pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Zelul și fanatismul
Duminica a V-a după Rusalii, 16 iulie 2006
Lectura: Matei 8,28-9,1
pr. George Dimopoulos

"Le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar sunt fără cunoștință" (Romani 10,1-10).

Dragi frați, astăzi este a cincea duminică după Rusalii. O duminică ne pregătește pentru cealaltă. Timpul trece așa după cum apa curge de la izvor îndreptându-se spre marele ocean. Noi, cei ce trăim acum, suntem pasageri în drum spre eternitate. Lectura din apostolul de astăzi, luată din Romani, capitolul 10, versetele 1-10, este într-adevăr superbă. Pavel vorbește despre fanatismul religios care dăunează religiei, oricare ar fi ea.

Așa după cum cu toții știm, Pavel era evreu, fanatic apărător al tradițiilor tatălui său, un foarte dur persecutor al creștinilor. El a primit o scrisoare de recomandare din partea liderilor religioși din Ierusalim, și a pornit spre Damasc cu un scop clar: acela de a-i aresta pe creștini și de a-i aduce înapoi la Ierusalim. Dar pe drum spre Damasc, nu departe de oraș, Cristos i-a apărut. Pavel a devenit una dintre cele mai cunoscute figuri ale creștinătății, un vestitor al lui Cristos către toate neamurile. Nimeni până la el nu a avut puterea și tăria de a-l predica pe Cristos neamurilor idolatre. Pavel a atras atenția păgânilor prin predicile sale. El a dorit să îi aducă în familia creștină.

Dar cu siguranță în inimă simțea durere. El visa că toți evreii îl vor accepta pe Cristos, adică pe Cel despre care vorbiseră profeții Vechiului Testament. Dar evreii l-au acuzat că ar fi trădător al moștenirii iudaice. Este o acuză foarte comună, pe care o folosesc mulți, chiar și astăzi, atunci când cineva are curajul și puterea de a spune adevărul, de a deschide noi drumuri, de a recunoaște noi timpuri, noi circumstanțe. Desigur, aceștia au zelul lui Dumnezeu, dar zelul lor nu este conform cunoașterii. Sfântul Pavel nu a fost un trădător și nici nu și-a negat tradițiile strămoșilor săi. Dimpotrivă, a simțit o mare dorință și rugăciunea sa de zi cu zi a fost pentru mântuirea neamului evreiesc, pentru ca ei să îl accepte pe Mesia, pentru ca devenind primii în Biserica Creștină să fie pionierii mântuirii care a avut loc prin Isus Cristos. "Fraților, bunăvoința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru Israel, este spre mântuire."

Din păcate compatrioții săi nu au dorit și nu au putut înțelege misterul mântuirii prin Isus Cristos. Desigur, aveau zelul lui Dumnezeu și erau interesați de aspectele religioase. Le pasă însă în primul rând de rigoarea literei legii. Dar zelul lor era neluminat. Era fanatism religios și mândrie naționalistă.

Un predicator contemporan scria privitor la fanatismul religios: "Din păcate, multe națiuni au astfel de sentimente oarbe, în special acele națiuni a căror istorii au fost binecuvântate cu o tradiție bogată și uriașă. Când oamenii se laudă cu tradițiile înaintașilor lor se dovedesc de fapt nedemni de ele și le pun în pericol. Nu este suficient să avem zelul antecesorilor în credință și să fim mândri de națiunea noastră, dacă nu putem să continuăm moștenirea cu umilință și credință. Altfel am fi ca evreii de pe vremea lui Pavel, care aveau "râvnă pentru Dumnezeu dar fără cunoștință".

Dragii mei, astfel de zel mai bine ar lipsi. Se spune că comuniștii și ateii din Moscova, pentru a dovedi faptul că Dumnezeu nu există, au luat elemente din creștinism și le-au expus în biserici superbe din Rusia, transformate în centre ateiste numite "muzee de artă". Așa că au expus intoleranța inchizitorilor din Evul Mediu, care în numele lui Isus din Nazaret ardeau oameni pentru că aveau opinii religioase diferite. Au expus reprezentări ale Cruciadelor. În alt loc au prezentat luxul unor Papi, Episcopi, țari și regi creștini, în paralel cu sărăcia unor oameni simplu. Atenție dragi prieteni, super-zeloși. Râvnă fără cunoștință facă rău religiei și pune arme în mâinile necredincioșilor și ateilor, care atacă apoi cu ele.

Dragi prieteni, mesajul și pietatea creștină au cucerit lumea, pe când intoleranța și fanatismul au creat doar dușmani. Dorim să îl predicăm pe Cristos? Dorim să ne predicăm credința? Să trăim și să predicăm acestea prin faptele noastre bune. Nu cu gura și cu cuvinte goale, ci cu faptele bune ale vieților noastre. Amin.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire