pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 

Răspunde pr. William P. Saunders
sursa: Catholic Herald

Cuprins SE POATE PAPA RETRAGE?
pr. William P. Saunders

publicare în Catholic Herald: 03.03.2005
publicare pe ProFamilia: 08.03.2005

De când cu spitalizările Papei Ioan Paul al II-lea, mass-media au tot scris despre o posibilă retragere. Se poate Papa retrage? S-a retras vreodată vreun Papă în istorie? - un cititor din Alexandria

Sfântul Părinte se poate retrage dacă dorește aceasta. Codul de Drept Canonic spune: "Dacă se întâmplă ca un Pontif Roman să demisioneze din funcția sa, se cere pentru validitate ca gestul retragerii să fie făcut liber și exprimat în timp util, dar nu în sensul că ar trebui să fie aprobat de cineva" (CIC 332, 2). Cu toate acestea, când un Papă este ales ca Succesor al Sfântului Petru, Biserica se așteaptă ca el să rămână în funcție până la moarte.

Istoria Bisericii înregistrează totuși câteva cazuri de Papi care s-au retras din diverse motive, iar unii au fost dați jos din diferite motive. Primul Papă care a demisionat a fost Sf. Papă Ponțian, ales Succesor al Sfântului Petru la 21 iulie 230. În timpul persecuției creștinilor sub împăratul Maximinus Trax, Sf. Ponțian a fost exilat în Sardinia și condamnat să lucreze în minele de sare, din care nimeni nu scăpa cu viață. De aceea el s-a retras din poziția de Papă la 28 septembrie 235, permițând alegerea unui nou Papă, Sf. Anteros, care să conducă Biserica. Sf. Papă Ponțian a murit ca martir în 236 sau 237, fie în urma bolii fie din cauza bătăilor suferite.

Pe de altă parte, Sf. Papă Silveriu, care a fost consacrat la 1 iunie 536, a fost primul Papă demisionat cu forța. În martie 537, împărăteasca bizantină Teodora l-a capturat pe Papă și l-a scos din Roma pentru că nu a aprobat numirile de Episcopi eretici pe care ea le făcuse. Papa a fost exilat în insula Palmaria, unde a rămas prizonier până la moartea sa, la 11 noiembrie 537. După ce Papa Silveriu a fost declarat "demis", clerul și poporul din Roma l-au ales Papă pe Vigiliu, care a fost consacrat la 29 martie 537. El a rămas în scaun pentru că împărăteasa îl plăcea.

O situație similară s-a petrecut cu Sf. Papă Martin I, consacrat Papă în iulie 649. Acest Papă s-a opus încercării imperiului bizantin de promovare a ereziei monoteliste și numirii de Episcop eretici. Împăratul a ordonat răpirea Papei Martin, care a fost adus la Constantinopol, demis, condamnat și exilat. El a murit în Crimeea, la 16 septembrie 656, lipsit de lucrurile minime necesare traiului. De fapt Sfântul Papă Martin I este ultimul Papă care a murit ca martir.

Papa Benedict al IX-lea este unicul Papă ce a avut această funcție de trei ori în viață. El a fost nepotul Papei Benedict al VIII-lea (1012-1024) și al Papei Ioan al XIX-lea (1024-1032), și membru al unei puternice familii. La moartea Papei Ioan al XIX-lea în 1032, tatăl lui Benedict, Alberic, a provocat alegerea sa de către clerul roman prin mită, manipulare și amenințări. Benedict era foarte tânăr, fără experiență și de asemenea fără cunoștințe bisericești. Majoritatea istoricilor citează cu tristețe papalitatea lui Benedict al XIX-lea ca fiind punctul cel mai de jos din istoria tuturor Papilor. După numeroase intrigi scandaloase, clerul și poporul Romei l-a forțat să părăsească funcția, alegându-se un nou Papă: Silvestru al III-lea (fostul Ioan, Episcop de Sabina).

Papa Silvestru al III-lea a fost consacrat la 20 ianuarie 1045. Dar Benedict și aliații săi s-au regrupat și l-au demis pe Silvestru la 10 februarie același an, astfel că pontificatul acestuia a fost de 22 de zile. Așa se face că ... ia ghiciți... Benedict al IX-lea a ajuns din nou Papă. El a fost oficial reinstalat la 10 aprilie 1045. A demisionat după 21 de zile, la 1 mai 1045. Se pare că lui Benedict îi fusese promisă o sumă mare de bani și o femeie drept nevastă dacă se retrage în favoarea lui Ioan Grațian, arhidiacon al bisericii Sf. Ioan din Porta Latina. Acesta a fost consacrat Papă la 5 mai 1045, ca Papa Grigore al VI-lea. Dar promisiunea nu a fost ținută, astfel că Benedict al IX-lea și-a cerut înapoi papalitatea. Regele Henric al III-lea al Germaniei, care era foarte interesat de reformarea Bisericii, a convocat Conciliul de la Sutri în 1046, unde i-a chemat pe Benedict al IX-lea, Silvestru al III-lea și Grigore al VI-lea. Conciliul s-a reunit la 20 decembrie 1046. Doar ultimii doi s-au prezentat, dar toți trei au fost demiși. Silvestru și Grigore au murit în exil. La 23 decembrie, clerul și poporul Romei l-au ales Papă pe Clement al II-lea, consacrat la 25 decembrie acel an.

Papa Clement al II-lea l-a încoronat pe Henric al III-lea ca Sfânt Împărat Roman. El a decretat că toți cei vinovați se simonie (vânzarea bunurilor spirituale) vor fi excomunicați. După ce Henric al III-lea s-a întors în Germania, ghiciți cine a apărut din nou că vrea să fie Papă? Benedict al IX-lea! La 9 octombrie 1047, Clement al II-lea a murit, otrăvit, probabil de oameni ai lui Benedict al IX-lea. Acesta se instalează ca Papă la 8 noiembrie 1047, tehnic vorbind fiind al treilea său pontificat. Dar Henric al III-lea a intervenit din nou, l-a demis pe Benedict al IX-lea la 17 iulie 1048, atunci fiind consacrat Papă Damasus al II-lea.

Ce s-a întâmplat cu Papa Benedict al IX-lea, cel de trei ori Papă? S-a retras la mănăstirea bizantină de la Grottaferrata, unde s-a căit de păcate, a demisionat și și-a petrecut restul vieții în penitență. Deși povestea vieții sale este una tristă, din ea a izvorât și bine. Următorii Papi au introdus numeroase reforme în ceea ce privește simonia și disciplina clerului. Iar în 1059, Papa Nicolae al II-lea a conturat procesul de alegere al Papei, făcându-i pe Cardinali electori papali.

Un alt Papă care a demisionat a fost Sf. Celestin al V-lea, ales Papă la 5 iulie 1294 și consacrat la 29 august acel an. El era un călugăr benedictin, ce se bucura de viața sa de monah, și era binecunoscut pentru spiritualitatea sa. Pentru a ieși dintr-un impas, Colegiul Cardinalilor l-a ales Papă, deși avea 84 de ani. La această vârstă el însă nu putea face față presiunilor Cardinalilor sau nobililor vremii. Drept urmare la 13 decembrie 1294 a demisionat și s-a întors imediat în mănăstirea sa. Succesorul său, Papa Bonifaciu al VIII-lea, l-a trimis în închisoare pentru a nu exista tentative ale acestuia de a reveni pe tron. (Probabil de teamă să nu se repete povestea Papei Benedict al IX-lea.) Sf. Papă Celestin a murit la 19 mai 1295.

Papa Grigore al XII-lea (1406-1415) a fost ales Papă într-un timp în care existau doi anti-papi: cel de la Avignon, Benedict al XIII-lea, sprijinit de regele Franței; și cel de la Pisa, Ioan al XXIII-lea, sprijinit de cei din consiliul din Pisa. Nici unul dintre aceștia doi însă nu au fost cu adevărat Papi. La Conciliul de la Constanța, pentru a vindeca rana papalității, Papa Grigore al XII-lea a demisionat, la fel Benedict al XIII-lea, iar Ioan al XXIII-lea a fost depus din funcție pe care nu o avea de fapt; Papa Martin al V-lea (1417-1431) a fost ales ca succesor al Sfântului Petru, urmându-i lui Grigore al XII-lea.

Avem deci de-a face cu o istorie colorată a papalității dacă privim spre demisii și demiteri. Dar sunt multe de învățat din aceste istorii agitate. În primul rând, dacă un Papă demisionează din funcția sa, va exista posibilitatea instabilității următorului pontificat. În al doilea rând, în timpurile moderne Biserica a fost binecuvântată de Papi cu adevărat sfinți, care au fost lideri puternici. În fine, în al treilea rând, Biserica a devenit mult mai independentă, liberă de mașinațiunile politice ale unor conducători lumești.

Dar despre actualul Papă? Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea a spus în repetate rânduri că îl va sluji pe Domnul atât timp cât i-o va cere. Să ne rugăm pentru sănătatea sa și pentru intențiile sale. Este cu siguranță un mare succesor al Sfântului Petru.

Pr. William Saunders este preot la parohia Fecioarei Speranței din Potomac Falls și profesor de catehetică și de teologie la școala Notre Dame din Alexandria, SUA.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire