pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Împărăția lui Dumnezeu ca familie
Duminica a XXV-a de peste an, 18 septembrie 2005
Lecturi: Isaia 55,6-9; Filipeni 1,20-24.27; Matei 20,1-16
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Faptul să crești într-o familie mare, tradițională, de la țară, are avantajele sale. Când recolta este gata de strâns, întreaga familie merge la câmpie să lucreze împreună. Dar nu lucrează la fel. Tatăl și fratele cel mare merg la câmpie dis-de-dimineață, pe când surioara cea mică mai doarme. Mama și surioara vor veni pe câmp mai încolo, pentru că, vedeți voi, în timp ce tatăl și fratele cel mare pot merge să lucreze fără micul dejun, surioara cea mică nu ar putea așa ceva. Când ajunge și ea, mai degrabă va începe să pună întrebări copilărești și să le distragă atenția celorlalți, decât să muncească. Dar seara se întorc cu toții fericiți. Mâncarea le este servită. Crede oare cineva că fiecare ar trebui să mănânce după cât a lucrat? Desigur că nu! Adesea se întâmplă ca chiar fetița să aibă parte de delicatesele cele mai bune. Și totuși nimeni nu se plânge, nimeni nu este gelos, cu toții sunt fericiți.

În Evanghelia de astăzi auzim de o recoltă la strângerea căreia unii muncesc mai mult decât alții. Și când vine vremea plății, surpriză: cu toții sunt retribuiți la fel, ceea ce provoacă nemulțumiri și bombăneli din partea celor veniți dis-de-dimineață. De ce lucrătorii din vie se plâng și bombănesc, pe când familia de la țară nu? Răspunsul este simplu. Un grup de lucrători este format din membri ai unor familii și din persoane singure, luați din grosul societății. Legile de contribuție și retribuție într-o familie diferă de cele dintr-o societate. Marea problemă pe care parabola o ridică astăzi în biserică este: Cum ne vedem noi pe noi? Ca o familie cu un țel comun, sau ca o gloată de indivizi, fiecare cu propria agendă de activități? Ne spunem unii altora frați și surori. De ce ne vedem și ne comportăm atunci atât de des, unii față de alții, ca și cum am fi rivali sau în competiție?

Pentru primii muncitori, care în final s-au supărat pe angajator, totul a fost o afacere: înainte de a intra în vie au încheiat un contract clar, verbal poate - o zi de muncă pentru o plata integrală a unei zile. Următorii s-au angajat nu tocmai legal, cu forme în regulă. Ei au acceptat să intre în vie pe cuvântul de onoare al stăpânului viei. "Și le-a spus: 'Mergeți și voi în vie și vă voi da ce vi se cuvine'. Iar ei au plecat" (Matei 20,4). Mai apoi, celor angajați în ceasul al șaselea, al nouălea și al unsprezecelea nu le-a mai spus nimic de plată. "Și le-a spus: 'De ce stați aici toată ziua degeaba?' I-au spus: 'Pentru că nimeni nu ne-a angajat'. El le-a zis: 'Mergeți și voi în vie!'" (versetele 6 și 7). Nu există nici un contract de angajare. Totul este pe bază de încredere. Ei nu privesc treaba ca o afacere, ci mai degrabă într-un spirit familial. Cine face contract înainte de a se implica într-o treabă de familie?

Matei a notat această parabolă probabil cu gândul la semenii săi creștini de origine evreiască. Dumnezeu i-a chemat cu mult timp înainte, să construiască Împărăția lui Dumnezeu. Acum, aparent la o oră târzie, Dumnezeu cheamă și celelalte neamuri să lucreze cu ei la construirea aceleiași Împărății divine. Ar fi nedrept pentru evreii matinali să ceară ca neamurile cele întârziate să aibă un statut inferior lor, celor care au "suportat greutatea zilei și arșița" (versetul 12). Probabil pentru audiența evreiască era dificil de înțeles faptul că Dumnezeu dorea să construiască, în Cristos, o Împărăție în care toate popoarele - evreii și neamurile - să fie o familie.

Noțiunea de Împărăție a lui Dumnezeu ca familie este esențială pentru înțelegerea acestei parabole. Împărăția lui Dumnezeu este mai degrabă o familie, și mai puțin o societate. O societate este caracterizată de "noi" și "ei", de rivalități și de supraviețuirea celui mai descurcăreț. Într-o familie însă, cu toții sunt "noi", nu există "ei". Ea este caracterizată de un spirit de cooperare, nu de competiție. Într-o familie te bucuri de venirea unor noi membri, și împarți totul cu ei. Iată invitația evangheliei de astăzi: să ne revizuim înțelegerea juridică a noțiunii de Împărăție a lui Dumnezeu, pentru a o înțelege în schimb ca o familie în care suntem bucuroși să îi primim pe toți, oricând ar veni, și în care fiecare primește după nevoie - așa după cum Dumnezeu, Tatăl nostru, o face.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire