne, poate că unii dintre noi nu pot să ducă crucea; este prea grea; și noi suntem slabi; însă nu există nici unul între noi care să nu poată duce un ștergar - ștergarul iubirii și al slujirii înfăptuite în Numele Tău preasfânt. Amin.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire