pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Despre Posturi

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior POSTURILE DIN CURSUL ANULUI BISERICESC

4. Postul în creștinismul primar. Primele reglementări privitoare la post

În primele zile ale creștinismului nu găsim prescripții precise cu privire la timpul (datele) și formele practicării postului. Primii creștini au postit, probabil, după obiceiul iudaic, dar trebuie subliniat că Biserica creștină n-a adoptat nici unul din posturile evreilor.

Dacă, la început, postul era practicat ca un act de pietate personală, lăsat la libera voie și la râvna religioasă sau la posibilitățile fiecăruia, cu timpul conducerea Bisericii a formulat treptat reguli și îndrumări, mai mult sau mai puțin precise și obligatorii pentru toți în această privință, reglementând timpul, durata și felul postirii, precum se va vedea mai departe. Astfel de norme apar mai ales din sec. IV înainte, concomintent cu reglementarea disciplinei catehumenatului și a penitenței și cu desăvârșirea organizării Bisericii, după creștinarea totală a păgânilor din cuprinsul imperiului roman. Totuși, preocupări pentru reglementarea disciplinei postului găsim în Biserică foarte de timpuriu, și anume încă de la sfârșitul secolului I.

Astfel, primele prescripții cu privire la post se găsesc în Didahia (învățătura) celor 12 apostoli (cap. VIII), care fixează zilele de miercuri și de vineri ca zile de post pentru creștini, în locul postului iudaic de luni și joi. Mai târziu, Canoanele Apostolice (66 și 69), Didascalia (cap. XXI) și Constituțiile Apostolice prescriu postul înainte de hirotonie, practicat încă din epoca apostolică (vezi Fapte XIII, 2-3), înainte de botez și de împărtășire, înainte de Paști, postul pentru penitenți, precum și posturile de miercuri și vineri și cele din preajma sărbătorilor mari. La început, întrucât Sfânta Euharistie se săvârșea seara, creștinii posteau ziua întreagă, abținându-se cu totul de la mâncare și băutură (adică ajunau). Din scrierile lui Tertulian, ca si din alte documente posterioare, rezultă că postul nu era totdeauna sau peste tot la fel de aspru și de lung.

Fiind împreunat cu căință și zdrobire de inimă, postul era interzis în zilele de bucurie, ca duminica, și de sărbători mari, ca Nașterea Domnului, Bobotează (Arătarea Domnului), Învierea și Pogorârea Sfântului Duh. Creștinii nu posteau, de asemenea, joia, care la evrei era zi de post, iar la păgâni era închinată zeului Jupiter.

Cu vremea, dispozițiile oficiale care reglementează disciplina postului se înmulțesc treptat, ele fiind numeroase mai ales în canoanele sinoadelor ecumenice și locale și ale Părinților bisericești. În Biserica Răsăriteană ele se fixează definitiv și se uniformizează peste tot mai ales în epoca premergătoare marii schisme (secolele VIII-IX), cristalizându-se în rânduiala posturilor și ajunărilor, pe care vom expune-o mai departe.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire