pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Botezul ne încorporează în Biserică
Botezul Domnului, 8 ianuarie 2006
Lecturi: Isaia 55,1-11 Psalm 12 1Ioan 5,1-9 Marcu 1,6b-11
pr. John Cusick

De secole, creștinii celebrează Crăciunul ca pe o perioadă de 12 zile, cuprinsă între Crăciun și Epifanie, ca pe o lungă "zi" de Crăciun. Perioada Crăciunului se încheie astăzi cu celebrarea botezului Domnului.

Începutul vieții publice a lui Isus este Botezul său de către Ioan în Iordan. [...] Botezătorul șovăie, Isus insistă: și primește Botezul. Atunci Duhul Sfânt în chip de porumbel coboară asupra lui Isus, iar glasul din cer proclamă: «Acesta este Fiul meu preaiubit» (Mt 3, 13-17). Aceasta este manifestarea («Epifania») lui Isus ca Mesia al lui Israel și Fiu al lui Dumnezeu. (CBC 535)

Amintit în Liturghia de astăzi prin proclamarea Evangheliei după Sf. Marcu, capitolul 1, versetele 1-11, botezul Domnului este "din partea sa, acceptarea și inaugurarea misiunii sale de Slujitor care suferă. El se lasă să fie socotit printre cei păcătoși; este de pe acum «Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii»" (CBC 536). Ceea ce ni se prezintă în "botezul pocăinței" făcut de Ioan ca un semn al viitoarei morți a Domnului, nu este doar un simplu semn pentru noul creștin care se ridică din apa baptisteriului. Pentru fiecare botezat, scufundarea și scoaterea din apă și invocarea Sfintei Treimi sunt momente de împărtășire adevărată a morții și învierii lui Isus Cristos.

Prin Botez, creștinul este asimilat în mod sacramental lui Isus, care, prin Botez, își anticipează moartea și învierea; El trebuie să intre în acest mister al înjosirii umile și al căinței, să coboare în apă cu Isus pentru a se ridica din nou cu El, să se renască din apă și din Duh pentru a deveni, întru Fiul, fiu preaiubit al Tatălui și «a umbla întru înnoirea vieții». (CBC 537)

Sfântul Grigore de Nazianz a vorbit frumos despre acest mister când predica astfel: "Să ne înmormântăm cu Cristos prin Botez ca să înviem împreună cu El; să coborâm cu El, ca să fim înălțați cu El; să urcăm împreună cu El, ca să fim preamăriți întru El" (CBC 537). Sfântul Ilarie de Poitiers exprima mai poetic adopția noastră, prin botez, ca fii adevărați ai lui Dumnezeu.

Tot ce s-a petrecut în Cristos ne învață că, după cufundarea în apă, Duhul Sfânt zboară asupra noastră din înaltul cerului și că, înfiați de glasul Tatălui, devenim fii ai lui Dumnezeu. (CBC 537)

Cel mai mare dar posibil îl primim prin Botez: este însăși viața și iubirea lui Dumnezeu. O viață care să învingă moartea ce o moștenim de la Adam, o iubire care să ne elibereze de iubirea de sine, pentru a-l iubi pe Dumnezeu pentru cine este și pe semeni pentru gloria Sa. Alte daruri baptismale pe care le primim sunt capacitatea, în Cristos, de a lăuda și a aduce cult Tatălui în Duhul Sfânt, și de a face pe placul lui Dumnezeu. Baptisteriu era adesea așezat în curtea bisericii sau lângă intrare, în bisericile primare, iar practica mai este respectat și astăzi în atâtea locuri. Noi "intrăm" în Trupul lui Cristos în momentul botezului. Prin botez devenim adoratori ai Fiului, plăcuți și iubiți Tatălui. De aceea baptisteriile se puneau lângă intrarea în biserică.

Înmuindu-vă degetele în apa sfințită de la intrarea în casa Domnului, și făcându-vă semnul crucii, amintiți-vă că prin puterea botezului vostru aduceți cult plăcut lui Dumnezeu prin viața voastră de sacrificiu și de sfințenie, dar mai ales prin participarea la jertfa euharistică. Prin baia voastră din apa ce curge din coasta lui Cristos, voi ați fost încorporați într-una, sfântă, catolică și apostolică Biserică.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire