pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Despre Anul liturgic catolic si ortodox, dupa ritul apusean si rasaritean

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior ANUL LITURGIC
curs din 1984

Cap. IX: CULTUL ȘI SĂRBĂTORILE SFINȚILOR

7. Sfântul Ioan Botezătorul

Întâmplările minunate petrecute la nașterea lui Ioan Botezătorul, misiunea lui înaltă de profet al Celui Preaînalt, de Crainic trimis să pregătească lui Cristos calea, sfințenia pe care Cristos i-a lăudat-o în public, martiriul său glorios, i-au atras venerația întregii Biserici. Spre deosebire de cultul local al celorlalți sfinți, cultul sfântului Ioan Botezătorul are un caracter universal deja din secolul IV. Constantin îi închină o bazilică la Ostia, una la Albano, una la Constantinopol, îi dedică lui faimosul baptister din Lateran (care îi va împrumuta numele și bazilicii de alături), precum și celor mai multe baptistere antice. La sfârșitul secolului IV găsim urme ale cultului său la Sicaruza - faimoasele catacombe ale acestui oraș datând din secolul III purtau numele lui - la Torino, în Campania, în Egipt, în Africa, în Palestina unde la Sebaste erau cinstite moaștele sale împrăștiate apoi în timpul domniei lui Iulian Apostatul.

Cea mai veche sărbătoare închinată lui e cea de la 24 iunie, atestată de cel puțin 11 scrisori ale sfântului Augustin: "Solos duos natales celebrat Ecclesia, cuius et Chisti" - afirmă sfântul Augustin. Afirmația nu este tocmai exactă deoarece Roma celebra nașterea sfintei Agneza la 26 ianuarie.

E foarte posibil totuși că înaintea acestei sărbători a existat în răsărit o altă sărbătoare pusă în legătură cu botezul Domnului (Epifania). In sprijinul acestei afirmații stă liturgia armeană și bizantină care îl sărbătorește pe sfântul Ioan Botezătorul în prima vineri după Epifanie, precum și papirusul liturgic de la Fajium (secolul IV) care o menționează la 5 ianuarie.

Potrivit cuvintelor îngerului adresate Mariei, nașterea lui Ioan a precedat cu șase luni nașterea lui Isus. De aceea, când în Occident s-a fixat sărbătoarea nașterii lui Isus la VIII Kalendae Iulii (24 iunie); diferența de o zi se explică prin faptul că decembrie are 31 de zile, iar iunie numai 30.

Poate că la această dată s-a ajuns și pe altă cale. Mulți Sfinți Părinți, ca de pildă sfântul Ambroziu, sfântul Augustin, sfântul Ioan Gură de Aur, erau convinși că Zaharia a fost mare preot. Cum marele preot nu putea intra în Sancta Sanctorum decât o singură dată pe an la sărbătoarea Corturilor, adică la sfârșitul lunii septembrie, rezultă că Ioan a fost zămislit la sfârșitul acestei luni și s-a născut la sfârșitul lui iunie.

La Roma și în Occident cultul sfântului Ioan Botezătorul a cunoscut rapid o importanță extraordinară. La Roma i-au fost dedicate cel puțin 20 de biserici; 27 de papi au voit să-i poarte numele.

În Galia sărbătoarea lui era precedată ca și în Orient de două săptămâni de post; era unica dintre sărbătorile sfinților pe care Conciliul din Agde (505) o punea pe picior de egalitate cu Paștele și Rusaliile.

Sacramentarul Leonian cuprinde cinci liturghii pentru această sărbătoare, iar cel Gregorian cuprinde trei. Era considerată drept Crăciunul de vară și de aceea se celebrau trei liturghii până în secolul XI, exact după modelul Crăciunului de iarnă: una în ajun la încheierea postului, a doua noaptea, a treia în zori.

Solemnitatea era însoțită pretutindeni de obiceiuri populare, uneori superstițioase, care s-au menținut alterate până în zilele noastre: de pildă obiceiul de a se aprinde focuri pe munți seara în ajun - focurile sfântului Ioan sau obiceiul de a se scălda în această zi în mare - despre amândouă obiceiuri vorbea deja sfântul Augustin.

Clasicele imnuri ale oficiului au fost compuse de ilustrul călugăr de la Monte Cassino, Pavel Diaconul (+789); faptul că sfântul Ioan Botezătorul este titularul bisericii de la Monte Cassino l-a determinat să le compună. Adaugă legenda că într-o sâmbătă sfântă pe când se pregătea să cânte «Exultet», a fost lovit de muțenie; a compus aceste imnuri în speranța că se va repeta minunea petrecută cu tatăl Botezătorului și își va recăpăta glasul.

Biserica latină celebrează la 29 august încă o sărbătoare dedicată acestui sfânt: tăierea capului. Nu s-a fixat în această zi fiindcă ar fi aniversarul martiriului său. Beda Venerabilul spune că s-a fixat această dată fiindcă în această zi s-a găsit capul la Cosilaos, lângă Calcedonia, puțin timp înainte de anul 391. De fapt această zi este aniversarul dedicării unei biserici la Sebasta, în Samaria, către jumătatea secolului IV: aici era venerat mormântul lui Ioan Botezătorul și al profetului Ilie. Sărbătoarea a apărut mai întâi în Orient.

Vechea sărbătoare din Orient a zămislirii lui Ioan Botezătorul s-a mai păstrat numai în biserica bizantină, la data de 23 septembrie.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire