pregateste pagina pentru tiparire

































 
 ISTORIE 

Antichitatea și Evul Mediu
pr. Ioan Bota

achizitionare: 20.04.2002; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior PARTEA II
EVUL MEDIU (800-1517)

40. PAPII SECOLULUI AL XIII-LEA

  1. Inocențiu III (1198-1216). Prin el autoritatea politică a papalității a atins maxima ei splendoare, fiind considerat "vicarul lui Cristos și capul conducător al națiunilor". A scris multe opere literare, a construit spitalul Sfântul Spirit din Roma și a distribuit zilnic 8.000 de porții de hrană pentru săraci. Împotriva ereticilor albigenzi a înființat Inchiziția episcopală și a aprobat ordinele călugărești înființate de Sfântul Dominic și Sfântul Francisc de Assisi.

  2. Onoriu III (1216-1227) a fost înșelat de împăratul Frederic II, fostul său discipol, care a promis că va face o cruciadă, însă nu și-a respectat cuvântul. A aprobat, în 1223, regulile Sfântului Francisc.

  3. Grigore IX (1227-1241), ales papă la 80 de ani, a fost atras în luptă împotriva împăraților Germaniei. Făcând presiuni asupra lui Frederic II pentru a porni în Cruciadă, acesta ocupă Roma drept răzbunare, iar papa a fost silit să fugă, nu înainte de a-l excomunica pe rege. Până la urmă, Frederic II plecă în Cruciadă, însă nu s-au dat lupte, împăratul obținând de la Sultan Ierusalimul și încoronarea sa ca rege al Regatului latin al Ierusalimului. Grigore IX a fondat Sacra Rotta pentru invalidare, în a III-a instanță, a căsătoriilor nelegitime. A murit de durere când Frederic s-a aliat turcilor.

  4. Celestin IV (1241) a pontificat numai 17 zile, după care a murit, lăsând timp de 2 ani vacant scaunul papal.

  5. Inocențiu IV (1243-1254) a luptat împotriva lui Frederic II, care îi promisese ascultare, însă, fiindcă a refuzat eliberarea episcopilor închiși și a ocupat pământul papal, îl determină pe papă să plece la Genova pentru 2 luni, iar de acolo la Lyon. Papa s-a reîntors la Roma după 6 ani, după moartea lui Frederic II. Aici ținu al XIII-lea Conciliu Ecumenic, în 1245, în care excomunică pe Frederic II și îl depuse.

  6. Alexandru IV (1254-1261). În timpul său s-au dat lupte pentru succesiunea lui Frederic II între guelfi și ghibellini. El condamnă "Evanghelia Eternă" a fratelui Giovanni, succesorul lui Francisc de Assisi, pe urmașii fratelui Ioachim ce predicau "Eră nouă a Sfântului Spirit" și pe "Flagelanti" pentru excesivele lor reguli riguroase.

  7. Urban IV (1261-1264) nu a făcut parte din Colegiul cardinalilor și a fost ales papă după un conclav ce a durat 3 luni. Îl excomunică pe Manfred al Germaniei și îl chemă în Italia pe Carol de Anjou, fratele regelui Franței, Ludovic al IX-lea. Manfred ocupă teritoriul papal, iar papa se retrase la Orviet. A fost în relații teologice cu Sfântul Toma de Aquino. În timpul pontificatului său a avut loc minunea de la Bolsena, care stă la baza sărbătorii liturgice Corpus Domini.

  8. Clemente IV (1265-1268) a fost silit să părăsească Roma ocupată de Conradino, rivalul lui Manfred, refugiindu-se la Viterbo. Tezaurul Sfântul Petru, confiscat de Conradino, a fost recuperat de Carol de Anjou, care-l învinse pe acesta, îl făcu prizonier și, cu toată opoziția papei, îi tăie capul. A murit la Viterbo, nereușind să se întoarcă la Roma, deși Conradino dispăruse. Astfel, se termină în favoarea Papei lupta între Hohenstaufen și papalitate.

  9. Grigore X (1272-1276) a fost ales papă, după aproape 4 ani de vacanță a scaunului papal. A celebrat al II-lea Conciliu de la Lyon, dar când să se întoarcă la Roma muri pe stradă, la Arezzo, unde a și fost înmormântat. Este cinstit ca "fericit". Sub Papa Grigore X se ținu Conciliul XIV ecumenic la Lyon (1274), în care se recunoscu primatul papal, menținerea papei în diptic, raliindu-se unirii cu Roma un mare număr de episcopi, preoți, fostul patriarh Gherman III și faimosul teolog Ioan Veccos din Constantinopol. Unirea dură doar până în 1282.

  10. Inocențiu V (1276) a pontificat doar 5 luni, dar este un "fericit" al Bisericii.

  11. Adrian V (1276), fiind bătrân și nesuportând căldurile din Roma, s-a retras la Viterbo, unde a murit doar după o lună de pontificat.

  12. Ioan XXI (1276-1277) era medic, iar poporul îl credea vrăjitor. A scris un tratat de medicină - "Cartea săracilor". A murit după 8 luni și 5 zile de pontificat, la Viterbo.

  13. Nicolae III (1277-1280). Pentru pacificarea Italiei a dat rudeniilor însărcinări de a conduce diferite provincii, fapt pentru care a fost acuzat de nepotism și avariție.

  14. Martin IV (1281-1285) l-a susținut pe Carol de Anjou.

  15. Onoriu IV (1285-1287) a reușit să guverneze Roma în pace. A recunoscut Ordinul Carmelitanilor.

  16. Nicolae IV (1288-1292). În timpul conclavului, au murit de pestă (ciumă) 6 cardinali din cei 12, ceilaiți fugind din Roma. Reîntorși după un an, îl aleseră pe Nicolae IV, primul frate franciscan ce a devenit papă. Are merite în restaurarea bisericilor, impulsionarea studiilor și inițierea construcției Domului din Orviet.

  17. Celestin V (1294) a fost ales papă după 27 săptămâni de discuții și amânări, ca favorit al lui Carol II de Anjou. Renunță la scaunul papal, murind în anul următor, la 80 de ani, fiind declarat "Sfânt".

  18. Bonifaciu VIII (1294-1303), ales la două zile după renunțarea lui Celestin V, intră cu un cortegiu impozant în Roma, venind de la Napoli. Apoi a extirpat imediat, cu o mână energică, multe abuzuri, ceea ce a suscitat opoziții. Excomunică doi cardinali și intră în grave conflicte cu regele Franței, care voia să impună impozite pe veniturile Bisericii. A fost asediat la Angnani, iar Dante (teribilul său adversar) spune că a fost pălmuit. Dante l-a batjocorit în "Divina Commedia", învinovățindu-l de exilul său. De la Bonifaciu VIII se amintește instituirea Anului Sfânt, celebrat prima oară în anul 1300. Prin bula "Unam Sanctam", Papa Bonifaciu VIII subordonează puterea temporală (a regelui) puterii spirituale, dar Filip cel Frumos nu se supuse, protestă, papa excomunicându-l. Regele își trimise legiștii săi care se uniră cu familia Colonna, dușmanul personal al Papei, acesta fiind maltrat la Agnani. Eliberat de popor reveni la Roma, și, unde de dureri și supărare muri în 1309, iertându-i pe toți.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire