pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 

Răspunde pr. William P. Saunders
sursa: Catholic Herald

Cuprins SF. ELENA ȘI ADEVĂRATA CRUCE
pr. William P. Saunders

publicare în Catholic Herald: 08.09.2005
publicare pe ProFamilia: 13.09.2005

În parohia mea avem un vitraliu pe care Sf. Elena este reprezentată ținând în mână o cruce. Am întrebat o prietenă din parohie dar nu a știut să îmi răspundă. Care este motivul? - O cititoare din Alexandria

Sf. Elena este adesea prezentată ținând în mână o cruce deoarece tradiția afirmă că ea a găsit Crucea pe care a fost răstignit Isus în Ierusalim. Înainte de a afla cum, să vedem puțin contextul istoric. Datorită insurecției evreiești, împăratul roman Hadrian a abolit numele de Iudeea și a numit regiunea "Siria Palestinei". El a făcut din Ierusalim o nouă capitală, numită "Aelia Capitolina", și le-a interzis evreilor să intre acolo. Ierusalimul era în ruină după revolta din anul 70, iar Adrian a demolat restul. Pentru împăratul roman, și evreii și creștinii erau niște răzvrătiți. Pentru a evita consolidarea creștinismului, el a nivelat Muntele Calvar și a ridicat acolo un templu păgân pentru zeița Venus. A nivelat și dealurile unde era mormântul lui Isus, construind un templu pentru zeul Jupiter Capitolinus. În mod ironic, acțiunile sale distrugătoare au contribuit la conservarea acestor locuri sacre.

Împăratul Constantin a preluat puterea în 312, și anul următor a legalizat creștinismul prin edictul de la Milano. Cam atunci, mama lui Constantin, Sf. Elena, s-a convertit la creștinism. Ea a murit în anul 330, aproximativ la 80 de ani. Conform marelui istoric bisericesc Eusebius, avea cam 63 de ani în momentul convertirii. Înzestrată cu autoritate de fiul ei, Sf. Elena a mers în 324 în Palestina pentru a căuta locurile sacre. În anii următori, Sf. Elena a construit biserici pentru a marca locuri precum Nașterea, în Betleem, sau locul Înălțării la Cer. Elena a fost motivată de credință. Eusebius o descria astfel: "Ea dădea daruri celor goi și săraci. Unora le dădea bani, altora haine; pe unii îi elibera din închisoare, pe alții de nedreptățile a care erau supuși. Nu își neglija pietatea față de Dumnezeu. Putea fi văzută frecvent în Biserica Sa, împodobind casele de rugăciune cu splendide podoabe, neuitând nici de bisericile din micile orașe. Această admirabilă femeie, cu haine simple și modeste, se amesteca în mulțime, dând mărturie despre devoțiunea ei pentru Dumnezeu prin comportamentul ei pios." (Viața lui Constantin, XLIV, XLV).

Cam prin anul 326, templul închinat lui Jupiter Capitolinus a fost demolat, iar zona a fost răscolită. S-au descoperit urmele unui mormânt care s-a dovedit a fi al lui Isus Cristos. A fost construit un nou lăcaș peste mormânt, care s-a tot modificat de-a lungul secolelor, astăzi acolo fiind Biserica Sf. Mormânt din Ierusalim. Templul lui Venus a fost de asemenea demolat, descoperindu-se locul unde a fost crucificat Cristos. Împăratul Constantin i-a scris Sf. Macarie, Episcop de Ierusalim, cerându-i să caute crucea pe Muntele Calvar. Un învățat evreu, pe nume Iuda, a fost angajat pentru aceasta. La est de locul cu pricina au fost găsite trei cruci precum și inscripția "Jesus Nazaranus Rex Iudaeorum". A apărut însă întrebarea: care era Crucea pe care a fost răstignit Cristos?

Detaliile oferite de Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Ambrozie, Rufinus și Socrates (altul decât filozoful) sunt puține și uneori contradictorii, dar în esență evenimentele ar fi acestea: cele trei cruci au fost luate de la locul descoperirii lor. O femeie pe moarte a fost adusă și a atins crucile una câte una. După ce a atins a treia cruce, a fost vindecată, identificându-se Crucea adevărată. Alte surse vorbesc despre descoperirea și a altor instrumente ale Patimilor. Mai important este ceea ce Sf. Ambrozie predica despre găsirea de către Sf. Elena a Crucii: "ea a adus cult nu lemnului, ci Împăratului. Lui, care a stat pe Cruce."

Iată pe scurt cum a găsit Sf. Elena Crucea Mântuitorului, motivul pentru care ea este reprezentată cu o cruce în mână. "Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău" (troparul praznicului în tradiția răsăriteană).

Pr. William Saunders este preot la parohia Fecioarei Speranței din Potomac Falls și profesor de catehetică și de teologie la școala Notre Dame din Alexandria, SUA.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire