pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 

Răspunde pr. William P. Saunders
sursa: Catholic Herald

Cuprins PRUNCUL DE PRAGA
pr. William P. Saunders

publicare în Catholic Herald: 28.07.2005
publicare pe ProFamilia: 09.08.2005

Bunica mea a avut o statuie a lui Isus copil îmbrăcat ca un mic rege, cu coroană pe cap. Ea avea chiar și mai multe haine pentru statuie, foarte elaborate. Ce îmi puteți spune despre aceasta? - Un cititor din Dale City

Din descrierea făcută în întrebare, statuia este una a Pruncului de Praga. În primul rând, devoțiunea față de Pruncul Isus este o tradiție străveche în spiritualitatea noastră catolică. Părinții Bisericii primare, precum Sf. Atanasie sau Sf. Ieronim, aveau o devoțiune specială față de Pruncul Isus. Sfinți mari de mai târziu, precum Sf. Bernard de Clairvaux, Sf. Tereza a Pruncului Isus (Mica Floare), Sf. Francisc de Assisi, Sf. Anton of Padova și Sf. Tereza de Avila au contribuit la popularizarea acestei devoțiuni față de Pruncul Isus. (Iată un element: Sf. Tereza de Avila călătorea cu statuia Pruncului Preasfânt atunci când vizita alte mănăstiri.) În anii 1300, sculpturile Pruncului realizate din ceară sau lemn au crescut în popularitate. Să nu uităm că deși Evangheliile nu oferă prea multe informații despre copilăria Domnului, "viața ascunsă de la Nazaret permite fiecărui om să fie în comuniune cu Isus pe căile cele mai obișnuite ale vieții de toate zilele" (Catehismul Bisericii Catolice, nr. 533).

Devoțiunea față de Pruncul de Praga a apărut la mijlocul secolului al XVI-lea. În 1556, Maria Manriquez de Lara a Spaniei s-a căsătorit cu nobilul ceh Vratislav Perstyn. Ea a adus cu sine o statuie a Pruncului Preasfânt (care va deveni statuia Pruncului de Praga), înaltă de aproximativ 45cm. (O altă tradiție spune că statuia a venit dintr-o mănăstire din Boemia și că a fost obținută de Dona Isabella Manriquez care a oferit-o ca dar de nuntă fiicei ei, Marie Manriquez, și ginerelui, Vratislav Perstyn.) În 1587, Maria a dat statuia ca dar de nuntă fiicei ei, prințesa Polyxena Lobkowitz.

Înainte să continuăm, să amintim o legendă pioasă despre originea statuii: în sudul Spaniei, maurii au atacat o mănăstire carmelită, și doar patru călugări au reușit să scape. Unul dintre ei, pe nume Iosif, avea o devoțiune specială față de Pruncul Isus. Odată, pe când lucra în curte, un copil i-a apărut lui Iosif și i-a cerut să se roage cu el. Copilul s-a rugat "Bucură-te Marie", iar la cuvintele "binecuvântat este rodul pântecelui tău Isus" a spus "Acesta sunt Eu". Iosif a știut atunci că l-a văzut pe Pruncul Preasfânt și a încercat să reproducă imaginea. A încercat aceasta, fără prea mare succes, mai mulți ani, până când într-o zi Copilul i-a apărut din nou. El i-a spus: "Am venit să mă arăt încă o dată ție, pentru ca să poți termina sculptura după asemănarea mea". Iosif a început imediat să lucreze, și când a terminat, Copilul a dispărut. Fiind foarte obosit, Iosif a adormit, dar nu s-a mai trezit niciodată. Preasfântul Prunc a venit să îl ia pe prietenul său în casa sa cerească. Indiferent dacă este adevărată sau nu din punct de vedere istoric, este o poveste frumoasă.

În 1628, prințesa Polyxena a oferit statuia Carmelitanilor Desculți de la biserica Preasfintei Fecioare Victorioase din Praga. Ea a spus: "Vă dăruiesc ceea ce prețuiesc mai mult dintre posesiunile mele. Păstrați statuia cu venerație și vă va merge bine". În 1631, trupele suedeze au invadat Praga, și au devastat bisericile catolice. Carmelitanii au fost forțați să părăsească biserica Preasfintei Fecioare Victorioase. Trupele suedeze au profanat biserica, distrugând altarul principal, și au aruncat statuia, rupându-i brațele. În 1638, carmelitanii au putut să se întoarcă la Praga la biserica lor. Deși erau săraci, și-au amintit cuvintele prințesei Polyxena. Părintele Ciril a găsit statuia Pruncului Isus îngropată între ruinele bisericii. El a curățat statuia și a așezat-o în oratoriul lor pentru venerație.

Într-o zi, pe când se ruga înaintea statuii, el l-a auzit pe Pruncul Isus spunând: "Aveți milă de mine, și voi avea și eu milă de voi. Dați-mi mâini, și vă voi da pace. Cu cât mă veți cinsti mai mult, cu atât vă voi binecuvânta mai mult". Părintele Ciril a înțeles că trebuie să găsească un mod pentru a repara mâinile Pruncului, dar el și frații lui călugări nu aveau nici priceperea nici mijloacele materiale pentru a o face. De aceea, părintele Ciril a implorat-o pe Preasfânta Fecioară pentru a veni în ajutorul Fiului ei divin. Încă o dată, atunci când părintele Ciril s-a rugat înaintea statuii, Pruncul i-a vorbit: "Așează-mă lângă intrarea în sacristie și vei primi ajutor". Părintele Ciril a îndeplinit imediat această cerere. În doar câteva zile, un om a venit în sacristie după Liturghie pentru a oferi ajutor. Din donațiile lui s-a plătit pentru repararea statuii. Mai mult, mănăstirea nu s-a mai confruntat niciodată cu sărăcia.

Au început să aibă loc miracole. Primele au fost consemnate de către pr. Emerich într-o carte publicată în germană în 1736 și în cehă în 1749. Cu aceste miracole, au început să vină numeroși pelerini. În 1641, a fost construit un altar pe locul unde a fost așezată spre venerare statuia, iar apoi în 1644 a fost construită o capelă. Nobilimea a început să sprijine devoțiunea față de Pruncul de Praga, inclusiv regele Ferdinand (Austro-Ungaria), Regele Carol Gustav (Suedia) și Lordul Bernard Ignatius (Martinica). La 14 ianuarie 1651, cu ocazia unei procesiuni speciale a statuii de la biserica Preasfintei Fecioare Victorioase la diferite alte parohii, Bernard Ignatius a oferit o coroană de aur împodobită cu pietre prețioase, care a fost așezată pe capul statuii.

În anul 1648, Arhiepiscopul de Praga a aprobat oficial devoțiunea față de Pruncul Isus sub denumirea de "Pruncul de Praga". La 4 aprilie 1655, Arhiepiscopul Josef Corta, în numele Cardinalului Harrach al III-lea, a încoronat în mod solemn statuia Pruncului de Praga, cu o coroană și un glob. În 1741, statuia a fost așezată într-o altă capelă, unde alături de ea au fost așezate imaginile Preasfintei Fecioare și a Sfântului Iosif, iar deasupra imaginile Tatălui ceresc și a Sfântului Spirit, înfățișând familia umană și cea divină a lui Isus. În acel timp statuia a început de asemenea să fie îmbrăcată în îmbrăcăminte foarte elaborată.

De atunci, devoțiunea la Pruncul de Praga a continuat să crească, în special în Italia, Spania și în țările colonizate de spanioli. Devoțiunea ne inspiră la a medita la copilăria Domnului nostru și la regalitatea sa. În ciuda diferitelor tulburări și războaie, statuia a rămas protejată. Mai mult, numeroase miracole au fost legate de această devoțiune.

Rugăciune revelată de Sfânta Fecioară Maria venerabilului părinte Ciril

O, Pruncule Isus, alerg la Tine și Te rog, prin mijlocirea Sfintei Tale Mame, să mă ajuți în nevoia mea (se spune cererea) pentru că eu cred cu tărie că dumnezeirea Ta mă poate ajuta. Sper cu toată încrederea să obțin harul Tău cel Sfânt. Te iubesc din toată inima mea și din tot sufletul meu. Îmi pare sincer rău pentru toate păcatele mele și Te rog, o, bunule Isus, să-mi dai puterea să le înving. Îmi propun să nu Te supăr și mă ofer Ție, dispus mai bine să sufăr orice decât să Te fac pe Tine să suferi.

De acum înainte doresc să-ți slujesc cu fidelitate și, din iubire pentru Tine, o, Divine Prunc Isuse, voi iubi pe aproapele meu ca pe mine însumi. Atotputernice Prunc, Te implor din nou să mă ajuți în această nevoie a mea (...). Dă-mi harul de a mă bucura de Tine, împreună cu Maria și cu Iosif și de a Te adora împreună cu sfinții Tăi îngeri în Împărăția Cerurilor. Amin.

Pr. William Saunders este preot la parohia Fecioarei Speranței din Potomac Falls și profesor de catehetică și de teologie la școala Notre Dame din Alexandria, SUA.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire