pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Marele semn plus al lui Dumnezeu
Duminica a III-a din Post, 26 martie 2006
Lectura: Marcu 8,34-9,1
pr. Anthony M. Coniaris

A treia duminică din Postul Mare este dedicată adorării Sfintei Cruci. În timpul Liturghiei crucea este dusă de la altar și așezată în mijlocul adunării, pentru ca să putem aduce un omagiu simbolului mântuirii noastre. Când preotul se închină în fața crucii, el se închină nu lemnului sau metalului ci lui Cristos și marii Lui iubiri, pe care crucea doar o simbolizează. Florile frumoase din jurul crucii semnifică mireasma, dulceața și frumusețea pe care ea le-a adus vieții.

 

Semnul plus al lui Dumnezeu.

Astăzi vom vorbi pe scurt despre semnificația pe care crucea o poate avea în viețile noastre. O fetiță a ajuns la școală să studieze misterele matematicii. Era profund impresionată de semnul împărțirii, înmulțirii, scăderii și adunării. În duminica după ce învățase despre semnul plus, a observat crucea din spatele altarului, pe care și până atunci o văzuse de multe ori. Acum însă era profund impresionată și i-a șoptit tatălui ei: "Tăticule! Ce caută semnul plus în spatele altarului?" Întrebarea fetiței este una naturală, dar mai profundă decât pare la prima vedere, pentru că crucea este cu adevărat marele semn plus al lui Dumnezeu.

 

Plusul puterii lui Dumnezeu.

Crucea înseamnă că omul nu trebuie să se bazeze doar pe propriile sale resurse. El poate avea marele plus al puterii lui Dumnezeu. Dumnezeu a pus o imensă putere în natură. Într-un pahar de apă este suficientă energie pentru a propulsa un vapor peste Oceanul Atlantic. Dumnezeu, care a pus atâta putere în natură, va refuza oare copiilor Săi cererea lor de putere atunci când sunt slabi? Dacă Isus ne-a învățat ceva despre Dumnezeu, acel lucru este că El este un Dumnezeu care dă putere celor slabi. Slăbiciunea omului plus tăria lui Dumnezeu dau capacitatea de a depăși orice obstacol pe care viața ni-l pune înainte.

 

Plusul iertării lui Dumnezeu.

Omului care este împovărat de sentimentul de vină, de sentimentul că nu poate fi niciodată iertat, că nu va mai putea niciodată să îl privească direct în față pe Dumnezeu sau pe vreun semen, acestui om Crucea îi aduce marele plus al iertării lui Dumnezeu. "Tată, iartă-le că nu știu ce fac", s-a rugat Isus de pe Cruce. Iar Sf. Pavel scrie: "Dumnezeu Își arată dragostea Lui față de noi prin aceea că, pentru noi, Cristos a murit când noi eram încă păcătoși" (Romani 5,8). Dacă cel mai dificil este să ne iertăm pe noi înșine, atunci faptul că Dumnezeu ne-a iertat și ne-a acceptat ne va ajuta să ne iertăm. Dacă El ne acceptă, putem învăța să ne acceptăm pe noi înșine. Omul păcătos plus marea milostivire a lui Dumnezeu dau mântuire, deplinătate, pace cu Dumnezeu și cu sine însuși.

 

Plusul vieții noi.

Plus putere. Plus iertare. În al treilea rând, plus viața nouă. Adăugarea lui Cristos la viața omului nu este o "simplă adăugare", așa cum ai adăuga un măr lângă alt măr și ai obține două mere. Este mai degrabă ca adăugarea oxigenului la hidrogen, rezultând o substanță cu totul nouă - apa. După cum spunea Sf. Pavel, "dacă este cineva în Cristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi" (2Corinteni 5,17). Cel ce este "în Cristos" are un nou centru de viață. Omul plus Cristos egal o nouă viață, noi sensuri, noi scopuri, noi valori, o persoană total nouă.

 

Plusul vieții eterne.

Plus putere. Plus iertare. Plus viața nouă. În al patrulea rând, plus viața eternă. Cel mai mare semn minus în viață, înainte de Cristos, era moartea. Cristos a luat acel semn minus și a pus peste el învierea Sa, transformându-l într-un mare semn plus al vieții: "Cristos a înviat din morți, fiind începătură (a învierii) celor adormiți. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om și învierea morților. Căci, precum în Adam toți mor, așa și în Cristos toți vor învia" (1Corinteni 15,20-22). "Și Isus i-a zis: Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi" (Ioan 11,25). Omul pe moarte plus Cristos egal viață veșnică într-un loc unde "cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El" (1Corinteni 2,9).

 

Plusul iubirii lui Dumnezeu.

Plus putere. Plus iertare. Plus viața nouă. Plus viața eternă. În al cincilea rând, plus iubirea lui Dumnezeu. Crucea este un semn și un simbol foarte elocvent. Este o garanție a faptului că Dumnezeu va merge până la extrem pentru noi; El nu se va spăla niciodată pe mâini de noi, nici nu ne va lăsa să pierim. Crucea vorbește: iată cât de mult iubește Dumnezeu. Îi pasă atât de mult încât își dă propriul Fiu să moară pentru păcatele noastre. Crucea ne spune din nou: nu există iubire mai mare decât aceasta. Ne vorbește despre iubirea fără limite a lui Dumnezeu, care nu a încetat să iubească nici când a fost răstignit. Ștergeți Crucea din viețile noastre și rămânem fără nici o asigurare că omul valorează ceva. Ștergeți Crucea din inima universului și acesta va rămâne rece și închis. Dar alături de Cruce putem cânta cu Sf. Pavel: "Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? [...] Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit. Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Cristos Isus, Domnul nostru" (Romani 8,35-39).

 

Plusul victoriei finale.

Plus putere. Plus iertare. Plus viața nouă. Plus viața eternă. Plus iubirea lui Dumnezeu. În al șaselea rând, omul plus Cristos egal promisiunea victoriei finale. Sf. Pavel le scrie Colosenilor că pe cruce Isus a dezbrăcat de putere "începătoriile și stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce" (Coloseni 2,15). În credința noastră răsăriteană, Crucea nu este niciodată văzută separat de Înviere. Credința creștină vede în Crucea lui Cristos o luptă pe viață și pe moarte cu răul, Învierea fiind înfrângerea finală a acestuia. Omul plus Cristos egal victoria finală. "Să dăm mulțumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruința prin Domnul nostru Isus Cristos!" (1Corinteni 15,57).

 

Oamenii "plus".

Există două feluri de oameni - oamenii plus și oamenii minus. Aceia al căror simbol este semnul minus nu adaugă niciodată fericire cuiva. Mai degrabă o iau. Când pleacă din compania ta, te simți mai sărac în credință, mai sărac în iubire, mai sărac în speranță. Mulțumim lui Dumnezeu însă că mai există un grup - poporul lui Dumnezeu -, oamenii Crucii, cei care trăiesc credința în Fiul lui Dumnezeu: oamenii plus. Biblia îi numește "sarea pământului", "lumina lumii" și "mireasma lui Cristos". Ei adaugă vieții: curaj, credință, iubire, speranță, pace, bucurie.

 

Astăzi, în sărbătoarea adorării Sfintei Cruci, privind la marele semn plus al lui Dumnezeu, frumos împodobit cu flori, să ne amintim că: 1. Omul nu trebuie să fie singur în problemele și necazurile lui. El poate avea marele plus al prezenței lui Dumnezeu, al iubirii și grijii Sale. 2. Omul păcătos plus Dumnezeu egal iertare. 3. Omul confuz plus Cristos egal nou scop, nou sens, o persoană total nouă. 4. Omul copleșit de vină plus Cristos egal "pacea lui Dumnezeu care depășește întreaga rațiune". 5. Omul pe moarte plus credința în Cristos egal viața eternă cu Dumnezeu în ceruri. 6. Omul slab plus Cristos egal putere. "Toate le pot întru Cristos, Cel care mă întărește" (Filipeni 4,13). 7. Omul disperat plus Cristos egal speranță, o speranță ce spune: "Nu trebuie să rămâi în starea în care ești. Tu, așa cum ești, plus puterea răscumpărătoare a lui Dumnezeu, egal persoana care dorești să fii, persoana despre care Dumnezeu poate să spună într-o zi: Acesta este preaiubitul Meu fiu sau preaiubita Mea fiică, în care am binevoit."

 

Rugăciune.

Doamne, venind astăzi să ne închinăm Crucii Tale, venim să ne închinăm nu lemnului sau metalului ci simbolului cele mai mari victorii a omenirii cunoscută vreodată - victoria Ta asupra păcatului și a morții; o victorie ai cărei părtași devenim cu toții prin Botez și prin credință; o victorie care a schimbat marele semn minus al vieții în semnul plus, o victorie ce îl face pe fiecare creștin un om plus în lume, ce adaugă lumină acolo unde este întuneric, iubire unde este ură, speranță unde este disperare, un pahar de apă unde este sete, o bucată de pâine unde este foame. Amin.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire