pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Privilegii... responsabilități... libertate!
Duminica a XXVII-a de peste an, 2 octombrie 2005
Lecturi: Isaia 5,1-7; Filipeni 4,6-9; Matei 21,33-43
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Doi frați au mers de Paști la udat și au primit în schimb ouă. Fratele mai mare îi spune celuilalt: "Îți dau un zece lei dacă mă lași să sparg trei ouă de capul tău." Micuțul știa că îl va durea, dar avea nevoie de niște bani, așa că a fost de acord. Fratele a luat un ou și l-a spart de capul celuilalt. "Auuu!", scoase un strigăt fratele cel mic. Apoi fratele sparse al doilea ou. "Auuuuuu!", strigă și mai tare, în timp ce lacrimile începeau să îi curgă pe obraji. Era însă hotărât să aibă acei bani. Închise ochii și aștepta a treia lovitură. Nimic însă. Când deschise ochii îl văzu pe fratele mai mare îndepărtându-se de el, râzând. "Haide măi, sparge și al treilea ou!", îi spuse cel mic. "Nu!", îi răspunse fratele. "Nu vreau să pierd zece lei."

Astfel de feste, cu sau fără ouă, am trăit probabil toți în copilărie. Dar aici este totuși o problemă serioasă: se numește ruperea unui contract. Este vorba de responsabilitate, de a recunoaște că orice privilegiu de care ne bucurăm vine cu un anume preț. Ca fratele din povestea noastră, unii oameni încearcă să profite de alții, de societate, chiar și de Dumnezeu. Am văzut aceasta în parabola din Evanghelia de astăzi, cu viticultorii care se bucurau de beneficii ca administratori ai viei, și care ar fi vrut să păstreze totul pentru ei, fără să dea partea cuvenită proprietarului. Evanghelia face apel la responsabilitate în relația noastră cu Dumnezeu, incluzându-se aici modul în care interacționăm cu semenii noștri.

Isus a adresat parabola conducătorilor evreiești din acele vremuri. Dar parabola ne învață multe despre conducere chiar și astăzi. Lecția parabolei este foarte importantă pentru conducătorii bisericești în particular, dar și pentru poporul lui Dumnezeu în general. Cu toții am primit de la Dumnezeu cel puțin viața. Ea ne este dată spre administrare. Dumnezeu așteaptă de la noi să cultivăm și să întreținem această viață, astfel încât ea să aducă rod - rod pe care îl putem prezenta lui Dumnezeu, proprietarul vieților noastre, în ziua încheierii socotelilor.

Parabola ne învață mult despre Dumnezeu și despre cum interacționează El cu noi. Vedem mai întâi PROVIDENȚA lui Dumnezeu. "Era odată un proprietar care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc și a construit un turn" (v 33a). Înainte ca Dumnezeu să îți încredințeze o responsabilitate, El se asigură că ai la îndemână tot ceea ce ai nevoie pentru îndeplinirea acesteia. "Apoi a dat-o în arendă unor viticultori și a plecat în călătorie" (v 33b). Aceasta arată ÎNCREDEREA lui Dumnezeu în noi. Dumnezeu nu stă să se uite peste umerii noștri, supraveghindu-ne pentru a se asigura că facem lucrurile cum trebuie. Dumnezeu ne încredințează o sarcină și merge în "vacanță" într-o țară îndepărtată. Dumnezeu are încredere în noi că vom face lucrurile așa cum trebuie. Din păcate mulți dintre noi nu facem așa. Astfel, parabola evidențiază RĂBDAREA lui Dumnezeu cu noi. Dumnezeu trimite mesageri după mesageri la administratorii rebeli care nu vor să îi dea ce i se cuvine. Cu fiecare mesager, Dumnezeu oferă o altă șansă pentru încetarea rebeliunii și pentru intrarea pe calea cea dreaptă. Se ajunge într-un final la ultima ocazie oferită. Dumnezeu își joacă ultima Sa carte, trimițându-și propriul Fiu. Dacă ratăm și această ultimă șansă, atunci am dat-o în bară rău de tot. Ajungem să vedem JUDECATA lui Dumnezeu, cu rebelii uciși, cu privilegiile ce le aveau date acum altora care sunt mai promițători. Avem aici imaginea unui Dumnezeu grijuliu, încrezător, răbdător, dar și drept.

Din toate acestea putem învăța multe despre noi și despre cum ne situăm relativ la Dumnezeu. Mai întâi vedem PRIVILEGIUL. Asemeni viticultorilor, tot ceea ce avem reprezintă un privilegiu, nu un merit! Când spunem că totul este darul lui Dumnezeu, aceasta o mărturisim. Darul este un favor nemeritat. Este doar un alt cuvânt pentru privilegiu. Viața însăși este un privilegiu care ne poate fi luat în orice moment. Privilegiul vine însă împreună cu RESPONSABILITATEA. Suntem responsabili și trebuie să dăm socoteală în fața lui Dumnezeu de modul în care am folosit sau am abuzat de privilegiile primite de la Dumnezeu. Căci El s-a îngrijit să avem tot ce ne trebuie pentru ca să ne folosim bine de privilegii - și totuși noi abuzăm de ele. Este vorba aici de LIBERTATE. Parabola viticultorilor mai este cunoscută și ca parabola folosirii eronate a libertății umane. Să ne rugăm astăzi pentru înțelepciunea și curajul de a nu abuza niciodată de privilegiile primite de la Dumnezeu, ci dimpotrivă, să folosim cu cap tot ceea ce El ne oferă.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire