pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 

Răspunde pr. William P. Saunders
sursa: Catholic Herald

Cuprins ESTE BOTEZUL NECESAR PENTRU MÂNTUIRE?
pr. William P. Saunders

publicare în Catholic Herald: 20.01.2005
publicare pe ProFamilia: 08.02.2005

Este Botezul necesar pentru mântuire? Sunt foarte îngrijorat, deoarece copiii fiicei mele, care sunt în vârstă de 6 și 2 ani, nu au fost botezați. - un cititor din Alexandria

Isus a spus: "Adevăr, adevăr îți spun: dacă cineva nu se naște din apă și Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu" (Ioan 3,5). La înălțarea la cer, Domnul le-a poruncit apostolilor: "Așadar, mergeți, și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-i să țină toate câte v-am poruncit" (Matei 28,19-20). Într-o altă relatare a înălțării la cer, Isus a adăugat: "Cine va crede [în Evanghelie] și va fi botezat se va mântui; iar cine nu va crede va fi condamnat" (Marcu 16,16).

Ținând cont de aceste învățături ale Domnului, Conciliul Vatican II, în Constituția dogmatică despre Biserică, declară: "[Isus] însuși, afirmând în mod explicit necesitatea credinței și a Botezului, a confirmat în același timp necesitatea Bisericii, în care oamenii intră, ca pe o poartă, prin Botez. Prin urmare, nu s-ar putea mântui aceia care, bine știind că Biserica Catolică a fost întemeiată ca necesară de Dumnezeu prin Cristos Isus, nu ar voi să intre în ea sau să rămână în ea" (Lumen gentium, nr. 14). Astfel, Botezul sacramental este singurul mijloc dat de Domnul care asigură mântuirea. Biserica nu trebuie niciodată să neglijeze datoria de a proclama Evanghelia, și prin harul lui Dumnezeu, de a chema oamenii cu credință la Botez.

Totuși, Catehismul Bisericii Catolice adaugă această precizare: "Dumnezeu a legat mântuirea de sacramentul Botezului, dar El însuși nu este legat de sacramentele sale" (nr. 1257). În afară de ritualul normal al Botezului, cu apă și prin invocarea Preasfintei Treimi, Biserica a acceptat și alte două forme de botez - cel al sângelui și cel al dorinței. Deși aceste două forme nu sunt Sacramentul Botezului în sine, ele aduc aceleași haruri și produc aceleași efecte (CBC, nr. 1258).

Să vorbim în primul rând despre botezul sângelui. În timpul perioadei persecuțiilor romane, catecumenii - acele persoane care se pregăteau pentru Botez și pentru a intra în Biserică - adesea erau arestați, judecați pentru că erau creștini și condamnați la moarte. Biserica i-a considerat martiri, deoarece au murit pentru credință și împreună cu Cristos. În tratatul său despre Botez, Tertulian a formulat expresia "spălarea cu sânge", pentru a face distincție între botezul acestor catecumeni martiri și cel al acelora botezați prin "spălarea cu apă". El a scris: "Avem și o a doua spălare, care este una și aceeași, și anume spălarea cu sânge".

Sf. Augustin, scriind după persecuții, a declarat: "Când cineva moare pentru a-l mărturisi pe Cristos fără a fi primit spălarea renașterii, acest lucru valorează tot atât de mult pentru iertarea păcatelor lor ca și atunci când ar fi fost spălat în apa sacră a Botezului" (De civitate Dei, XIII, 7). Această credință în eficacitatea unui botez al sângelui se bazează din nou pe învățăturile lui Cristos: "Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri" (Matei 10,32) și "Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să-Mi urmeze Mie; Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde; iar cine-și va pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui" (Luca 9,23-24).

Botezul dorinței se bazează pe credința că Cristos a dorit ca toți oamenii să fie mântuiți. Acțiunea mântuitoare a patimii, morții și învierii Domnului îi atinge chiar și pe aceia care nu beneficiază vreodată explicit de o activitate misionară, de cunoașterea Evangheliei, sau de primirea Domnului prin Sacramentul Botezului. Conciliul Vatican II declară: "De vreme ce Cristos a murit pentru toți iar chemarea ultimă a omului este în mod efectiv una, și anume divină, trebuie să susținem că Duhul Sfânt oferă tuturor posibilitatea ca, într-un mod cunoscut de Dumnezeu, să fie asociați acestui Mister pascal" (Gaudium et spes, nr. 22).

Vorbind despre "Poporul lui Dumnezeu", și afirmând că deplinătatea mijloacelor mântuirii se află în Biserica Catolică, Conciliul arată clar că alți creștini, care au în comun cu catolicii Botezul, Sfânta Scriptură, și poate și alte sacramente și succesiunea apostolică (așa cum este cazul Bisericilor Ortodoxe), pot de asemenea să se mântuiască (Lumen gentium, nr. 15). Conciliul vorbește apoi despre ne-creștini: evreii, musulmanii și cei care "caută un Dumnezeu necunoscut". "Într-adevăr, aceia care, necunoscând, fără vina lor, Evanghelia lui Cristos și Biserica Sa, îl caută totuși pe Dumnezeu cu inimă sinceră și se străduiesc, sub impulsul harului, să împlinească în fapte voia Lui cunoscută prin glasul conștiinței, pot dobândi mântuirea veșnică" (nr. 16). În acest sens, acești oameni au o dorință sinceră după Dumnezeu și ar fi dorit explicit Botezul dacă ar fi cunoscut necesitatea lui (CBC, nr. 1260).

Totuși, o astfel de declarație nu trebuie să ne ducă la un indiferentism în care să considerăm că Botezul nu este important sau este opțional: Botezul este Sacramentul care insuflă viața divină a Preasfintei Treimi în sufletele noastre și ne deschide pe deplin misterul patimii, morții și învierii lui Cristos. Alimentându-ne cu harul prin primirea celorlalte Sacramente, prin studiul credinței și prin viața noastră în Biserică, trăim Botezul nostru în vederea împlinirii sale în Împărăția Cerului.

Ce se întâmplă așadar cu copiii care mor fără a fi botezați? Aici ne încredem în îndurarea infinită a lui Dumnezeu, care dorește ca toți oamenii să fie mântuiți. Avem în suflet frumoasa relatare din Evanghelii, în care Isus spune: "Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu" (Marcu 10,14). De aceea, sperăm că acești copii care mor fără a beneficia de Botezul sacramental vor avea parte de mântuirea veșnică - aceasta este dorința întregii Biserici, a familiei copiilor, a copiilor nevinovați înșiși care în mod natural tânjesc după Dumnezeu, și - avem încredere în acest lucru - dorința lui Dumnezeu. Să ne gândim doar la pruncii nevinovați care au murit din cauza mâniei lui Irod; îi considerăm sfinți și în cinstim în calendar după Crăciun. Cu toate acestea, nu trebuie din nou să cădem în ispita de a crede că Botezul nu contează - Botezul este mijlocul precis care deschide calea mântuirii. Catehismul atrage atenția pe bună dreptate: "În ceea ce privește copiii morți fără Botez, Biserica nu poate decât să-i încredințeze îndurării lui Dumnezeu, așa cum o face în funeraliile pentru ei... Cu atât mai stăruitor este totuși apelul Bisericii de a nu-i împiedica pe prunci să vină la Cristos prin darul sfântului Botez" (nr. 1261).

Botezul este într-adevăr un dar prețios. Examinând această problemă, vedem nevoia de a fi vigilenți în a asigura Botezul pentru cei dragi ai noștri. Aici bunicii trebuie să îi încurajeze pe copiii lor, care poate au devenit lacși, să se întoarcă la Biserică, să ceară Botezul pentru proprii lor copii și să trăiască credința împreună cu ei. Membrii credincioși din familie trebuie să facă tot ce le stă în putință pentru a le împărtăși credința acelor copii care sunt neglijați din punct de vedere spiritual de către proprii lor părinți. Mai mult, vedem de asemenea responsabilitatea de a da mărturie de credință prin cuvânt și acțiune, pentru a-i conduce pe alții la Botez și la o viață deplină în Cristos.

Pr. William Saunders este preot la parohia Fecioarei Speranței din Potomac Falls și profesor de catehetică și de teologie la școala Notre Dame din Alexandria, SUA.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire