pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Despre Anul liturgic catolic si ortodox, dupa ritul apusean si rasaritean

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior ANUL LITURGIC
curs din 1984

Cap. V: SĂPTĂMÂNA SFÂNTĂ

1. Noțiuni introductive

În seria diferitelor timpuri liturgice din timpul anului fără îndoială că primul loc îl ocupă săptămâna care precede sărbătoarea Paștelui, săptămână în care se celebrează sfintele mistere ale Patimii, Morții și Invierii lui Cristos.

În alocuțiunea din 10 aprilie 1968 papa Paul VI spunea:

"E o celebrare pe care noi o considerăm foarte importantă. Ea reînnoiește nu numai amintirea morții și învierii Domnului, dar în același timp eficacitatea lucrării de răscumpărare înfăptuită de Cristos.

Ea actualizează, în termenii săi cei mai genuini, misterul pascal; îl oglindește în riturile sale, îl reproduce prin puterea sa divină, îl face accesibil credincioșilor care vor să trăiască din exemplele și harul lui Cristos în mijlocul nostru, iar în cursul anului e ora centrală spre care se îndreaptă și de unde pleacă întreaga activitate liturgică a Bisericii.

Ea îl are în vedere pe Cristos mort și înviat, dar ne are în vedere și pe fiecare dintre noi, deoarece fiecare dintre noi trebuie să moară și să învie cu Cristos. Cristos pentru noi a săvârșit drama Răscumpărării; el vrea să o retrăiască împreună cu noi. Să nu lăsăm să treacă Paștele fără a intra în cadrul realităților și al exigențelor sale".

Și, același papă, spunea în Alocuțiunea din 6 aprilie 1966:

"Dacă există o liturghie care trebuie să ne găsească pe toți adunați, atenți, grijulii și uniți printr-o participare mai deplină, mai demnă, mai pioasă și mai plină de iubire ca oricând, aceasta este Liturghia Săptămânii Mari. Pentru un motiv clar și profund: misterul pascal care găsește în Săptămâna Sfântă cea mai înaltă și mai mișcătoare celebrare, nu e doar un moment al anului liturgic însuși, pentru că toate se referă la misterul răscumpărării noastre adică la misterul pascal".

Această săptămână care a avut ca punct de pornire postul Triduum-ului pascal, deja din secolul IV, era numită de latini hebdomada paschalis, iar de orientali hebdomada major. "Non quod illius dies - spunea sfântul Ioan Gură de Aur - maiores sint aliis omnibus, sunt enim alii longiores; neque quod sint numero plures, pares quippe sunt; sed quod in eis a Domino res praeclare gestae sint".

La fel de vechi este și apelativul de "săptămâna sfântă". Inițial, poate chiar din vremea apostolilor, se observau în săptămâna sfântă doar două zile: vineri și sâmbătă, zile în care se ținea pretutindeni postul cel mai strict și se omitea în semn de doliu, sărutul păcii. La aceste două zile s-a adăugat curând a treia, miercurea, zi stațională tradițională, propter initum o Iudaeis consilium de proditione Domini; apoi toate celelalte, astfel încât pe la anul 247, Dionisie din Alexandria putea să ateste că unii țineau post în toate cele șase zile ale acestei săptămâni fără să se atingă de mâncare. Poate la aceasta a contribuit și ideea alegorică pe care o găsim într-o scrisoare festală a sfântului Atanasiu care subliniază că trebuie ținut postul cel mai riguros "în aceste șase zile mari și sfinte, care sunt simbolul creării lumii".

Constituțiile Apostolice obligau ca în Săptămâna Sfântă să li se dea servitorilor liber, pentru ca toată lumea să poată observa postul și să ia parte la serviciile religioase, lucru impus prin lege de împărații creștini chiar din secolul IV. Totuși odihna în general s-a respectat destul de puțin în săptămâna sfântă instituindu-se mai mult asupra participării la oficiile liturgice.

Ierusalimul, locul de care erau legate amintirile Patimii, Morții și Invierii Domnului, a fost totodată locul inițiativelor liturgice, stând la originea multor rituri actuale ale săptămânii sfinte. La Roma s-a ajuns indirect; după ce au influențat liturgia bizantină, au trecut în liturghia galicană și de aici, în perioada post carolingiană, au trecut în liturghia romană.

În vinerea și sâmbăta sfântă nicăieri, nici la Roma, nici în altă parte, nu s-a celebrat euharistia.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire