pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Doamne, nu am om
Duminica a IV-a după Paști, 14 mai 2006
Lectura: Ioan 5,1-15
pr. Anthony M. Coniaris

La o cină, gazda evenimentului, o femeie intens implicată în opere sociale, a fost chemată de trei ori la telefon în timp ce mânca. După al treilea telefon s-a întors la masă iritată, spunând: "Nimic mai groaznic decât să fii deranjată tot timpul." Unul dintre oaspeți i-a spus: "Există un lucru mai groaznic: să nu fii deranjat niciodată."

În Evanghelia de astăzi, Isus vine la scăldătoarea Vitezda. Vede mulțimea de răni ale diferiților bolnavi, care așteaptă să fie duși în apele vindecătoare. Deodată vede o sărmană făptură ce pare a avea mai multă nevoie de atenție decât toți ceilalți. El o întreabă atunci: "Voiești să te faci sănătos?" Paraliticul neajutorat îl privește și îi răspunde: "Doamne, nu am om să mă arunce în scăldătoare. Treizeci și opt de ani am așteptat." Treizeci și opt de ani lungi și grei, așteptând un om care să îl ajute. Ne putem imagina disperarea din spatele acestor cuvinte: "Doamne, nu am om". Cât de bine cunoștea acest om durerea singurătății!

 

Nu ține cont de vârstă.

Un faimos medic a fost rugat la un moment dat să spună care este cea mai cumplită boală. El a răspuns: "Singurătatea." Alt medic o descria ca "cea mai devastatoare boală a vremurilor noastre". Singurătatea îi conduce pe oameni la gesturi disperate. Studiile arată că este una dintre cauzele principale ale sinuciderii. Alcoolicii Anonimi ne spun la rândul lor că singurătatea este una dintre principalele cauze ale alcoolismului.

Singurătatea nu ține cont de vârstă. Există singurătatea copiilor ai căror părinți petrec prea puțin timp cu ei. Există singurătatea adolescenților care simt că nu sunt înțeleși de cei mai în vârstă și se alienează. Există singurătate în cadrul căsătoriei, în care soții pot trăi o acută înstrăinare. Există singurătatea celor bătrâni, care se simt adesea nedoriți și inutili. Există și tragica singurătate a pierderii unei persoane iubite sau a anticipării morții cuiva.

Regăsim aici problema: "Doamne, nu am om". Care este soluția? Știm care este boala - "cea mai devastatoare boală". Dar cum poate fi ea vindecată?

 

Tratamentul.

Există tratamente: un tratament real și multe tratamente false. Printre cele false se numără barurile și cluburile de noapte. Aici omul încearcă să scape de singurătate prin desfrâu. Cumpărând sau bând încearcă să alunge plictiseala, doar pentru a se trezi dimineața următoare mai singur ca niciodată. Alții lucrează excesiv sau umblă non-stop. Își planifică drumuri peste drumuri ca să nu fie niciodată singuri. Dar așa după cum banii falși există doar pentru că există și bani adevărați, și tratamentele false există doar pentru că există și un tratament adevărat. Spre adevăratul tratament ne vom îndrepta noi acum atenția.

 

Construiți poduri.

1. Primul lucru la care trebuie să fim atenți este dacă singurătatea e sau nu din vina noastră. Blaise Pascal spunea: "Omul care trăiește doar pentru el nu urăște nimic mai mult decât să fie cu el însuși". Despre un om pe nume Edward se spunea odată: "Edward este o mică insulă înconjurată în întregime de Edward!" Dacă ne-am închis față de ceilalți, cerând milă de la ei în loc să îi slujim, dorind să fim iubiți și uitând că singurul mod de a fi iubit este să iubești, atunci trebuie să facem ceva! Trebuie să începem să construim poduri spre celelalte insule, spre celelalte persoane singure, să nu mai așteptăm ca ele să ne vorbească, ci noi să le vorbim primii, întrebându-i despre ei, arătându-le grijă sinceră. Citim în Cartea Genezei: "Domnul a spus: nu este bine pentru om să fie singur." El i-a creat omului tovarăș ca terapie pentru singurătate. Răspunsul nostru pozitiv la cererea "Doamne, nu am om" nu doar va oferi soluție la problema singurătății ci și va da sens vieții noastre.

 

Umpleți cupele goale.

2. Al doilea remediu este a ne dărui pe noi înșine în slujirea celorlalți. Un preot a mers dată într-un spital pentru bolnavi mental pentru a înscrie câteva persoane de acolo într-un proiect de cusătorie. A stat de vorbă cu pacientele care nu aveau nimic de făcut. Ele stăteau pur și simplu întreaga zi fără nimic care să le ocupe timpul. Preotul a crezut că vor fi interesate de un asemenea proiect în care ar putea avea o ocupație și de asemenea să fie de ajutor celorlalți. Spre surprinderea lui însă, nimeni nu s-a oferit ca voluntar. "Avem propriile noastre probleme pentru care să ne facem griji", a mormăit o femeie. Văzând aceasta, preotul și-a spus în sine: "Acum am înțeles: din cauza aceasta sunt ei aici! O preocupare singuratică de sine le-a otrăvit la toți mintea."

Unei femei care nu mai putea suporta singurătatea din viața ei după ce copiii i-au crescut și au părăsit casa părintească, un anume păstor i-a scris: "În trecut, familia ta imediată avea nevoie de cea mai mare parte din timpul și energia ta. Acum îți poți extinde aria iubirii tale. Există în cartierul tău copii care au nevoie de înțelegere și prietenie. Există lângă tine persoane în vârstă care tânjesc după companie, orbi care nici măcar nu se pot bucura de televiziunea pe care tu o consideri atât de plictisitoare. De ce să nu ieși afară și să găsești bucuria de a-i ajuta pe ceilalți?" După câteva săptămâni, ea i-a scris din nou: "Am încercat rețeta dumneavoastră. Funcționează! Am trecut de la noapte la zi!"

Această femeie singură, asemenea altor mii de oameni, a dovedit adevărul celor spuse într-unul dintre poemele lui Frances Ridley Havergal: "Rareori poate o inimă să fie singură dacă ea caută una mai singură decât ea, dacă se uită pe sine, căutând doar să umple cupe mai goale." Noi toți suntem cupe mai goale. Încercați să le umpleți și veți vedea cât de repede se evaporă singurătatea. Însă o viață pustie nu poate fi umplută intrând pur și simplu într-un club sau aruncându-ne în proiecte de slujire a comunității. Vor exista întotdeauna acele colțuri întunecate care vor refuza să fie iluminate. Aceasta ne aduce la al treilea remediu pentru singurătate.

 

Remediul de bază.

3. Una dintre cele mai profunde cauze ale singurătății este foamea de Dumnezeu. Singurătatea este în esență un sentiment de neîmplinire care ne atrage spre Acela - Unicul - care ne poate împlini. Este o foame pe care doar relația cu Dumnezeu o poate satisface. Singurătatea este o goliciune interioară care trebuie să fie umplută de Unicul care o poate face - Domnul Isus! Doar El ne poate da sentimentul importanței și valorii vieții, călăuzire și putere. Doar El poate da vieții un scop plin de sens, a cărui lipsă poate cauza o profundă singurătate interioară.

Păcatul este marele distrugător al omului tocmai pentru că îl face să fie singur separându-l de Dumnezeu, de sine însuși și de confrații săi. Isus a venit să fie Mântuitorul nostru, să distrugă răul făcut de păcat, să ne reunească cu Dumnezeu, cu noi înșine și cu frații noștri. Singurătatea a fost pe drept numită ecoul îndepărtat al glasului Creatorului care ne șoptește: "Te-am făcut pentru Mine, și nu vei fi niciodată împlinit fără Mine."

 

Singur, dar totuși nu singur.

Însuși Domnul nostru a arătat o parte a problemei, și o parte a soluției singurătății când a spus: "Iată vine ceasul, și a și venit, ca să vă risipiți fiecare la ale sale și pe Mine să Mă lăsați singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine" (Ioan 16,32). Când dușmanii Lui au venit asupra Lui, când prietenii lui l-au părăsit, când Crucea se contura ca o realitate crudă, El a spus: "Sunt singur, dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine." Cu alte cuvinte, vin în viață acele momente de singurătate care nu pot fi depășite prin nici un mijloc uman - doar de către Dumnezeu.

De câte ori l-a căutat Isus pe Tatăl Său! L-a căutat singur. Se scula dimineața devreme și urca pe munte pentru a fi aproape de El, pentru a vorbi cu El și pentru a asculta sfatul Lui. Pentru că a fost atât de des singur cu Dumnezeu în rugăciune, El nu a fost niciodată cu adevărat singur. Tatăl a fost cu El. Chiar și în fața acelui simbol al separării și singurătății extreme - moartea - El nu a fost singur. S-a rugat: "Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu" (Luca 23,46).

Când un băiețel urma să fie operat, i-a cerut tatălui său să stea cu el în timpul întregii operații. Când băiatul a fost anesteziat și a adormit, infirmiera i-a sugerat că ar putea să părăsească sala de operație pentru că nu va fi experiență plăcută. Tatăl s-a hotărât să rămână. La sfârșitul operației, a fost răsplătit când fiul său, trezindu-se din anestezie, l-a căutat și văzându-l i-a spus: "Ai rămas, tati!" Una dintre cele mai mari promisiuni ale Bibliei ne asigură că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care rămâne: "Și vor chema numele lui Emanuel... Cu noi este Dumnezeu" (Matei 1,23). "De voi umbla în mijlocul morții, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine ești" (Psalmul 22,4). "Iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului" (Matei 28,20).

Doi marinari au fost întrebați ce au făcut când a venit știrea capitulării japoneze în timpul celui de-al doilea război mondial. Unul a spus că s-a urcat pe un felinar în Times Square și a strigat cât îl țineau plămânii. Celălalt a spus că a mers într-o biserică să se roage. Cel care i-a intervievat a comentat apoi: "Există mulți oameni care încearcă să își vindece singurătatea urcându-se pe felinare sau mergând în cluburi de noapte și strigând cât îi țin plămânii. În general ei se trezesc cu dureri de cap și foarte răgușiți, mai singuri și mai triști decât erau înainte. Însă mai există alții care au învățat că singurul remediu real pentru singurătate vine din comuniunea cu Dumnezeu..."

"Doamne, nu am om..." i-a spus paraliticul lui Isus. Dar avea un OM - Omul Dumnezeu, Isus însuși. Și noi îl putem avea pe Isus ca Prieten și Însoțitor în viață, ca să ne întărească, pentru că singuri am fi slabi; să ne dea curaj, pentru că singuri am fi lași; să ne repete promisiunea prezenței Sale, pentru că altfel ne-am pierde în singurătate. "Nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine." Cu această credință vom mai avea totuși probleme, dar vom avea și o Prezență care să ne inspire încredere și cu care să învingem singurătatea.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire