pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Despre Anul liturgic catolic si ortodox, dupa ritul apusean si rasaritean

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior ANUL LITURGIC
curs din 1984

Cap. IV: QUADRAGESIMA

3. Postul quadragesimal

Postul a caracterizat totdeauna perioada quadragesimală.

La origine postul consta în esență în faptul că se lua o singură masă pe zi, seara, după celebrarea vesperelor sau a liturghiei în funcție de zile și de obicei. Așadar, faptul că unica masă se servea seara era foarte vechi în Biserică; era o tradiție preluată de la Sinagogă. In plus, de la această unică masă pe zi trebuiau excluse anumite mâncăruri considerate prea fine sau prea hrănitoare: carnea, vinul, supele, fructe prea zemoase. Constituțiile apostolice permit în postul din săptămâna sfântă numai pâine, legume, sare și apă. Sfântul Paulin de Nola mânca în timpul postului numai pâine de secară, verdețuri fierte cu puțin untdelemn și o picătură de vin.

Regula de a nu mânca în zilele de post până seara a fost observată cu strictețe în biserica latină până după anul 1000. Sfântul Bernard (1153), într-un discurs ținut călugărilor săi la începutul Postului Mare le spunea: "Până acum am postit până la nona, dar de acum înainte vor posti cu noi până seara - usque ad vesperam - toți, fie ei principi sau regi, preoți sau credincioși, nobili sau plebei, bogați sau săraci".

După anul 1000, ici și colo mai înainte, apare tendința de a scurta ziua de post, adică de a servi masa la nona. Cronicarul lui Carol cel Mare notează că aceasta făcea să se celebreze liturghia și vesperele cu o oră înainte de nona pentru a servi apoi masa cu curtenii săi.

"Decretum Gratiani", la jumătatea secolului XII, deși codifică disciplina tradițională, notează că: "Solent plures, qui se ieiunare putant in quadragesima, ad horam nonam comedere".

Scolasticii au aderat fără rezervă la modificarea petrecută, aducând argumente în favoarea ei, de pildă faptul că astfel e mai bine cinstit misterul patimii lui Cristos care, scrie sfântul Toma, "completa fuit hora nona, quando, inclinato capite,tradidit spiritum. Ieiunantes enim, dum suam carnem affligunt, passioni Christi conformantur".

Odată ce s-a deschis calea scurtării zilei de post, s-a mers mai departe. Atât din cauza relaxării moravurilor și a disciplinei cât și datorită faptului că în Evul Mediu orele erau formate din trei ore actuale și deci era un spațiu larg de mișcare, masa permisă la nona s-a urcat la sexta. Astfel în secolul XIII-XIV s-a generalizat obiceiul de a servi masa la amiază, după ce, conform tradiției, s-au celebrat vesperele și liturghia. Aceasta era practica papei, a cardinalilor și a călugărilor, ne informează un cronicar al timpului.

Și așa se explică pentru ce, până în zilele noastre, o rubrică prevedea ca în zilele din Postul Mare vesperele să se recite înainte de amiază.

Cum era și normal, lucrurile nu s-au oprit aici; s-a mers mai departe cu concesiile. Dacă se lua masa la amiază, trebuie să se aștepte până a doua zi la amiază pentru a se lua masa din nou. Așteptarea era prea lungă și atunci s-a permis să se consume seara puțin lichid pentru potolirea setei. Acest obicei s-a introdus mai întâi în mănăstiri și apoi s-a generalizat. Sfântul Toma i-a găsit și explicația teologică: Non intendit Ecclesia interdicere abstinentiam potus, qui mahis sumitur ad alterationem corporis et digestionem ciborum quam ad nutritionem, licet aliquo modo nutriat. Pentru același motiv el îi justifică pe cei care la băutură adăugau și electuaria, adică prăjiturile pe bază de zahăr și miere. Era în realitate o mică gustare care se numea collatio. Cuvântul e de proveniență mănăstirească și înseamnă conferință, deoarece după numita collatio se citeau faimoasele conferințe spirituale ale lui Cassian; alimentul spiritual a împrumutat numele alimentului trupesc.

Din secolul XVI s-a introdus o altă noutate de același gen. Pentru că prin consumarea de lichid nu se încalcă postul, a început să se bea și dimineața un pic de vin, de cafea, de ciocolată dizolvată cu apă.

Apoi, dacă prăjiturile se puteau lua seara în cantitate mică de ce nu s-ar fi putut lua și dimineața? Iar cine nu avea prăjiturile, evident, putea consuma în locul lor puțină pâine.

Și așa postul a ajuns încetul cu încetul la trei mese pe zi: una substanțială, până la săturare, două mai ușoare. Abstinența a urmat soarta postului: treptat s-a introdus consumul de lapte, brânză, ouă, pește și vin. Desigur că practica abstinenței ca și cea a postului varia de la țară la țară. Cronicarul Enea din Paris (secolul IX) notează diferența de disciplină în Italia și în Germania. Italia tribus diebus per totam quadragesimam acibis igne decoctis abstinet, mulțumindu-se cu fructe și legume. Germania în schimb "a lactis et butyri ac casei ovarum usu per totam quadragesimam generaliter non abstinet".

Cu privire la introducerea lactatelor, s-a considerat că e un abuz; de aceea s-a reintrodus un regim riguros care le-a înlăturat din postul mare în multe țări. Apoi Biserica a dat dispense mai întâi personale, care încetul cu încetul au devenit generale. abstinența de la lactate s-a introdus în cele din urmă la câteva zile cum ar fi miercurea cenușie și vinerea sfântă pentru ca la ora actuală să nu se mai țină nici în aceste zile.

Biserica este aceea care își fixează propria disciplină în diferite timpuri; ea a știut să-și acomodeze întotdeauna poruncile în funcție de necesități și împrejurări. Muncile grele și lupta pentru viață din timpurile noastre pledează în favoarea rigorii quadragesimale care se potrivește cu timpurile de odinioară.

Disciplina actuală în această privință este după cum urmează.

Constituția liturgică la nr. 110 prevede:

- să se păstreze cu sfințenie postul pascal, care trebuie celebrat pretutindeni în Vinerea Patimii și Morții Domnului și care e bine să fie prelungit, dacă este posibil, și în Sâmbăta sfântă, astfel încât să se ajungă cu sufletul înălțat și deschis la bucuriile Duminicii Invierii.

Normele practice ale postului și abstinenței le avem în Constituția apostolică "Paenitemini" din 17 februarie 1966 a lui Paul VI.

- abstinența și postul se vor păstra în miercurea cenușie sau la riturile unde cvadragesima nu începe cu miecurea cenușie, în prima zi a cvadragesimei și în Vinerea Patimii și Morții Domnului.

- abstinența de la mâncărurile de carne este absolut obligatorie în toate vinerile din postul mare.

- legea abstinenței oprește consumul de carne, dar nu consumul de ouă, lactate, precum și orice fel de condiment pregătit cu grăsime de animal.

Legea postului obligă la o singură masă în cursul zilei, fiind îngăduit să se mănânce puțin dimineața și seara: în ceea ce privește cantitatea și calitatea meselor de dimineață și seară trebuie ținut cont de obiceiurile locale legitime.

Legea abstinenței îi obligă pe cei care au împlinit vârsta de 14 ani. Legea postului îi obligă pe toți credincioșii de la 21 de ani împliniți la 60 ani începuți.

Conferințele Episcopale au dreptul să transfereze, pentru un motiv just zilele de pocăință, dar nu pe cele din cursul cvadragesimei.

De asemenea pot înlocui total sau parțial abstinența și postul cu alte forme de pocăință, în special cu fapte de caritate și exerciții de pietate.

Conferințele episcopale trebuie să formeze Scaunul Apostolic cu privire la intervențiile operate în acest domeniu.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire