pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Spărgând acoperișul
Duminica a II-a din Post, 19 martie 2006
Lectura: Marcu 2,1-12
pr. Anthony M. Coniaris

Într-o zi patru prieteni au adus un paralitic la Isus, să îl vindece. Când au văzut că nu se putea intra în casa în care predica Isus, din cauza mulțimii prea mari, cei patru nu au disperat. Credința nu se lasă bătută niciodată. Perseverează. Este inventivă, fertilă, plină de idei. Râde de bariere. Dacă un drum este închis, credința caută alt drum. Și îl găsește în final. Scoțând câteva dintre țiglele ușoare ale acoperișului palestinian, cei patru prieteni l-au coborât prin deschizătură, așezându-l la picioarele Învățătorului. Imaginați-vă uimirea celor din casa plină ochi când au auzit un zgomot ciudat de sus, au observat căzând praf peste ei, iar când și-au ridicat privirea au văzut acoperișul spart și paraliticul coborând spre ei. Imaginați-vă cum Isus privea spre cerul deschis, prin gaura din acoperiș, văzând patru capete ce îl priveau de sus! Avem aici un exemplu despre cum credința sparge acoperișul pentru a ajunge la Dumnezeu. Acești oameni au demonstrat pentru toți că credința creștină este mai mult decât o străfulgerare în întuneric; este un efort hotărât de a stabili o legătură cu Isus. Persoana care spune "nu am fost duminica aceasta la biserică, dar inima mi-a fost acolo" se păcălește pe sine. Dacă inima îi era acolo, și trupul i-ar fi fost acolo. Nu poți să oprești credința din a găsi un drum pentru ca să fie cu Isus.

Să ne uităm puțin la cei patru prieteni ai paraliticului. Primul lucru pentru care i-a admirat Isus a fost credința lor. "Și văzând Isus credința lor" a făcut vindecarea miraculoasă. Dar credința creștină nu stă singură; ea merge mână în mână cu iubirea. Când acești patru prieteni au venit la Isus, ei nu au venit singuri. Ei și-au amintit de cel care dorea atât de mult să îl vadă pe Isus, dar nu putea din cauza paraliziei. Mulți îl uitaseră, dar nu și prietenii lui. Ei au găsit timp și energie ca să meargă, să îl ia, să îl ducă la Isus. Ei sunt genul de oameni care îi provoacă bucurie Domnului. Nu au căutat să îl vadă doar ei pe Isus, ci s-au gândit să îl aducă pe acela care altcumva nu ar fi putut veni singur.

Începem aducându-ne pe noi înșine la Cristos. Dar niciodată nu ne oprim aici. După ce ne-am adus pe noi, îi aducem pe alții. Cel mai mare dar pe care un om îl poate da cuiva este Cristos. Foarte puțini sunt aceia care într-o zi să nu aibă de-a face cu cineva care nu îl cunoaște pe Cristos, și care nu are nevoie disperată să îl cunoască. Nu este oare acesta scopul nostru ca Biserică, adică al cateheților, părinților, responsabililor de tineret, membrilor din cor, prietenilor, ca fiecare în stilul propriu să îi aducem pe ceilalți în prezența vindecătoare a Domnului nostru? Cât de ușor este, de exemplu, să aduci un prieten și să îl așezi la picioarele lui Isus prin rugăciune! Cei patru bărbați din Evanghelia de astăzi nu au putut să își vindece prietenul paralizat, dar au fost dispuși să îl ducă la Cel care poate vindeca.

 

"Fiule, iertate îți sunt păcatele tale!"

Vedeți cu câtă gingășie și mare compasiune i-a vorbit Isus paraliticului? "Fiule, iertate îți sunt păcatele tale." Văzându-l așezat în patul său, i s-a adresat cu "Fiule". Vorbea într-adevăr cu unul dintre copiii Săi care suferea și l-a pus în contact - după cum face cu noi toți - cu iubirea și puterea lui Dumnezeu. Isus ar fi putut să îi spună paraliticului: "Te-am vindecat de paralizie." Dar nu a făcut așa. I-a spus în schimb: "Iertate îți sunt păcatele tale." Problema cu acel om nu era paralizia, ci ceva mai adânc. Trupul și sufletul trăiesc atât de îngemănate încât boala unuia afectează pe celălalt. Tortura păcatului și a vinovăției erau cauza profundă a paraliziei omului. Așa că Isus a eliminat cauza primară: "Fiule, iertate îți sunt păcatele." Dacă o persoană este un șofer prost, va transforma într-un morman de fier vechi orice mașină - chiar și cea mai bună. În astfel de cazuri terapia cea mai bună nu este repararea mașinii, ci reeducarea șoferului. Dacă Isus ar fi vindecat doar trupul acestui om, apăsarea păcatelor neiertate și-ar fi găsit calea sub forma unei alte boli fizice. Acest om era paralizat de vinovăție, iar paralizia fizică era doar un semn exterior al paraliziei spirituale, interioare. Păcatul este paralizatorul cel mai mare. Paralizează omul, trupul și sufletul. Isus a venit să vindece astfel de paralizii.

Venim astăzi la Isus paralizați de lipsa de sens a vieții, simțind însă că ea ar avea un sens: "Am venit ca voi să aveți viață și să o aveți din belșug." Venim la Isus paralizați de păcat și de vinovăție; mergem de la el iertați. Venim la Isus paralizați de neliniște și frică. Plecăm împăcați - "pacea lui Dumnezeu care covârșește orice minte" (Filipeni 4,7). Venim la Isus paralizați de slăbiciunile noastre; plecăm întăriți. "Toate le pot întru Cristos, Cel care mă întărește" (Filipeni 4,13), spune Pavel. Venim la Isus paralizați de sentimentul de singurătate; plecăm după ce am găsit un Prieten care ne iubește și căruia îi pasă de noi. Venim la Isus paralizați de descurajare; plecăm cu speranță - o speranță ce este fixată în Dumnezeu, care atât de mult a iubit lumea încât pe Unicul Fiu "nu L-a cruțat, ci L-a dat morții, pentru noi toți" (Romani 8,32). Venim la Isus paralizați de scepticism și îndoială; plecăm după ce am găsit Adevărul. "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața; Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine" (Ioan 14,6). Venim la Isus paralizați de tristețe; plecăm bucuroși. "Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi și ca bucuria voastră să fie deplină" (Ioan 15,11). Venim la Isus paralizați de frica morții; plecăm asigurați de viața veșnică.

 

"Pentru ce vorbește Acesta astfel?"

Când cărturarii l-au auzit pe Isus spunând: "Fiule, iertate îți sunt păcatele tale!", ei au reacționat spunând: "Pentru ce vorbește Acesta astfel? El hulește. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?" Cărturarii credeau că din moment ce doar Dumnezeu poate să ierte păcatele, Isus a comis o blasfemie. Isus le arată că El este Dumnezeu vindecându-l pe paralitic. "Ca să știți că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ție: Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta." Trebuie să nu uităm că acei cărturari erau convinși că nici un paralitic nu se poate ridica până nu i se iartă păcatele. Conform cărturarilor, toate bolile erau rezultatul păcatului, și nici o boală nu putea fi vindecată dacă nu erau iertate păcatele. Acum, dacă Isus reușea să îl facă pe acest om să se ridice și să umble, atunci aceasta era dovada că păcatele omului au fost într-adevăr iertate și deci Isus era într-adevăr Dumnezeu, singurul care poate ierta păcatul!

 

"Ce este mai ușor?"

"Ce este mai ușor", întreabă Isus, "a zice slăbănogului: Iertate îți sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă?" Arhiepiscopul William Temple a răspuns la această întrebare când spunea odată: "Să creezi (lumea) a fost ușor... nici un efort. 'Să fie lumină' (a spus Dumnezeu) și a fost lumină. Dar să convertești inimile de la egoismul caracteristic omului la iubirea caracteristică lui Dumnezeu... aceasta a costat agonie și sudoare de sânge și moartea (lui Dumnezeu) pe cruce." Într-adevăr: ce este mai ușor?

Cristos este cel care spune fiecărui păcătos care se pocăiește: "Ridică-te și umblă. Păcatele îți sunt iertate." "Ce spune acesta? Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?", întreabă cărturarii. Dar paraliticul știe: Aici, în Cristos, este Dumnezeu! Așa că "erau toți uimiți și slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată." Prin puterea aceluiași Cristos, noi, de asemenea, ne putem ridica mintea paralizată, sufletul paralizat, spiritul paralizat și umbla cu o viață nouă, o viață plină și sănătoasă. Și noi, de asemenea, putem să îi dăm mărire lui Dumnezeu, spunând: "Nu am văzut niciodată asemenea lucruri. Nu am visat niciodată că această bucurie, această pace, această iertare, ar fi posibile!"
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire