pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Despre Anul liturgic catolic si ortodox, dupa ritul apusean si rasaritean

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior ANUL LITURGIC
curs din 1984

Cap. VIII: CICLUL SANCTORAL (PROPRIUM SANCTORUM)

2. Începuturile cultului liturgic

Profunda admirație și pietatea unanimă către Maria din partea celor mai reprezentativi bărbați pe care i-a avut Biserica în secolul IV-V au însemnat cel mai puternic bastion împotriva ereziei lui Nestorius, care neagă Maternitatea divină a Mariei și au dat un nou impuls dezvoltării cultului marian.

O primă consecință a fost înmulțirea bisericilor închinate Sfintei Fecioare. Sfântul Ciril din Alexandria (+444) scria: "Bucură-te Marie, Maica lui Dumnezeu, adevărații creștini închină numelui tău biserici atât în orașe, cât și în sate și în insule".

La Roma cel mai vechi sanctuar în cinstea Mariei este probabil biserica Sancta Maria in Trastevore, unde predomină elementul oriental.

În Asia Mică s-a înălțat biserica numită să amintească actele Conciliului de la Efes (431) în care Părinții au definit împotriva lui Nestoriu maternitatea divină a Mariei. Acest glorios eveniment a fost eternizat la Roma de papa Sixt III (432-440) care i-a dedicat Mariei somptuoasa bazilică de pe Esquilin în locul celei liberiene.

"Virgo Maria Tibi Xistus nova templa dicavi digna salutifero munera ventre tuo", ilustrând pe mozaicurile arcului triumfal pincipalele scene ale copilăriei lui Isus, dar în raport cu Maria.

În Palestina, pe vremea episcopului Juvenal (425-458), soția unui înalt funcționar roman a înălțat o biserică măreață în cinstea Sfintei Fecioare pe drumul dintre Ierusalim și Betleem. Impărăteasa Pulcheria, împărații Zenon și Iustinian, au ridicat de asemenea sanctuare somptuoase în cinstea Maicii Domnului la Constantinopol și în Palestina, deoarece, cum notează un cronicar al timpului, aceste sanctuare apără mult mai bine decât fortărețele, imperiul de năvălirile barbarilor.

La Alexandria biserica patriarhală era dedicată Mariei.

După secolul IV, bisericile mariane se găsesc la tot pasul în Occidentul creștin, în special în țările mediteraneene în contact mai direct cu Orientul. Galia, Spania, Germania, Italia au dedicat Maicii Domnului unele dintre cele mai vechi și mai însemnate catedrale ale lor.

Odată cu construirea bisericilor dedicate Mariei a intrat în uzul liturgic cultul icoanelor Sfintei Fecioare. Cea mai veche pe care o cunoaștem este aceea pe care împărăteasa Eudoxia i-a trimis-o de la Ierusalim la Constantinopol cumnatei sale Pulcheria (451) cunoscută sub numele de Odighitria. E atribuită sfântului Luca și o reprezintă pe Fecioara cu Copilul în brațe. In această epocă în care arta bizantină cunoaște cea mai mare înflorire, icoanele mariane devin unul din subiectele cele mai îndrăgite de către artiști. Icoana Maicii Domnului era nelipsită din casele credincioșilor și din chiliile călugărilor; în fața ei anahoreții țineau permanent candela aprinsă; se găsea până și în închisori și pe steagurile războinicilor.

În Occident, icoanele Maicii Domnului chiar dacă nu au cunoscut popularitatea Orientului, s-au bucurat totuși de o venerație indiscutabilă. Deși avem două fresce reprezentând-o pe Maria din secolul V-VI, cea mai celebră rămâne cea din bazilica papei Xist, cunoscută sub numele de «Theotokos». Aparține secolului VI, dar putem presupune că este o copie a imaginii orientale.

Nu avem date pozitive cu privire la trăsăturile fizice ale feței Sfintei Fecioare, nici icoana atribuită sfântului Luca nu prezintă garanții indiscutabile de autenticitate. Anonimul din Piacenzza, care în 570 a vizitat Tara Sfântă notează în relatarea sa, că nicăieri ca la Nazaret nu a văzut femei atât de frumoase și grațioase. Având în vedere că Maria a aparținut aceluiași tip etnic, e lucru evident că ea a fost frumoasă și din punct de vedere fizic. De aceea artiștii nu au greșit realizând la Sfânta Fecioară chipul cel mai frumos de femeie din toate chipurile câte au fost pictate vreodată. Dar în realizarea trăsăturilor feței Sfintei Fecioare trebuie ținut cont de mentalitatea, caracterul și gustul predominant al timpului. Astfel arta bizantină o reprezentă de preferință pe Maria ca împărăteasă, alături de Isus, stăpânitorul lumii; arta romanică și gotică în general, o prezintă într-un moment de duioșie maternă față de Copil; renașterea o reproduce în liniile maiestuoase ale frumuseții pure, clasice, antice; arta modernă, mai eclectică, scoate în evidență în general rolul important pe care Maria l-a avut în calitate de cooperatoare a lui Isus, în opera de mântuire a lumii Sentimentele de adevărată și fiiască pietate pe care aceste imagini le inspirau inimilor credincioșilor le putem cunoaște, de pildă, dintr-o scrisoare atribuită papei Grigore II (715-731) în care citim: "In fața unei imagini a Domnului noi spunem: «Doamne Isuse, grăbește să ne vii în ajutor și mântuiește-ne!», în timp ce, lângă o imagine a Maicii sale noi ne rugăm: «Sfântă Maică a lui Dumnezeu, mijlocește pentru noi la Fiul tău, ca să ducă la mântuire sufletele noastre!»".

O altă consecință a mișcării ascetico-teologice care, în secolul IV-V a contribuit la o mai bună scoatere în evidență a figurii Sfintei Fecioare, a fost înscrierea numelui ei în diptice, în formularele liturgice și în introducerea unui ciclu de sărbători în cinstea ei.

Nu știm cu exactitate când a început să fie pomenit numele Maicii Domnului la liturghie. E foarte probabil că expresia din Canon: "Communicantes... gloriosae semper Virginis Mariae, Genitricis Dei et D.N. Iesu Christi" cuvintele «semper Virginis» au fost introduse în jurul anului 383, ca protest împotriva lui Elvidiu, iar cuvintele «Genitricis Dei (Theotbkos) et Domini Nostri Iesu Christi» au fost adăugate la puțin timp după Conciliul din Efes (431).

Tot Orientul este cel dintâi care a produs în liturgie formule în cinstea Sfintei Fecioare: să amintim antifonul "Sub tuum praesidium" compus în vremea prigoanei lui Decius (250) și pe care îl găsim deja într-un papirus copt din secolul III; din Orient acest antifon a trecut apoi în liturgia romană și cea ambroziană.

De asemenea mai putem aminti faimosul imn - "Acatistul Maicii Domnului", compus la Bizanț în 626, cu ocazia eliberării acestei cetăți pe vremea lui Heracliu. E vorba de un poem liturgic având 24 de strofe pe tema Bunei Vestiri, care se încheie cu un splendid cor de laude în cinstea Fecioarei, cântate cu o înflăcărare incomparabilă.

În ceea ce privește sărbătorile mariane, primele indicii le găsim în Siria la sfârșitul secolului IV. Pare lucru dovedit că cea mai veche sărbătoare mariană s-a născut la Antiohia către anul 370, având drept obiectiv, nu vreun episod din viața Mariei, ci fiind o comemorare de ordin general al virtuților ei, în special al integrității ei feciorelnice. Avem mărturii directe în acest sens în imnurile lui Balai, scriitor sirian din jurul anului 400 și în celebrul discurs al lui Proclus ținut la Constantinopol în 429 în ziua dedicată în întregime, după mărturisirea lui, preamăririi Maicii lui Dumnezeu și a fecioriei ei neatinse. Sărbătoarea se ținea, după toate probabilitățile, imediat după Crăciun, pe 26 sau 27 decembrie. Si astăzi în ritul sirian se celebrează la 26 decembrie sărbătoarea "De laudibus Deiparae".

În Occident Nathalis Mariae din ziua de Anul Nou, apoi Dormitio B.M., Buna Vestire și Nașterea au fost sărbătorile cele mai vechi împrumutate din biserica bizantină.

Papa Sergiu a dat o solemnitate și o strălucire deosebită acestor patru sărbători mariane adăugându-le câte o procesiune.

De la bun început sărbătorile în cinstea Maicii Domnului în substanță erau identice cu aniversările martirilor. Din lucrarea apocrifă "De Transitu B.M." (secolul VI), care ne prezintă o frumoasă descriere a solemnității de la 15 august, celebrată în Siria, aflăm că celebrarea consta în oferirea de bucate, cântări, lecturi din Sfânta Scriptură, citirea povestirii «Transitus», după care se celebra Euharistia. Nu se amintește de o vigilie în noaptea precedentă, dar acest lucru e de presupus.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire