pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Să-l iubești pe aproapele tău
Duminica a XXX-a de peste an, 23 octombrie 2005
Matei 22,34-40
pr. Raniero Cantalamessa

"Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți". Adăugând cuvintele "ca pe tine însuți!", Isus ne-a pus în fața unei oglinzi pe care nu o putem minți; ne-a oferit o măsură infailibilă pentru a ne da seama dacă îl iubim sau nu pe aproapele. Știm foarte bine, în fiecare circumstanță, ce înseamnă să ne iubim pe noi înșine și ce dorim ca ceilalți să facă pentru noi. Să ne fie clar, Isus nu spune: "Ceea ce altul îți face ție, fă-i și tu lui". Aceasta ar fi legea talionului: "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". Ci spune: ceea ce ai vrea ca altul să-ți facă ție, fă-i tu lui (cf. Matei 7,12), ceea ce e cu totul altceva.

Isus considera iubirea de aproapele ca o "poruncă a sa", în care este sintetizată toată Legea. "Aceasta este porunca mea: să vă iubiți unii pe alții așa cum eu v-am iubit eu" (Ioan 15,12). Mulți identifică întreg creștinismul cu porunca iubirii față de aproapele, și nu greșesc în totalitate. Însă trebuie să încercăm să mergem puțin dincolo de suprafața lucrurilor. Atunci când se vorbește despre iubirea față de aproapele, gândul merge imediat la "faptele" de caritate, la ceea ce trebuie să facem pentru aproapele: să îi dăm de mâncare, de băut, să îl vizităm; adică să îl ajutăm. Însă acest lucru nu este iubire, ci doar efectul iubirii. Bunăvoința stă înaintea binefacerii; mai întâi vrem binele cuiva, și abia apoi săvârșim binele.

Caritatea trebuie să fie "fără aparențe", adică sinceră (ad literam, "fără ipocrizie", Romani 12,9); trebuie să iubim "cu inima curată" (1Petru 1,22). De fapt, putem face fapte de caritate și putem da de pomană din multe motive care nu au nimic de a face cu iubirea: pentru a fi considerați binefăcători, pentru a ne face apreciați, pentru a ne asigura paradisul, sau chiar pentru că ne mustră conștiința.

Multe din faptele de caritate pe care le facem pentru țările din lumea a treia nu sunt dictate de iubire, ci de remușcare. Ne dăm de fapt seama de diferența scandaloasă care există între noi și ei și ne simțim oarecum responsabili pentru mizeria în care trăiesc. Putem să fim lipsiți de caritate chiar și atunci când "facem un act de caritate"! Am face o greșeală fatală dacă am pune în opoziție iubirea inimii și caritatea faptelor, sau dacă ne-am refugia în bunele dispoziții interioare pe care le avem față de ceilalți, pentru a afla în aceasta o scuză pentru lipsa noastră de caritate efectivă și concretă.

Dacă întâlnești un sărac înfometat și amorțit de frig, spunea sfântul Iacob, la ce îi folosește să-i spui: "Sărmane, du-te, încălzește-te, mănâncă ceva!", dar nu îi dai nimic din ceea ce are nevoie? "Fiii mei", adaugă sfântul Ioan, "să nu iubim numai cu vorba sau cu limba, ci cu fapta și adevărul" (1Ioan 3,18). Aceasta nu înseamnă să nu apreciem faptele de caritate exterioare, ci să facem în așa fel încât ele să se bazeze pe un sentiment sincer de iubire și de bunăvoință.

Caritatea inimii sau interioară este caritatea pe care o putem practica cu toții, este universală. Nu este o caritate pe care unii - cei bogați și sănătoși - pot să o ofere, iar ceilalți - cei săraci și bolnavi - doar să o primească. Toți o pot oferi și o pot primi. În plus, este ceva foarte concret. Este vorba de a începe să privim cu alți ochi situațiile și persoanele din viața noastră. Cum? Simplu: așa cum am vrea ca Dumnezeu să ne privească pe noi! Cu o privire tolerantă, iertătoare, binevoitoare, înțelegătoare...

Atunci când se întâmplă acest lucru, toate raporturile se schimbă. Ca prin minune, devin lipsite de sens toate motivele de precauție și de ostilitate care ne împiedicau să iubim om anumită persoană, ce începe să ni se arate a fi așa cum e în realitate: o sărmană creatură care suferă din pricina slăbiciunilor și a limitelor sale, ca tine, ca noi toți. Este ca și cum ar cădea masca pe care oamenii și lucrurile au pus-o pe chipul ei, și vedem persoana așa cum este în realitate.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire