pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Limbajul trupului
Corpus Christi (Duminica a XI-a de peste an), 18 iunie 2006
Lecturi: Ex 24,3-8 Ps 115 Evr 9,11-15 Mc 14,12-16.22-26
pr. Phil Bloom

Mulți tineri s-au arătat interesați de ceea ce este cunoscut sub numele de "teologie a trupului". Ea vine dintr-o sursă surprinzătoare. Papa Ioan Paul al II-lea a dedicat o serie de audiențe de miercuri unui comentariu amplu asupra primelor trei capitole din Geneză. El a examinat semnificația persoanei umane pornind de la faptul că Dumnezeu ne-a creat ca bărbat și femeie. Papa a explicat faptul că Dumnezeu ne-a dat un limbaj mai profund decât cel al cuvintelor: limbajul trupului. Prin acest limbaj comunică bărbatul și femeia - o comunicare ce permite cel mai mare act de dăruire, rezervat de Dumnezeu căsătoriei: "De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup" (Facerea 2,24).

Cunosc tineri care au studiat teologia trupului și, ca urmare, s-a născut în ei un profund respect pentru femeie ca imagine unică a lui Dumnezeu. Acest respect le-a fost temelia motivației de a trăi învățătura lui Cristos despre castitate, păstrând exprimarea fizică a sexualității pentru căsătorie. În unele cazuri aceasta i-a condus la căsătorii frumoase, fidele. Pentru alții a devenit baza pentru vocația la preoție. Teologia trupului deține cheia dezbaterilor actuale privind semnificația căsătoriei. În răspuns la cei care doresc să facă uniunile a doi bărbați sau a două femei egală cu uniunea dintre un bărbat și o femeie, noi am răspuns natural concentrându-ne pe procreare și pe creșterea copiilor. Este evident corect, dar există ceva mai profund: limbajul trupului. Chiar și cei care se lasă în mreaja atracției homosexuale nu pot să scape de masculinitate și feminitate - de faptul că suntem făcuți că bărbați și femei.

Teologia trupului are multe de spus despre semnificația căsătoriei. Dar ea aduce lumină și asupra sărbătorii de astăzi: Corpus Christi, Trupul și Sângele lui Cristos. În ultimele două duminici ne-am concentrat pe modul în care Cristos se comunică pe Sine prin Duhul Sfânt, a treia Persoană din Sfânta Treime. Dar El a dorit să avem alături și o prezență fizică, ce să fie continuă. Din acest motiv, la ultima cină înainte de moartea Sa, El a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și a dat-o ucenicilor Săi spunând: "Acesta este Trupul Meu".

Desigur, noi am tot auzit despre și spus adesea "Trupul și Sângele lui Cristos". Cuvintele se rostogolesc pe buzele noastre fără să evoce vreo imagine în mințile noastre. Cuvântului fără imagine îi lipsește puterea. Prima lectură ne ajută să corectăm această situație. Ne oferă o imagine cu Moise tăind gâtlejurile unor viței și strângând sângele lor. El toarnă apoi grosul sângelui pe o masă de piatră și stropește cu restul sângelui pe israelieni, aflați acolo pe triburi. Unii oameni tresaltă și când îi stropesc pe față cu câteva picături de apă sfințită. Imaginați-vă cum ar fi să fiți stropiți cu sânge de animal.

Această imagine a sângelui, vărsat și stropit, ne este prezentă în minte când citim lectura din evrei. Doar că acum prețiosul Sânge al lui Cristos înlocuiește sângele animalelor. Este un sacrament, un semn misterios, dar tot o realitate fizică. Vinul devine Sângele Său, iar pâinea Trupul Său. Nu observăm cu ochii pentru că materia își păstrează gustul și aparența vinului și pâinii. Cu toate acestea, Duhul Sfânt le transformă într-o nouă substanță: adevăratul Sânge și adevăratul Trup al lui Isus.

Majoritatea dintre noi conștientizăm prea puțin ce mare comoară ne-a dat Isus. Într-una din rugăciunile euharistice ne rugăm ca "primind preasfântul Trup și Sânge al Fiului Tău, să fim umpluți cu fiecare binecuvântare și har ceresc". Fiecare binecuvântare și har. Ca și voi, și eu am multe dorințe; mă rog pentru multe lucruri: pentru însănătoșire, pentru protecția mea sau a unor prieteni, pentru rezolvarea unor probleme presante. Dar pe altar avem izvorul fiecărei binecuvântări și fiecărui har. Catehismul explică aceasta cu următoarele cuvinte:

"Ceea ce produce hrana materială în viața noastră trupească, Împărtășania realizează în chip minunat în viața noastră spirituală. Împărtășirea cu Trupul lui Cristos înviat, 'însuflețit de Duhul Sfânt și dătător de viață', păstrează, sporește și reînnoiește viața de har primită la Botez. Această dezvoltare a vieții creștine are nevoie să fie întreținută prin împărtășania euharistică, pâinea peregrinării noastre, până în clipa morții, când ni se va da ca viatic" (nr. 1392).

Nu este o întâmplare faptul că Isus ni se dă ca hrană. El dorește să ne sprijine, să ne ajute să mergem, prin Trupul și Sângele Lui. Din acest motiv Conciliul Vatican al II-lea învață că "toate sacramentele precum și toate slujirile bisericești și operele de apostolat sunt strâns legate de Euharistie și orânduite în vederea ei" (Presbyterorum Ordinis, nr. 5). Euharistia, Trupul și Sângele lui Isus, este inima Bisericii noastre, este inima vieților noastre de creștini. Este cel mai puternic limbaj pe care Isus ni-l poate vorbi - limbajul propriului său Trup. Să îi dăm astăzi mulțumire lui Dumnezeu pentru acest mare dar.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire