pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Miercuri - Înmulțirea pâinilor
(Mt 15,29-37)

Isus a plecat de acolo și a trecut de-a lungul Mării Galileii. Apoi a urcat pe un munte și s-a așezat acolo. Veneau la el mari mulțimi având cu ele șchiopi, orbi, invalizi, surdomuți și mulți alții pe care îi puneau la picioarele lui, iar el i-a vindecat, așa încât uimea mulțimea care vedea muții vorbind, invalizii sănătoși, șchiopii mergând și orbii văzând. Și îl preamăreau pe Dumnezeul lui Israel.Chemându-i pe discipolii săi, Isus le-a zis: "Mi-e milă de mulțime, pentru că stau cu mine deja de trei zile și nu au ce să mănânce. Și nu vreau să-i trimit flămânzi ca nu cumva să leșine pe drum". Discipolii i-au spus: "De unde să luăm în pustiu atâtea pâini încât să se hrănească atâta mulțime?" Dar Isus le-a zis: "Câte pâini aveți"? Ei au răspuns: "Șapte și câțiva peștișori". Atunci a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. A luat cele șapte pâini și peștii și, după ce a mulțumit, le-a frânt și le-a dat discipolilor, iar discipolii mulțimilor. Au mâncat toți și s-au săturat, iar din bucățile rămase au strâns șapte coșuri pline.

 

Milă îmi este de mulțime

Chiar și Europa a cunoscut ani de foamete. Grindină, secetă, aluviuni, cutremure, recolte distruse, lipsă de hrană pentru oameni și animale. Și astăzi se întâmplă catastrofe de acest fel, numai că acum există mijloace pentru a limita și a înfrunta dezastrele. De aceea nu este de acceptat ca majoritatea oamenilor de pe pământ să sufere de malnutriție și să crească, în loc să scadă, numărul celor care mor de foame. Și totuși, într-o epocă a zborurilor spațiale nu ar trebui să fie o problemă transportarea ajutoarelor alimentare, chiar și în cele mai îndepărtate țări din Africa sau Asia.

Dar popoarele sătule nu se gândesc la cele care nu au ce mânca. Doar compasiunea organizațiilor caritabile internaționale mai reușește câteodată să constrângă statele la colaborare. Compasiunea servește mai mult celor care o resimt decât celor către care ea se îndreaptă. În fapt, primii își dau seama că se poate salva ceva prin uniunea de iubire cu ceilalți.

 

A luat cele șapte pâini și peștii și, mulțumind, a frânt și le-a dat ucenicilor

Cine simte compasiune își descoperă propria limitare și neputință, descoperă că de unul singur nu poate face nimic pentru a ușura enorma mizerie din lume. Uneori se descurajează și se închide în sine, autojustificându-se: "Ce pot face eu de unul singur, dacă nici măcar organizațiile internaționale nu sunt în măsură să rezolve problema?" Dar miracolele se întâmplă când dăruim ceva, fie și un lucru mărunt, din ceea ce posedăm. Dacă orice persoană cu bunăvoință dă câte puțin, împreună cu puținul celorlalți devine un mare lanț de solidaritate.

Poetul francez Raoul Follereau, apostol al leproșilor, spunea că Dumnezeu a dat săracilor un mare dar: existența altor săraci care să-i ajute. Un dar de la sărac la sărac are o forță specială și un mesaj al său. Iar dacă pâinea nu se înmulțește pe loc, crește, în schimb, sensul unității umane și al grației lui Dumnezeu, care apare ca o nouă forță creatoare în lume.

 

Au mâncat toți și s-au săturat

A sătura patru mii de oameni, plus femeile și copiii care Îl urmaseră pe Isus pentru a-L asculta, a fost cu adevărat un miracol unic. Dar este un miracol care se repetă de două mii de ani în Biserică.

După un criteriu economic, activitatea religioasă nu e productivă. Cheltuielile pentru edificiile ecleziastice, pentru cler, pentru seminarii, pentru operele de caritate sunt enorme, și cu toate astea, într-un anumit mod, sunt întotdeauna acoperite. Se împlinește făgăduința făcută apostolilor (Mt 19,29), și fiecare, dacă vrea, poate să o experimenteze în propria viață. Un proverb ceh spune: "Cu rugăciunea nu o să ajungi niciodată târziu, cu postul nu o să devii mai slab, cu pomana nu o să devii mai sărac". Cine Îl urmează pe Hristos, cine merge acolo unde Dumnezeu îl trimite, cu siguranță nu va fi abandonat de către Domnul. În viața sfinților asta se manifestă adesea în mod miraculos.

În viața "normală" nu vorbim despre miracole, ci despre binecuvântarea lui Dumnezeu. Devenim conștienți că orice lucrare bună este "binecuvântată", adică îi face bine celui care, cu sacrificii, a împlinit-o.

Cardinal Tomas Spidlik
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire