pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Să ajungem la cei care trăiesc în greșeală
Duminica a XXIII-a de peste an, 4 septembrie 2005
Lecturi: Iezechiel 33,7-9; Romani 13,8-10; Matei 18,15-20
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Uneori în Biblie ajungem la unele pasaje care sunt la fel de relevante și de practice pentru viața noastră astăzi, ca acum mii de ani, când au fost scrise pentru prima oară. Lecturile de astăzi sunt un bun exemplu de astfel de pasaje. Împreună, ele ne amintesc că este responsabilitatea noastră, a credincioșilor creștini, să ajungem la frații și surorile care nu sunt tocmai apropiați de credință, și să îi aducem înapoi în turmă. Mai mult, aceste pasaje ne indică pași concreți pentru a face aceasta.

O tânără femeie, Lidia, s-a îndepărtat de Biserică pe când era o puștoaică. După nouă ani în care a experimentat ateismul, apoi spiritismul și în final curentul new age, a găsit drumul înapoi spre Biserică, cu ajutorul lui Dumnezeu. Povestindu-și istoria rătăcirii, Lidia spunea că ceea ce a durut-o cel mai mult în acești nouă ani de exil spiritual a fost faptul că nimeni de la biserică nu i-a dus dorul. Nimeni nu a telefonat-o, și nici nu a vizitat-o să o întrebe ce este cu ea. "Aveam impresia că Biserica nu mă mai dorește", spunea ea. Desigur că Biserica își vrea întotdeauna lângă ea fiii și fiicele. Dar ce facem noi pentru a-i ajuta pe oamenii care se află în situații ca a ei, pentru a găsi drumul înapoi spre deplina comuniune cu Biserica? Lectura de astăzi ne invită să ne revizuim atitudinea mie-nu-îmi-pasă relativ la cei care s-au îndepărtat de Biserică, amintindu-ne că - da! - trebuie să fie sarcina noastră să ajungem la ei.

De ce ar trebui să ne pese nouă dacă cineva se decide să nu îl mai aleagă pe Dumnezeu, ci altceva? Ca membri ai Bisericii, nu suntem doar un neam preoțesc ce oferă jertfă, ci suntem și neam profetic, ceea ce înseamnă că suntem "purtători de cuvânt" ai lui Dumnezeu. Prima lectură de astăzi este de fapt "fișa de post" pe care Dumnezeu i-a dat-o profetului Iezechiel, despre ce înseamnă a fi o persoană profetică. Pentru a trăi mai adânc această lectură, să citim din nou textul, însușindu-ni-l (a se vedea indicațiile din paranteză):

"Și pe tine, fiul omului (spune numele tău), te-am pus Eu străjer casei lui Israel (spune comunitatea ta, parohială de exemplu) și tu vei auzi cuvânt din gura Mea și îl vei vesti din partea Mea. Când Eu voi zice păcătosului: 'Păcătosule, vei muri', și tu nu-i vei grăi nimic, ca să vestești pe păcătos să se abată de la calea lui, atunci păcătosul acela va muri pentru păcatele sale, iar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Iar dacă tu ai vestit pe păcătos să se abată de la calea lui și să se întoarcă de la ea, și el nu s-a abătut de la calea lui, atunci el va muri pentru păcatele lui, iar tu ți-ai scăpat viața." (Iezechiel 33,7-9)

Ei? Nu este mesajul suficient de clar? El este preluat, completat cu indicații practice, în Evanghelie, unde nu ni se spune doar ce să facem, ci și cum să facem:

"Dacă fratele tău greșește împotriva ta, mergi și mustră-l numai între patru ochi. Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău." (Matei 18,15)

Unele manuscrise vechi nu aveau partea cu "împotriva ta". Ar putea fi deci două cazuri: fie că un credincios ți-a greșit ție personal, fie că un credincios a greșit la modul general. În oricare din aceste cazuri, directiva este aceeași, și clară: cei care sunt tari spiritual (partea ofensată) trebuie să aibă inițiativa de a ajunge la cei care sunt slabi spiritual (partea ofensatoare, care a greșit). Scopul urmărit este aducerea membrului rătăcit înapoi în turmă, reconcilierea și comuniunea totală cu Dumnezeu și cu noi. Motivația acestui mod de acțiune creștin este "câștigarea" fratelui, pentru a reface relația ruptă, și în nici un caz denunțarea lui sau clasificarea în drepți și răi.

Pasajul ne recomandă un proces în trei pași: (1) Să ne apropiem de fratele sau sora cu pricina, pentru o discuție de la persoană la persoană. (2) Să mergem a doua oară însoțiți de unul sau doi prieteni de încredere. (3) Să aducem cazul în fața Bisericii locale. Sună descurajator acest proces, dar vestea bună este că în cele mai multe cazuri s-ar putea să nici nu trebuiască să trecem la al doilea pas. Dacă ne apropiem într-o manieră personală și respectuoasă de cineva care a greșit, el va fi fericit să revină asupra greșelii fără prea mare rezistență. Să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru mesajul clar și practic din lecturile de astăzi. Ca buni ascultători ai Cuvântului lui Dumnezeu, următorul pas este să mergem acum și să punem în practică ce am învățat.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire