pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Miracolul mai mare decât pescuirea miraculoasă
Duminica a XVIII-a după Rusalii, 24 septembrie 2006
Lectura: Lc 5, 1-11
arhiepiscop Andrei Rymarenko

Cu două duminici în urmă, Sfânta Biserică ne-a dus în atenție parabola talanților. Un talant este acea tărie pe care Dumnezeu ne-o dă pentru împlinirea poruncilor sale de a-l iubi pe El și pe aproapele. Duminica trecută ne-a arătat aplicarea acestui talant la viața noastră. O mamă avea o fiică posedată. Mama a venit la Isus: "Ajută-mă!" (Matei 15,25). Dar Cristos a tăcut. Atunci apostolii au început să îi vorbească lui Cristos, arătând spre această femeie cananeancă. Cristos le-a răspuns: Dar Eu am venit la copiii Mei. "Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor" (Matei 15,26). Femeia cananeancă a strigat: "Da, Doamne, dar și câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor" (Matei 15,27). În acest moment conștiința ei a fost pe deplin umplută de umilință; și ca răspuns la această profundă umilință, Domnul s-a îndurat de ea și a spus: "O, femeie, mare este credința ta; fie ție după cum voiești" (Matei 15,28).

Acum, Evanghelia de astăzi despre pescuirea miraculoasă ne arată cum același talant se manifestă în ascultarea și încrederea absolute în cuvântul Domnului și produce roade de credință. Ce este însă credința? În ce constă procesul credinței? Aflăm răspunsul la aceste întrebări în Evanghelia de astăzi (Luca 5,1-11).

Cristos a predicat pe lacul Genezaretului. Acum predicarea se sfârșise. Erau două bărci la mal, și Cristos a predicat din una dintre ele. Aici El s-a adresat Apostolului Petru și i-a pus: "Mână la adânc, și lăsați în jos mrejele voastre, ca să pescuiți". Petru i-a răspuns: "Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins" (Luca 5,4-5). Apostolii erau pescari cu experiență; ei cunoșteau legile mării. Dacă în timpul nopții nu se prindea nici un pește, atunci în timpul zilei pescuitul ieșea din discuție. Și Petru i-a spus aceasta. Dar a adăugat: "la cuvântul Tău, voi arunca mrejele" (Luca 5,5). Și le-au aruncat și un miracol a avut loc. Bărcile li s-au umplut de atâta pește încât erau pe punctul de a se scufunda. Atunci Apostolul Petru a căzut la picioarele Mântuitorului și i-a spus: "Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos" (Luca 5,8).

Acesta este procesul credinței. Apostolul a știut că nu avea cum să prindă pești. Dar a acceptat cuvântul lui Cristos în el, a acceptat să facă voia Sa. Și ce s-a întâmplat? Un miracol! Dar principalul miracol nu este cel al abundenței peștilor, deși fără îndoială a fost o pescuire miraculoasă. Principalul miracol a fost schimbarea din interiorul lui Petru. El s-a văzut pe sine, s-a descoperit. "Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos!" Iată procesul credinței: acceptăm în inima noastră cuvântul lui Cristos, îi împlinim voia. Și atunci ni se revelează esențialul pentru mântuirea noastră, pentru viața noastră interioară.

Unii spun: "eu nu cred". Ce înseamnă aceste cuvinte? Înseamnă că nu împlinești învățătura lui Cristos. Pentru că dacă ai încerca doar să împlinești cuvântul lui Cristos, cel puțin una dintre poruncile Lui, atunci esența vieții ți-ar fi revelată. Dar tu nu vrei să faci aceasta și atunci spui: nu am credință. Ce înseamnă să încerci? Ei bine, trebuie să faci ce a făcut Apostolul Petru. În ciuda experienței lui de pescar, l-a ascultat pe Cristos și a aruncat mrejele. Ascultă deci cuvântul lui Cristos. Și unde găsești acest cuvânt? În Evanghelie desigur. Dacă cunoaștem Evanghelia și o aplicăm în viața noastră, atunci ne va fi revelată viața în Cristos. Și atunci învierea Lui va deveni pentru noi mai reală decât lumea care ne înconjoară. El ne va umple inimile cu o bucurie de nedescris, cu bucuria vieții veșnice; și această bucurie nu va avea sfârșit.

Ia Evanghelia în mâini, încearcă să o aplici vieții tale. Ia tot ceea ce Sfânta Biserică îți dă. Atunci și ție ți se va întâmpla un miracol - un miracol mai mare decât pescuirea miraculoasă. Cristos însuși ți se va revela, așa după cum i s-a revelat lui Petru. Și atunci și tu vei spune în adâncul inimii tale: "Sunt un om păcătos, Doamne!" Iar dacă ești păcătos, înseamnă că ești bolnav, că ai nevoie de un medic. Și cine este oare Medicul inimii dacă nu Cristos singur?

O Doamne, Tu vezi infirmitățile și rănile făcute de păcat în inimile noastre, care ne opresc de la împlinirea învățăturii Tale, a cuvântului Tău. Vindecă-ne Doamne și ajută-ne să începem o viață nouă!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire