pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Lămpile fără ulei sunt moarte
Duminica a XXXII-a de peste an, 6 noiembrie 2005
Lecturi: Înțelepciunea 6,12-16; 1 Tesaloniceni 4,13-18; Matei 25,1-13
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Imaginați-vă fecioarele care pleacă din casele lor pentru a merge să aștepte sosirea mirelui. Următoarea conversație are loc între ele:
"Credeți că avem nevoie să luăm ulei în plus?"
"De ce? Mirele va sosi oricum la apus. Așa este prevăzut în program."
"Dar dacă întârzie? Atunci nu vom avea ulei suficient pentru noapte?"
"Ei, haide! De ce ești atât de negativă? De ce complici lucrurile? Vrei să ducem în plus ulei pe care nu îl vom folosi? De ce nu poți să vezi partea bună a lucrurilor?"
"Da, dar nu știi niciodată! Eu îmi iau ulei în plus, de siguranță..."

Cunoaștem restul poveștii. Mirele întârzie și fecioarele care și-au luat ulei în plus se dovedesc a fi cele înțelepte. Înțelepciunea are aici puțin de a face cu inteligența personală sau cu IQ-ul. Înțelepciunea este o alegere - alegerea de a face tot ceea ce trebuie pentru a pregăti pentru ce este mai rău sperând în același timp la ce e mai bine. Cei nebuni speră doar la ce e mai bine și nu se pregătesc pentru cea mai rea eventualitate.

Parabola Fecioarelor înțelepte și a celor nechibzuite este spusă pe un fundal cultural care este foarte diferit de cel al nostru de astăzi. Câteva cuvinte despre nunta evreiască din vremurile Noului Testament ne-ar putea ajuta să înțelegem mai bine povestea. În ziua nunții, mirele și prietenii lui mergeau să ia mireasa de la familia ei. Ceremonia avea loc noaptea, astfel că alaiul mirelui ajungea la casa miresei cândva după apusul soarelui. Între timp mireasa și prietenele ei așteptau sosirea mirelui și a alaiului său. La sosirea lor, fecioarele se alăturau alaiului care o însoțea pe mireasă la familia mirelui ei unde urma să aibă loc petrecerea. Purtau candele aprinse pentru drumul în noapte și cântau cântece de iubire în timp ce mergeau în procesiune.

În parabolă, mirele a întârziat și a ajuns la miezul nopții. Între timp, cele cinci fecioare care nu și-au luat ulei în plus au descoperit că nu le ajungea uleiul și au mers în sat să își mai ia. Între timp procesiunea a părăsit casa miresei. Până când și-au luat ele ulei și au găsit drumul către casa mirelui, petrecerea începuse deja și ele au fost închise afară. Trebuie să fi avut șocul vieților lor atunci când au strigat: "Stăpâne, stăpâne, deschide-ne!" și au auzit glasul mirelui: "Adevăr vă spun, nu vă cunosc" (versetele 11-12).

Această parabolă, care se găsește doar în Evanghelia lui Matei, a slujit probabil la a-i avertiza pe primii creștini care sperau într-o întoarcere rapidă a Mântuitorului. Matei le spune că întoarcerea Domnului ar putea întârzia dincolo de așteptările lor și că ei ar trebui, în consecință, să se pregătească pentru lunga așteptare asigurându-se că au suficient ulei pentru lămpile lor. Multe detalii ale parabolei au sens atunci când le vedem în contextul acestei teme principale. Mirele este Cristos. Mireasa este Biserica (Apocalipsa 22,17). Cele zece fecioare sunt totalitatea membrilor Bisericii. Candelele, pe care toate fecioarele le aveau, ar putea reprezenta credința pe care toți creștinii o au. Uleiul, pe care unele îl aveau și altele nu, ar reprezenta atunci faptele bune. O candelă fără ulei este ca și credința fără fapte bune - moartă în ea însăși (Iacov 2:17).

Este oare mesajul lui Matei către semenii săi creștini relevant încă și pentru creștinii timpurilor noastre? Foarte mult! Apropiindu-ne de încheierea anului liturgic, Biserica, prin Evanghelie, ne invită să contemplăm sfârșitul - sfârșitul vieților noastre și sfârșitul lumii. Modul în care trebuie să ne pregătim pentru sfârșit nu este acela de a trăi cu teamă și neliniște, sau de a merge după profeți și vizionari care pretind că au acces la calendarul secret al lui Dumnezeu cu privire la cum și când se va sfârși lumea. Isus ne-a spus că Fiul Omului va reveni în Ziua de Apoi pentru a-i judeca pe cei vii și pe cei morți. Cum și când va fi aceasta, nu știm cu siguranță. Cum trebuie atunci să se pregătească creștinul înțelept pentru sfârșitul timpurilor? Parabola de astăzi ne oferă răspunsul: cel mai bun mod de a ne pregăti pentru sfârșit este acela de a urma exemplul fecioarelor înțelepte. Ele au luat ulei suficient pentru a-și păstra aprinse candelele. În același fel trebuie să ne angajăm și să perseverăm în fapte bune pentru a ne păstra vie credința. Acesta este cel mai bun mod de a ne pregăti pentru Domnul, indiferent când alege El să vină.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire