pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Din sânul vijeliei
Duminica a XII-a de peste an, 25 iunie 2006
Lecturi: Iob 38,1.8-11 Ps 106 2Cor 5,14-17 Mc 4,35-41
pr. Phil Bloom

Doresc să încep menționând una dintre binecuvântările aduse de Conciliul Vatican II. Este foarte simplu să vedem lucrurile rele care s-au întâmplat de la Conciliu încoace: scăderea participării la Liturghii, criza de identitate a preoților și confuzia la nivelul doctrinei. Trebuie să vedem însă și lucrurile bune, în special înnoirea ritualurilor și a rugăciunilor. Personal apreciez foarte mult ediția revizuită a Liturgiei orelor, care Conciliul a dorit să fie folosită nu doar de clerici și de persoanele consacrate, ci și de laici.

Mulți recită nu doar rugăciunile de dimineață și de seară, ci și Oficiul Lecturilor. Acesta îl invită pe creștin să mediteze zilnic asupra unor pasaje luate din întreaga Biblie. Veți găsi în ea și Cartea lui Iov, o lucrare excepțională din punct de vedere literar. Dar Cartea lui Iov este mai importantă de atâta prin faptul că abordează cea mai mare dilemă a existenței umane: de ce oamenii suferă și când nu este vina lor? De ce de exemplu unul se naște cu o diformitate teribilă? De ce Dumnezeu permite oamenilor să facă gesturi oribile precum tortura, violul, acuzațiile false? De ce nu face Dumnezeu ceva pentru copiii abuzați și aflați în suferință?

Mai mult decât oricare altă carte din Biblie, Cartea lui Iov se concentrează pe dilema suferinței fără de vină. Astăzi auzim concluzia acestei Cărți. După aproximativ treizeci și cinci de capitole de încercări omenești de a rezolva problema durerii, Iov are în sfârșit șansa să îl audă pe Cel care are răspunsul: Dumnezeu însuși. Este important să vedem cum îi vorbește Dumnezeu lui Iov: i se adresează "din sânul vijeliei". Dumnezeu nu dă o soluție calmă, filozofică la puzzle. Începe punând El însuși ceea ce, la început, pare o întrebare irelevantă: Cine pune limite mării? De ce valurile se opresc într-un anumit punct și nu merg mai departe (cf. Iov 38,8-11)? La aceste întrebări nu poate răspunde un curs de oceanografie. Chiar dacă definim gravitația și explicăm natura apei, a vântului și a pământului, enigma rămâne. Întrebările trimit către misterul universului creat. Ca și când nu ar fi de ajuns să contemplăm oceanul, Dumnezeu pune o serie de întrebări similare despre lucrurile care ne produc uimire, venerație și teamă.

Cu cât știm mai multe despre lume, cu atât mai mult ne dăm seama cât de puține înțelegem. Problema, însă, este mult mai profundă decât a recunoaște limitele înțelegerii umane. Ceea ce subliniază Cartea lui Iov este faptul că Dumnezeu ne vorbește "din sânul vijeliei". În timpul ultimilor ani mass-media ne-au făcut să fim conștienți de înfricoșătoarea putere a furtunilor. Chiar și aceia care nu au fost loviți de uragane, pot trăi sentimentul de neajutorare, dorința de a fugi sau de a se ascunde. Aceasta pentru că noi toți ne confruntăm cu furtuni: unele fizice, dar altele emoționale, turbulențele care rezultă atunci când ceva dezlănțuie mânia. Aceste furtuni pot scăpa de sub control, dar totuși nu durează o veșnicie. Ceea ce contează este faptul că Dumnezeu ni se adresează din mijlocul furtunii. Cuvântul lui Dumnezeu îl face pe Iov să devină umil. El își înclină capul în tăcere.

Acum câteva săptămâni, Papa Benedict s-a aflat în locul celei mai groaznice furtuni din istoria omenirii. Vizitând lagărul de concentrare de la Auschwitz, Sfântul Părinte a răspuns asemenea lui Iov: "Într-un loc ca acesta", a spus Papa, "cuvintele lipsesc; în cele din urmă nu poate rămâne decât o tăcere înspăimântătoare". Tăcerea nu semnifică disperare, ci dorința de a auzi Cuvântul lui Dumnezeu. Papa desigur nu a rezolvat acolo problema răului. Ca "fiu al Germaniei", el a recunoscut acest teribil capitol din istoria națiunii sale. În același timp, prin anumite gesturi, el a indicat faptul că Dumnezeu nu este complet absent. De exemplu, Papa Benedict s-a dus în locul unde naziștii l-au executat pe Sf. Maximilian Kolbe, preotul franciscan care s-a sacrificat în locul unui bărbat evreu.

Evanghelia de astăzi prezintă o experiență paradigmatică, a discipolilor în fața furtunii. În ciuda valurilor care se spărgeau de barcă, Isus dormea. Asemenea lui Iov, discipolii se întrebau dacă Domnului îi pasă de ei. După ce a potolit marea, Isus i-a întrebat (și ne întreabă și pe noi): "De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?"
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire