pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Adevărații membri ai Împărăției
Duminica a XXXIV-a de peste an, 20 noiembrie 2005
Lecturi: Proverbe 31,10-13.19-20.30-31; Psalmul 127; 1Tesaloniceni 5,1-6; Matei 25,14-30
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Armata Salvării nu crede în Botez, nici în Euharistie și nici în preoție. Și totuși nu auzim pe nimeni să îi critice. De ce? Pentru că vorbesc atât de tare încât pe nimeni nu interesează în ce cred. Oferă hrană celor care mor de foame. Îi îmbracă pe cei goi de pe străzile noastre. Îi reabilitează pe cei căzuți în patima drogurilor sau alcoolului. Sunt acolo unde a avut loc un dezastru. Iar ceea ce îi doare pe oameni sunt tocmai aceste aspecte menționate mai sus. Parabola Judecății de Apoi din Evanghelia de astăzi arată că acestea sunt de asemenea lucrurile care contează și pentru Dumnezeu. Pentru că la Judecata de Apoi nu se analizează convingerile religioase ale noastre, ci ajutorul concret pe care l-am dat sau nu l-am dat celor ce au avut nevoie.

Astăzi, în ultima duminică a anului liturgic, îl celebrăm și mărturisim pe Cristos Rege. Lecturile ne invită să reflectăm asupra tipului de Rege care este Cristos și asupra a ce înseamnă cu adevărat pentru noi să aparținem Împărăției sale. Prima lectură din Ezechiel ne vorbește despre Dumnezeu ca păstor al lui Israel. Regii Israelului erau priviți ca reprezentanți vizibili ai lui Dumnezeu și primeau titlul divin de păstor. Mulți dintre ei însă nu au trăit pe măsura acestei responsabilități. Modul în care au păstorit ei nu este și modul lui Dumnezeu. Stilul Lui este altul, acordând atenție celor dezavantajați, celor nedreptățiți, celor slabi. Aceasta este o acțiune afirmativă în cel mai bun sens al cuvântului:

"Oaia pierdută și rătăcită o voi întoarce la staul, pe cea rănită o voi lega și pe cea bolnavă o voi întări, iar pe cea grasă și tare o voi păzi și voi păstori cu dreptate." (Ezechiel 34,16)

Mai întâi Dumnezeu a ridicat profeți, ca Ezechiel, să îi avertizeze pe regi. Văzând că aceștia nu ascultă de profeți, Dumnezeu s-a dezis de regi și a promis că va fi El însuși păstorul turmei. Învingerea lui Israel de inamicii săi și trimiterea în exil a oamenilor importanți, a celor de viță regală, a fost văzută ca modul lui Dumnezeu de a scăpa de conducerea defectuoasă.

Dumnezeu a promis deci că va își conduce personal poporul. Ca și creștinii vedem această promisiune împlinită în persoana lui Isus Cristos, Regele pe care îl celebrăm astăzi. Isus și-a început domnia ca Rege, dar va veni la Judecata de Apoi pentru a o duce la împlinire. În acea zi, El va sta pe tronul său și îi va alege din toate neamurile pe bărbații și femeile, băieții și fetele care aparțin cu adevărat Împărăției sale. Să observăm că și cei drepți și cei condamnați îi spun lui Isus "Domn". Însă nu modul în care îi spunem contează ci dacă am venit sau nu în ajutorul celor nevoiași și dezavantajați din mijlocul nostru.

Gesturile specifice menționate sunt (i) a-i hrăni pe cei înfometați, (ii) a da de băut celor însetați, (iii) a-i îmbrăca pe cei goi, (iv) a-i găzdui pe cei fără casă, (v) a-i vizita pe cei închiși, și (vi) a-i îngriji pe bolnavi. Adăugați (vii) a-i înmormânta pe cei morți și veți avea cele șapte fapte ale milei trupești. Judecata finală dacă suntem sau nu creștini adevărați, dacă aparținem sau nu Împărăției lui Cristos, se va baza pe faptul dacă am făcut sau nu faptele milei trupești. Aceasta este obligația noastră morală numărul unu, atât ca persoane individuale, cât și ca familie de credincioși.

Vestea bună pe care o celebrăm astăzi este aceea că avem un Rege care, spre deosebire de regii acestei lumi, ne acordă atenție și ne ajută nu doar atunci când suntem în situații de criză, ci mai ales când suntem în situații de criză. Provocarea de astăzi pentru noi este să uităm de propriile nevoi de iubire și fericire, pentru a-i face să se simtă iubiți și fericiți pe cei care au nevoie de aceasta mai mult decât noi. Pentru că ceea ce facem pentru cel mai mic dintre acești fii sărmani ai lui Dumnezeu, dintre acești frați și surori ai lui Isus, îi facem lui Isus însuși.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire