pregateste pagina pentru tiparire

































 
 ISTORIE 

Biserica
pr. Eugen Popa

achizitionare: 22.01.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior ULTIMII PAPI

Pius al IX-lea, papa cu cel mai lung pontificat, a fost celebru pentru activitatea sa de administrație bisericească, pentru sfințenia sa și devoțiunea față de Sfânta Fecioară (declararea dogmatică a Imaculatei Concepțiuni, la 8 decembrie 1854), pentru pregătirea și convocarea Conciliului Vatican I (1864-1870) în care se defini infailibilitatea papală acceptată de Vechii catolici (cei 55 episcopi din Germania, Austria și America care nu au acceptat definiția s-au numit Noii Catolici). Iubit de credincioși, muri la 7 februarie 1878, după un pontificat de 32 ani.

Papa Leon al XIII-lea (1878-1903) a fost la fel, în lungu-i pontificat stimat și recunoscut ca lumină între Dumnezeu și lume.

Sf. Pius al X-lea (1903-1914) atrase inimile tuturor cu bunătatea sa paternă și cu energia cu care a luptat pentru "Omnia instaurare in Christo" - programul său.

Benedict al XV-lea (1914-1922) fu numit Papa Păcii.

Papa Pius al XI-lea (1922-1939) conduse Biserica având ca program: "Pax Christi in regno Christi".

Papa Pius al XII-lea (1939-1958) încă la începutul celui de al doilea război mondial, îndeamnă națiunile să facă apel la rațiune pentru reglementarea divergențelor dintre ele.

Ioan al XXIII-lea (1958-1963) se prezentă lumii nu ca om de stat sau ca diplomat, nici ca om de știință sau ca organizator, ci ca păstor preocupat de toate oile turmei lui Cristos, și de aceea a convocat Conciliul Vatican II, dus la bun sfârșit de către urmașul său Papa Paul al VI-lea.

Actualul Papă, Ioan-Paul II, este cunoscut ca păstor universal, ca un părinte al tuturor, ca un pelegrin care cutreieră lumea atât de frământată în acest sfârșit de mileniu, ca să facă cunoscut pe Cristos și Biserica și să-i aprindă pe toți de speranță.

 

ASTĂZI

Nici astăzi Biserica nu e lipsită de frământări. Apar noi dificultăți, dar în același timp răsar noi virtuți, noi directive, noi situații care duc spre o deschidere și un contact mai strâns cu toți oamenii. Conciliul Vatican II afirmă că suprema poruncă a lui Cristos, iubirea de Dumnezeu și iubirea aproapelui, îndepărtează tot ceea ce poate fundamenta discriminarea între om și om, popor și popor. Biserica este ferment și semn de unire al omenirii.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire