pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Despre Anul liturgic catolic si ortodox, dupa ritul apusean si rasaritean

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior ANUL LITURGIC
curs din 1984

Cap. IV: QUADRAGESIMA

5. Particularități ale liturgiei quadragesimale

a) Zile aliturgice

Având în vedere că timpul quadragesimal se încheie în momentul în care începea triduum-ul sacru, constatăm că toate zilele cvadragesimei sunt dotate cu liturghie proprie. La această situație s-a ajuns treptat. Inițial, la Roma ca și la alte biserici din Occident numai câteva zile pe săptămână erau liturgice. Prin introducerea stațiunilor toate zilele au devenit liturgice afară de două sâmbete: înainte de duminica I și de duminica Floriilor - când papa era ocupat cu împărțirea pomenilor - și de zilele de joi (5). Astfel, occidentalii în general și Roma în special, cu splendoarea liturgiei quadragesimale au voit să urmeze cu fidelitate porunca Mântuitorului care ne îndeamnă să ascundem sub o înfățișare de bucurie rigoarea penitenței.

În schimb în Biserica orientală toate zilele quadragesimale au rămas aliturgice: duminica sunt consacrate pâinile care servesc în zilele succesive pentru Presanctificatelor.

 

b) Sărbătorile sfinților în quadragesimă

Caracterul penitențial al acestui timp a condus, cum era și normal, la excluderea oricărei sărbători a sfinților, întrucât o asemenea sărbătoare ar fi adus o notă de bucurie. Nullum natale martyrum in quadragesima esse celebrandum, hotărî la 352 Conciliul din Laodiceea. Chiar și sărbătoarea Bunei Vestiri, când cădea în quadragesimă, era, în multe biserici, transformată în perioada Adventului. Dar treptat ciclul sanctoral și-a făcut cunoscută prezența: în secolul V, în cvadragesimă erau patru sărbători ale sfinților, în secolul XII erau treisprezece, pentru ca, în cele din urmă, să ajungă să ocupe toate zilele cvadragesimei. In ultimele reforme liturgice s-a revenit aproape total la vechea disciplină.

Textele liturgice din perioada quadragesimală au fost alese sau compuse în vederea scopului dublu care caracterizează acest timp: reînvierea spirituală a credincioșilor prin căința inimii și mortificarea trupului și pregătirea catecumenilor pentru botezul din vigilia pascală. Dar în întocmirea acestor texte s-a ținut cont și de sfatul căruia îi era închinată biserica în care se ținea stațiunea în ziua respectivă.

 

c) Duminica «Laetare» și «Trandafirul de aur».

La mijlocul drumului laborios al penitenței quadragesimale, duminica a IV- a, numită după primul cuvânt al introit-ului, «Laetare», marchează un moment de bucurie sfântă și de seninătate odihnitoare.

Pe lângă nota de bucurie a textelor liturgice, pe lângă culoarea liturgică diferită a veșmintelor, prezența florilor la altar, cântecul orgii, se semnalau în trecut și zgomotoase petreceri populare în afara bisericii.

Actualmente normele liturgice prevăd că în această duminică se pot folosi la liturghie odăjdii de culoare roză - "color rosaceus", adică de culoarea trandafirului (rosa, ae = trandafir). Se poate pune acest lucru în legătură cu binecuvântarea, la Roma, a «Trandafirului de aur» în această duminică, de către papa. Obiceiul își trage originea probabil de la Bizanț. In Bizanț, în această duminică se celebra cu mare solemnitate transferarea de la Apamea a unei relicve însemnate a Crucii adevărate. Crucea era adusă din ajun și așezată pe altar unde rămânea expusă noaptea întreagă. Dimineața era purtată în procesiune prin biserică; creștinii continuau să o venereze luni, miercuri și vineri, apoi era îndepărtată. Sărbătoarea era fixată la timpul cel mai potrivit: după cum pomul vieții fusese sădit în mijlocul paradisului, tot așa crucea sfântă era plantată în mijlocul postului de 40 de zile; după cum lemnul aruncat de Moise în apele amare ale Mării le-a îndulcit amărăciunea, tot așa Crucea ușurează austeritatea postului și a pocăinței. Cu această ocazie i se aduceau crucii Mântuitorului în omagiu flori.

Acest exemplu s-a imitat la Roma. In această zi papa mergea la bazilica stațională a Sfintei Cruci unde se păstra o parte însemnată din crucea autentică, ținând în mână un trandafir de aur parfumat in signum passionis et resurrectionis Domini nostri Iesu Christi, ca omagiu adus crucii Domnului, asemenea Mariei Magdalena care venise cu vasul cu parfum de mare preț pentru a-l omagia pe Isus. Inițial era un mic vas în formă de potir, care apoi a fost din ce în ce mai stilizat și adus la forma unei flori de trandafir cu corola deschisă înăuntrul căreia era pus prețiosul parfum.

La început, Trandafirul de Aur venea în fiecare an la Roma din Alsacia.

Mai târziu Trandafirul de Aur era binecuvântat, uns cu crismă și oferit unui personaj roman sau străin, unei biserici sau cetăți cu merite deosebite. Papa Inocențiu III spunea într-o predică ținută la ceremonia sfințirii Trandafirului de Aur: Hodiernum officium, totum est plenum laetitia, totum gaudio cumulatum... Haec pariter designantur in proprietatibus huius floris, quem vobis visibiliter praesentamus: charitas in colore, iucunditas in odore, satietas in sopore. Rosa quippe prae ceteris floribus colore delectat, odore recreat, sopore confortat.

 

d) Scrutinele

Actualul Ritual al inițierii creștine a adulților prevede pentru timpul quadragesimal așa numitele scrutine. Cuvântul vine de la «scrutio», «aria scruta», a pătrunde cu privirea, deoarece este o cercetare a inimilor adulților care se pregătesc pentru botez, spre a vedea ce este în sufletul lor. Prin ritul scrutinelor, constând în prezent, în special din exorcism, catecumenii care de acum se numesc "aleși" (electi) sau "competenți" (competentes) sunt instruiți de către Sfânta Biserică asupra misterului păcatului, sunt eliberați de influența diavolului, sunt întăriți în drumul lor spiritual, fiind astfel ajutați să-și deschidă inimile pentru a primi darurile Duhului Sfânt.

Scrutinele se celebrează în cadrul liturghiilor scrutinelor în duminicile III, IV și V ale quadragesimei, cu participarea poporului, care poate trage folos spiritual din ele și este îndemnat să se roage pentru candidații la botez. Dacă, din motive spirituale, scrutinele nu se pot celebra în aceste trei duminici, ele se pot celebra în alte trei duminici sau zile de lucru ale postului mare. La liturghiile scrutinelor se citesc în ordine lecturile din seria «A» ale duminiclor III, IV și V având, prima, Evanghelia femeii samaritane, a doua, Evanghelia orbului din naștere și a treia, Evanghelia învierii lui Lazăr.

În trecut scrutinele aveau loc, în general, în săptămâna a treia a cvadragesimei și cuprindeau ceremoniile preliminare care ulterior, când a dispărut catecumenatul, au intrat în însuși ritul botezului: insuflarea, însemnarea cu semnul crucii, ritul oferirii sării, exorcismele. Sfântul Augustin le făcea candidaților aleși pentru botez acest comentariu la pericopa evanghelică a orbului din naștere de la scrutinul al doilea:

"Lavit ergo oculas in ea piscina, quae interpretatur missus: baptizatus est in Christo. Si ergo quando eum in seipso quodammodo baptizavit, tunc illuminavit; quando iniunxit, fortasse cathecumenum fecit. Audistis grande mysterium. Interroga hominem: Christianus es? Respondet tibi: Non sum. Si paganus es, an Iudaeus? Si autem dixerit: Non sum, adhuc quaeris ab eo: Cathecumenus an fidelis? Si responderit tibi, Cathecumenus, inunctus est, nondum lotus. Sed unde inunctus? Quaere et respondet. Quaere ab illo in quem credat? Eo ipso quod cathecumenus est, dicito, in Christum. Ecce modo loquor et fidelibus et cathecumenus. Quid dixi de sputo et luto? Quia Verbum caro factum est; hoc cathecumeni audiunt; sed non eis sufficit ad quod inuncti sunt; pertinent ad lavacrum, si lumen inquirunt".

 

e) Acoperirea crucilor și imaginilor.

Normele liturgice în vigoare prevăd că obiceiul de a acoperi crucile și imaginile în săptămâna sfântă se poate păstra cu aprobarea Conferinței Episcopale.

Crucile rămân acoperite până la terminarea celebrării Patimii în Vinerea Sfântă, iar imaginile până la începutul vigiliei pascale.

Aceasta a fost practica inițială, dar anterior, odată cu apariția duminicii Patimii crucile și imaginile au început cu această duminică, adică cu duminica a II- a înainte de Paști. De la ultima reformă liturgică s-a revenit la practica veche.

Evident, această acoperire a crucilor și a imaginilor e un semn de tristețe care se armonizează foarte bine cu spiritul acestui ciclu; însă motivul istoric al acestui obicei trebuie căutat în altă parte. Ea derivă probabil din vechea uzanță, atestată deja în secolul IX, de a întinde la începutul quadragesimei o pânză mare în fața altarului numită în Germania «Hungertunch», pânza foamei, care ascundea complet altarul privirilor credincioșilor și care era îndepărtat în miercurea sfântă în momentul în care se citeau la Patimă cuvintele: "velum templi scissum est". Scopul acestei practici ar fi fost, după unii, să li se atragă atenția credincioșilor care nu aveau pe atunci calendar, că se găsesc în Postul Mare. Mai probabil este părerea că acest văl quadragesimal voia să fie o amintire a vechii expulzări a penitenților din biserică. Când disciplina penitenței publice a decăzut, iar în cvadragesimă prin impunerea cenușii toți credincioșii au fost considerați că intră în penitență, n-a mai fost posibil (ca mai înainte) să fie expulzați cu toții din biserică, dar s-a ascuns din ochii lor Sancta Sactorum, spre a-i separa cumva de sanctuar, până când, la Paști, se vor fi împăcat cu Dumnezeu.

Începând cu Evul Mediu târziu, imaginile și crucea procesională se acopereau chiar de la începutul quadragesimei, cum se face și acum în ritul ambrozian. In secolul XVII s-a introdus regula să fie acoperite în duminica Patimii, adică cu două săptămâni înainte de Paști. Actualmente, cum duminica Patimii coincide cu duminica Floriilor, ele pot fi acoperite doar începând cu duminica Floriilor.

 

(5) În Occident ziua de vineri a rămas aliturgică pînă azi, numai în liturgia ambroziană.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire