pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Despre Anul liturgic catolic si ortodox, dupa ritul apusean si rasaritean

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior ANUL LITURGIC
curs din 1984

Cap. III: CICLUL LITURGIC AL CRĂCIUNULUI

5. Epifania și Botezul Domnului

Conform actualului calendar Epifania este sărbătorită la 6 ianuarie, iar Botezul Domnului în prima duminică după 6 ianuarie. Totuși legătura pe care au cunoscut-o între ele în decursul istoriei ne determină să le studiem împreună.

Numele grec al primei sărbători - «Epifania» sau «Teofania» ne indică imediat originea ei orientală. Prima indicație ne-o dă Clement din Alexandria (+215) care ne informează că: secta gnostică a «Basilidianilor» susținea că abia în momentul botezului divinitatea s-a unit cu umanitatea lui Cristos și că aceasta era adevărata naștere divină a lui Isus.

Inițial în Orient misterul nașterii lui Cristos a constituit obiectul primar al solemnității Epifaniei.

Abia mai târziu, către sfârșitul secolului IV, când s-a introdus noua sărbătoare occidentală a Nașterii Domnului de la 25 decembrie comemorarea botezului Domnului a trecut în Orient pe primul plan. Astfel Constituțiile Apostolice prescriu că servitorii in Epiphaniae festo vacent, quia in eo demonstrata est Christi divinitas, quando Pater testimonium ei praebuit in baptismo. In această zi erau botezați catecumenii. In Orient Botezul Domnului a fost întotdeauna elementul principal al Epifaniei sărbătorite la 6 ianuarie. Nu e lipsită de probabilitate părerea că Biserica Orientului a introdus sărbătoarea pentru a-i îndepărta pe credincioși de la anumite obiceiuri populare de origine păgână. In noaptea de 6 ianuarie anumite culte mistice sărbătoreau nașterea lui Eon dintr-o fecioară; se credea că în acea noaptea apele Nilului căpătau puteri speciale, de aceea egiptenii obișnuiau să scoată și să păstreze o anumită cantitate din Nil.

Tot pentru această zi s-a fixat comemorarea nunții de la Cana Galileei, cu intenția de a se exprima o mare idee religioasă, adică, nunta mistică a lui Cristos cu Biserica sa, datorită căreia Biserica dobândește fecunditate spirituală spre a naște, din apă și Duh Sfânt, fiii lui Dumnezeu.

Dacă sărbătoarea Crăciunului a trecut din Occident în Orient, ca un fel de schimb reciproc, sărbătoarea Epifaniei a trecut din Orient în Occident pe la jumătatea secolului IV. Dar bisericile occidentale acceptând noua solemnitate de la 6 ianuarie au înțeles că sărbătoareau în primul rând, în această zi, nu atât botezul lui Cristos, cum făceau orientalii, cât mai ales vizita Magilor (primitiae gentium) la Pruncul Isus, cu care ocazie Cristos s-a arătat ca stăpân și Rege al tuturor națiunilor de pe pământ.

Sfântul Augustin cu cele șase predici ale sale pentru Epifanie, Sfântul Sacramentarul Gelasian, monumentele de artă creștină din secolul IV-V reprezentând pe cei trei magi oferind darurile lor Pruncului, nu cunosc alt obiect al acestei sărbători decât vizita Magilor. Cel dintâi care vorbește în Occident și de celelalte epifanii în ziua de 6 ianuarie - botezul lui Isus în Iordan - este sfântul Ambroziu (+397) urmat de sfântul Paulin din Nola (+431) și sfântul Maxim din Torino (+465).

Actualul calendar, separând Botezul Domnului de Epifanie, e redat acestei sărbători caracterul pe care l-a avut inițial în biserica occidentală.

Două lucruri trebuie amintite în legătură cu sărbătoarea Epifaniei.

Mai întâi Pontificalul Roman prevedea că la liturghia din sărbătoarea Epifaniei, arhidiaconul, îmbrăcat în pluvial să vestească poporului de la amvon data Paștelui și a celorlalte sărbători mobile din cursul anului. Această uzanță trebuie pusă în legătură cu practica din primele veacuri creștinești când de la Alexandria, unde erau cultivate în mod special studiile astronomice, erau trimise la toate bisericile creștinătății așa numitele Litterae festales, în care era indicată data precisă a Paștelui. Conciliul din Niceea (325) a încredințat Patriarhului mitropoliei egiptene această misiune atât de importantă la vremea aceea pe care o avuseseră practic și antecesorii lui.

Formulele oficiale cu care se anunțau în catedrale data Paștelui și ale celorlalte sărbători mobile erau fixe și solemne și se cântau pe o melodie aproape identică cu introducerea de la «Exultet».

Și un al doilea lucru: ritul binecuvântării apei în amintirea botezului lui Cristos, celebrat foarte solemn nu numai la greci, dar și în bisericile occidentale, inclusiv la Roma. Ceremonia este de origine palestiniană. In ziua de Epifanie poporul obișnuia să coboare la Iordan, la locul indicat de pe o cruce pe piatră, unde Isus primise botezul. Credincioșii vărsau în apele sfinte vase cu balsam, iar apoi episcopul dădea botezul la catecumeni.

Apa sfințită la Epifanie, ca și cea sfințită în noaptea de Paști, era dusă acasă de către credincioși și prețuită spune un vechi ritual, tamquam thesaurus nobilissimus.

S-ar mai putea aminti obiceiul existent la Roma, introdus în 1836 de Venerabilul Vicenzo Palloti, în biserica sfântului Andrei della Valle. In fiecare zi din octava Epifaniei clerul diferitelor liturgii orientale cu reședința în Roma cântau solemn Liturghia în ritul lor propriu, ca manifestare a acelei unități a Bisericii care nu înăbușă, dar îmbrățișează și unește toate riturile în cinstirea și adorarea unuia și aceluiași Domn. Incă un obicei legat de Epifanie: binecuvântarea caselor: de aici expresia orientală: a umbla cu Iordanul.

Epifania rămâne o sărbătoare de prim rang; în actualul tabel al zilelor liturgice e clasificată cu gradul de solemnitate și vine în ordine după Triduum-ul pascal al Patimii și Invierii Domnului și după Crăciun.

Secretariatul pentru unitatea creștinilor, în "Directorium pentru aplicarea deciziilor Conciliului Vatican II cu privire la Ecumenism" din 14 mai 1967, îndeamnă să se intensifice rugăciunile pentru unirea creștinilor în zilele din preajma Epifaniei, în care se comemorează manifestarea lui Isus în fața lumii și legătura strânsă dintre misiunea Bisericii și unitatea ei.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire