pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Despre Anul liturgic catolic si ortodox, dupa ritul apusean si rasaritean

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior ANUL LITURGIC
curs din 1984

Cap. IV: QUADRAGESIMA

4. Stațiunile quadragesimale romane

După cum s-a menționat, anterior termenul militar «statio», «stationem agere», însemna la romani post de gardă. In limbajul bisericesc acest termen a fost adoptat pentru a indica zilele în care creștinul făcea de gardă pe frontul spiritual, prin post și participare la un serviciu liturgic. Aceasta era explicația pe care o dă sfântul Ambroziu: "Posturile noastre sunt mobilizări împotriva atacurilor celui rău și le numim «stationes» pentru că asistăm la ele în picioare" (stantes).

La Roma stațiunea era serviciul liturgic oficial pe care papa, care nu avea biserică proprie, îl celebra când la una când la alta din baziliciile romane: la început alegerea bazilicilor era lăsată la bunul plac al papei, ulterior ordinea a fost fixată în cărțile liturgice. Preoții diferitelor biserici din Roma nu erau obligați să participe cu toții la stațiune; totuși, ca simbol al unității și al comuniunii cu papa, fiecare preot primea așa numitul "fermentum", un fragment de pâine consacrată de papa, pe care o amesteca cu Sfântul Sânge din potir, împreună cu fragmentul de pâine consacrată la propria sa liturghie.

Cum se desfășura o o stațiune? La ora indicată (de obicei la ora nona - ora 15) poporul se aduna împreună cu clerul la biserica fixată de mai înainte ca loc de întâlnire, numit collecta. Aici venea și papa cu clerul său. Se spunea o rugăciune numită «oratio ad collectam» sau «collecta». Apoi mulțimea se punea în mișcare spre biserica unde urma să se țină stațiunea. In frunte mergea crucea procesională, urma mulțimea cu icoane și apoi papa înconjurat de cler, îmbrăcați cu toții în odăjdii. Pe drum se cântau psalmi, antifoane și litaniile sfinților, de unde numele de litanii date acestor procesiuni. Procesiunile staționare erau menite să înlocuiască fostele procesiuni care se făceau la sărbătorile păgâne, procesiuni ce rămăseseră dragi poporului.

La biserica stațională papa celebra liturghia și imediat după împărtășanie arhidiaconul anunța poporului când și unde avea să fie următoarea întrunire stațională: Feria taliveniente, collecta in basilica sancti illius; statio in basilica sancti illius:la care tot poporul răspundea: Deo gratias. După liturghie se servea unica masă permisă în zilele quadragesimale; era în jurul asfințitului soarelui.

Creștinii participau cu multă însuflețire la aceste activități liturgice. Sfântul Grigore în predicile sale nu-și poate stăpâni admirația față de mulțimile nenumărate de toate vârstele, de toate sexele și profesiile, care luau parte la adunările staționale umplând bisericile până la refuz.

Uneori se întâmpla că papa nu putea să prezideze serviciile staționale. In acest caz venea la el un acolit aducând puțină vată înmuiată în undelemnul candelei din bazilica în care s-a ținut stațiunea. Acesta mai întâi cerea binecuvântarea: Iube domne, benedicere, apoi continua: Hodie fuit statio ad sanctam Sabinam, quae salutat. La care papa răspundea: Deo gratias, după care săruta cu venerație tamponul de vată, pe care apoi îl dădea cubicularului (cameristului) său; aceste tampoane de vată erau păstrate cu grijă urmând a se umple cu ele perna funerară a papei.

Stațiunile quadragesimale cu procesiunile lor au rămas în vigoare la Roma până la captivitatea din Avingon. După această epocă, datorită tulburărilor și facțiunilor, papii n-au mai putut lua parte la ele, făcându-se doar o menționare a lor în capela papală.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire