pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Veniți după mine!
Duminica a II-a după Rusalii, 25 iunie 2006
Lectura: Matei 4,18-23
pr. Anthony M. Coniaris

"Veniți după Mine." Acestea au fost primele cuvinte spuse de Isus lui Petru. Ele sunt de asemenea ultimele cuvinte pe care i le adresează în Evanghelia lui Ioan (21,22). Puține alte cuvinte mai cuprind semnificația faptului de a fi creștin mai bine decât aceste trei cuvinte cu care Isus și-a chemat apostolii: "Veniți după Mine". Isus și-a ales 12 oameni să îl urmeze ca cercul apropiat de lucrători cu El. Numărul 12 are semnificația sa. Isus a dorit ca oamenii Săi să reprezinte cele 12 triburi ale Poporului lui Dumnezeu, pentru a fi, în spirit, "noul Israel" care va răspândi mesajul lui Dumnezeu până la capătul pământului.

Semnificația chemării discipolilor este aceea că nu doar ei au fost chemați. Așa după cum Dumnezeu l-a ales pe Israel, așa cum i-a ales pe cei 12, așa ne-a ales pe noi. El ne-a ales să fim poporul Său, discipolii Săi, lucrătorii Săi, urmașii Săi. "Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit să mergeți și roadă să aduceți, și roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veți cere în numele Meu" (Ioan 15,16). Dumnezeu ne alege înainte să îl alegem noi pe El. El ne alege în Botez înainte ca noi să fim conștienți de El. Vine însă un timp când trebuie să răspundem faptului că El ne-a ales. Nu suntem păpuși de teatru cu Dumnezeu trăgând de sfori pentru a ne conduce în rai sau în iad. Noi trebuie să alegem. Așa că El ne spune astăzi: "Veniți după Mine". Cea mai importantă alegere pe care o vom face vreodată în viață este răspunsul nostru la chemarea Sa.

 

"Oile mele îmi cunosc glasul"

Pe o pășune din Țara Sfântă, trei păstori și-au adus turmele la același bazin de apă. Cele trei turme de oi beau din același loc. După ce oile și-au potolit setea, unul dintre păstori a strigat: "Men-ah", care în arabă înseamnă "veniți după mine". Oile lui s-au întors ascultătoare spre el și l-au urmat peste deal. Al doilea păstor a făcut la fel, iar oile l-au urmat. Nici măcar nu s-a obosit să își numere oile. Un turist străin a văzut scena și era foarte uimit. S-a dus la ultimul păstor și i-a spus: "Dați-mi cojocul și bâta Dvs. Să vedem dacă mă vor urma așa cum vă urmează pe voi, păstorii." Și-a luat cojocul pe el și le-a strigat oilor: "Men-ah". Nici o oaie nu s-a clintit. Nu cunoșteau vocea străinului. "Oile nu merg niciodată decât după Dvs?", a întrebat turistul. Acesta i-a răspuns: "Doar uneori se întâmplă, dacă o oaie este bolnavă, să meargă după altcineva decât după mine." Există multe voci care îl cheamă pe creștin, dar el recunoaște și urmează doar vocea Păstorului său, Cristos. Când nu o face, este pentru că din punct de vedere spiritual este bolnav: de păcat. "Oile Mele ascultă de glasul Meu ... și ele vin după Mine" (Ioan 10,27).

 

O chemare personală

Chemarea lui Isus este personală și solicită un răspuns personal. Isus nu a venit să cheme lumea în general, ci pe fiecare dintre noi în mod personal. Așa după cum Marta i-a spus Mariei: "Învățătorul este aici și te cheamă" (Ioan 11,28). Pentru tine Dumnezeu a devenit om în Cristos. Pentru tine Isus a venit aici. Pe tine te cheamă. Tu ești scopul vizitei Lui. Tu ești cel pe care îl iubește, cel pentru care a murit și a înviat. Un creștin este cineva care răspunde chemării personale a lui Cristos cu angajamentul personal al vieții lui. Spre deosebire de alte religii, creștinismul nu înseamnă supunerea la un cod de prescripții etice sau filozofice, ci loialitatea și ascultarea față de o Persoană: Domnul Isus Cristos. Creștinul este cel care îl urmează pe Isus și își modelează viața după El. Dacă alegem să îl urmăm, Isus ne introduce în cea mai profundă relație personală cu El. "De acum", spune Isus, "nu vă mai zic slugi, că sluga nu știe ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni" (Ioan 15,15).

 

Adresată păcătoșilor

Isus nu și-a ales discipolii pe care i-a ales pentru că ar fi fost perfecți. Petru, de exemplu, era impulsiv și șovăitor. La un moment dat spunea: "Sunt gata să mor pentru tine", iar după câteva minute: "Nu îl cunosc pe acest om". Iacob și Ioan erau ambițioși, cu vise mari. Prin mama lor ei i-au cerut lui Isus să aibă locurile cele mai bune în împărăție. Iar când sătenii nu l-au primit bine pe Isus, i-au cerut Acestuia să arunce foc din ceruri și să îi distrugă. Matei, vameș, era un trădător în ochii evreilor. Isus l-a ales chiar și pe Iuda ca discipol. Totuși, cel mai mare mister nu este de ce l-a ales pe Iuda, ci de ce m-a ales pe mine. Dumnezeu alege imperfectul, păcătosul. Îi alege pe cei mai nepotriviți oameni. Sfântul Pavel spunea: "Ci Dumnezeu Și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți; Dumnezeu Și-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le rușineze pe cele tari" (1Corinteni 1,27). Și Pavel a considerat că este straniu că Dumnezeu l-a chemat; nu era un candidat potrivit pentru a deveni un apostol; dimpotrivă, el a persecutat creștinii înainte. Dar Dumnezeu nu ne cheamă pentru ce suntem. Noi toți suntem nevrednici. El ne alege așa cum suntem. El ne alege pentru ceea ce poate să ne facă. Așa după cum spunea cineva odată: "Dumnezeu nu îi alege pe cei potriviți; îi face potriviți pe cei pe care îl alege."

În al doilea secol exista un filozof roman pe nume Celsus, care îi ridiculiza pe creștini pentru că aceștia erau de regulă proscriși și oameni fără mare importanță pentru societate. "Acest Cristos", spunea el, "a venit în lume pentru a găsi o societate teribilă - El nu a venit să îi cheme pe cei drepți sau pe cei deștepți, ci pe păcătoși, pe cei bătuți, frânți, învinși." Origene, învățat creștin, i-a răspuns: "Este adevărat. Cristos îi cheamă pe cei învinși, dar nu îi lasă așa. El ne înnoiește. Venim la El lacomi și avari; El ne face generoși. Venim la El murdari; El ne curăță. Venim la El neciopliți; El ne face domni. Venim la El fără de Dumnezeu; iar El ne umple cu prezența lui Dumnezeu."

 

De ce să mergem după Isus?

Mergem după Isus deoarece El este Dumnezeu adevărat. "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine". "Tatăl și cu Mine una suntem", mai spune El. "Cel care mă vede pe Mine îl vede pe Tatăl." "Înainte de Avraam am fost Eu." "Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu", a spus Petru.

"Veniți după Mine", a spus Isus. "Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții." "Veniți după Mine", a spus Isus. "Eu sunt pâinea vieții; cel ce vine la Mine nu va flămânzi și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată." "Veniți după Mine", a spus Isus. "Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi." Mergeți după El! Poarta este îngustă iar drumul greu, dar este singura cale spre satisfacție, pace, bucurie și viața eternă. De ce să urmăm pe altcineva? Cine s-ar putea compara cu Isus?

 

Îi aparținem Lui

Îl urmăm pe Isus deoarece îi aparținem Lui. El este Domnul și Dumnezeul nostru, Creatorul și Răscumpărătorul nostru. El ne-a făcut și ne-a mântuit. Alegem să îl urmăm deoarece suntem turma Sa; El este Păstorul nostru. Îi cunoaștem glasul și îl urmăm când ne cheamă. Știm cine suntem și ai cui suntem, așa că îl urmăm pe El.

 

Împliniți-vă potențialul

Mergem după Isus deoarece doar El ne poate ajuta să ne împlinim potențialul. O poveste ne spune despre un băiat de la o fermă care a găsit un ou în deșert. L-a luat acasă și l-a pus sub o găină care l-a clocit. Pasărea a crescut și era evident diferită de suratele găini, dar se comporta ca ele. Nu era totuși o găină: era un vultur. Ce jalnic să vezi un rege al cerului scurmând în pământ după semințe. Într-o zi băiatul l-a luat, a mers sus pe munte și de pe o stâncă i-a dat drumul. Vulturul s-a speriat de hăul de sub el. Și-a întins aripile iar vântul a început să îl sufle. Căderea s-a oprit, transformându-se în înălțare. Pe curenții de aer vulturul zbura tot mai sus. A mai făcut un cerc deasupra băiatului și apoi a dispărut la linia orizontului.

Omul nu a fost făcut să trăiască asemenea animalelor. El a fost făcut să se ridice spre înălțimi, să ia parte la însăși viața lui Dumnezeu. Socrate l-a întrebat odată pe Xenofon dacă știe despre anumite vase unde au fost făcute. Xenofon i-a spus unde. Iar Socrate l-a întrebat: "Știi unde sunt făcuți oamenii buni și virtuoși?" "Nu", i-a spus tânărul Xenofon. "Atunci", a spus Socrate, "urmează-mă și învață." Doar urmându-l pe Cristos putem să ne împlinim și să devenim ceea ce Dumnezeu vrea să fim.

 

"Pescari de oameni"

Isus ne cheamă să îl urmăm pentru a fi "pescari de oameni". Dumnezeu are mult de lucru în lumea de astăzi, și aceasta trebuie să se facă prin noi, poporul Său, apostolii Săi. Cuvântul "apostol" înseamnă "cel care este trimis". Fiecare creștin este chemat să fie un apostol, unul trimis de Cristos să facă lucrarea lui Dumnezeu în lumea de astăzi. J. Arthur Rank, faimos producător britanic de film, i-a spus unui prieten că la un moment dat visa să producă câte un film religios extraordinar în fiecare an. "Și de ce nu ai făcut așa?", l-a întrebat prietenul. "Deoarece pentru a produce un film religios bun trebuie să existe scenariști creștini, actori creștini, cameramani creștini." Trist a adăugat: "Din păcate nu prea găsesc suficienți din aceștia."

"Veniți după mine", spune Isus. Am nevoie de voi pentru a face din împărăția lui Dumnezeu o realitate pe pământ. Am nevoie de voi să fiți slujitorii Mei, mărturisitorii Mei, între oamenii cu care lucrați, lângă care trăiți. Am nevoie de voi să duceți iertarea acolo unde a fost o nedreptate, să ajutați ca îndoiala să se transforme în credință, să duceți bucurie în viețile consumate de tristețe, să reflectați lumina Mea în întuneric. "Veniți după Mine." Nu am să vă trimit singuri. Voi fi cu voi, să vă conduc, să vă călăuzesc, să vă întăresc, să vă susțin.

Discutând despre subiectul urmării lui Isus, trebuie să nu uităm că dincolo de ce putem face noi pentru Isus, ca apostoli ai Săi în lumea de astăzi, este și ce poate face El pentru noi. Odată un preot a mers la casa unei bătrâne doamne pentru a o ajuta cu o sumă de bani să își plătească niște datorii. A bătut de câteva ori la ușă, dar nu i-a răspuns nimeni. În final a plecat înapoi cu banii la el. A aflat apoi că doamna fusese acasă atunci. Ea i-a explicat: "Am auzit că bate cineva la ușă, dar am crezut că sunt creditorii, venind să îmi ceară banii datorați." Nu bate vreun creditor la ușa inimii noastre. Este Prietenul nostru, care vine să ne aducă nu doar o misiune, "Veniți după Mine", ci și un dar. Ca Fiul întrupat al lui Dumnezeu, El ne aduce puterea lui Dumnezeu spre mântuirea noastră.

 

Adevărata libertate

Urmarea lui Cristos nu ne aduce doar o misiune, nici doar mântuirea - ne aduce și adevărata libertate. Înainte de începerea unui concert, fiecare muzician își acordează instrumentul cântând la el. Dacă îi auzi te crezi la casa de nebuni. Aceasta este libertatea: fiecare face ce vrea el. Dar nu este muzică. În clipa în care sosește dirijorul, începe simfonia. Muzicienii nu mai sunt liberi să cânte ce vor ei. Acum sunt conduși de un mare dirijor. Toți cântă aceeași partitură într-o sincronizare perfectă. Care este diferența între spitalul de nebuni de la început și frumusețea simfoniei? Fiecare muzician, că este la violină, clarinet sau alt instrument, are acum un stăpân. Fiecare își găsește adevărata libertate încredințându-i-se lui. Prima sarcină a fiecărui suflet nu este să își găsească libertatea, ci Stăpânul. Iar când își va găsi Stăpânul, va găsi și adevărata libertate.

 

Oameni neobișnuiți

Lumea a avut mereu nevoie de oameni neobișnuiți. Isus este Cel care face astfel de oameni. El a chemat pescari obișnuiți și i-a făcut cei mai neobișnuiți oameni de pe pământ. Neobișnuit de integri. Neobișnuiți în iubirea lor pentru Dumnezeu. Neobișnuiți în iubirea lor pentru omenire. Neobișnuiți în disponibilitatea lor de slujire.

Un băiat creștin era odată angajat într-un magazin. Într-o zi, angajatorul său a plecat și l-a lăsat pe băiat să aibă grijă de magazin. În curând a venit un client pentru a comanda niște haine. În timp ce băiatul îi lua măsurile, bărbatul s-a aplecat spre el și i-a șoptit: "O să îmi iei bine măsurile, nu? Stăpânul tău nu este aici." Băiatul a răspuns: "Nu, dar celălalt Stăpân este." Neobișnuită integritate! "Veniți după Mine", ne spune Neobișnuitul Stăpân și vă voi face oameni neobișnuiți. "Tu ești lumina lumii", spune El. "Tu ești sarea pământului."

 

Nu este ușor

Urmarea lui Isus ne face oameni neobișnuiți. Dar nu este mereu ușor să îl urmăm. Pentru că Cel care ne invită spunându-ne "Veniți după Mine" poartă crucea și ne spune: "Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa" (Matei 8,34-35). Nimic nu este ușor în această lume. Nu trebuie să ne intereseze ceea ce este ușor ci ceea ce ne dă adevărata pace, ceva pentru care merită să trăim, ceva pentru care merită să murim. Și doar Cristos ne poate da așa ceva. Ne va costa ceva, pentru că pe El îl costă totul. Dar ne-ar costa și mai mult să ne facem drumul prin această lume fără El, și apoi, la sfârșit, când am ajuns la capătul drumul, să constatăm că nu avem nimic.

 

Dacă nu îl urmăm pe Cristos

Dacă nu îl urmăm pe Cristos, vom ceda fiecărei ispite pe care o întâlnim. Un psihiatru a făcut un studiu despre motivele care îi fac pe tineri să ia droguri. El a descoperit că cu toții au avut conflicte personale intense. Acești tineri au căutat să renască, o cale de a scăpa de vinovăție, ceva care să le umple vidul moral și spiritual, o cale de a avea o părere mai bună despre sine, o filozofie care să dea sens vieții lor. Și cum ar putea drogurile să nu deziluzioneze? Cine altcineva decât Cristos poate să împlinească toate aceste nevoi? Prin harul lui Dumnezeu numeroși tineri au întors spatele drogurilor și fața lui Cristos, găsind calea eliberării și a împlinirii totale. "Veniți după Mine", spune Isus. Pe cine altcineva să urmăm?

 

Nu există discipoli perfecți

Creștinul este o persoană care încearcă să îi urmeze lui Cristos. Spunem "încearcă" pentru că nimeni nu reușește perfect. Chiar și Sfântul Pavel a mărturisit aceasta: "Fraților, eu încă nu socotesc că am reușit." "Dar", adaugă el, "tind către cele dinainte". Urmându-ne Stăpânul vom cădea de multe ori, dar nu vom rămâne la pământ. Prin părere de rău și prin harul lui Dumnezeu ne vom ridica de fiecare dată și vom continua să mergem cu Cristos. Trebuie să tindem mereu spre cele dinainte, urmându-ne chemarea înaltă. Arhiepiscopul William Temple spunea odată: "'Veniți după Mine': aceasta este datoria creștinului. 'Unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu': aceasta este răsplata creștinilor." Există o sarcină mai înaltă? Poate fi pe lumea aceasta o recompensă mai mare?
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire